Decizia nr. 1336/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație împotriva sentinței nr. 178/2014 a Curții de Apel Brașov

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.08.2014 sub nr. x/2014, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice: - anularea Deciziei nr. 226/14.07.2014 privind soluționarea contestației formulate de către UAT Municipiul Sfântu Gheorghe; - anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din data de 28.05.2014 cu privire la contractul de finanțare nr. x/18.12.2010, cod SMIS 11345 cu titlul "Extinderea clădirilor în vederea modernizării atelierelor școlare și a laboratoarelor la Grupul Școlar A. din Municipiul Sfântu Gheorghe", emisă ca urmare a verificării proiectului cu titlul sus-arătat prin care, s-au stabilit și aplicat autorității contractante UAT Municipiul Sfântu Gheorghe corecții financiare de 25% din valoarea contractului de achiziție ADD nr. 1/2011 la Contractul de lucrări nr. x/18.05.2011, reprezentând suma de 3896,57 RON, și TVA recuperabilă în valoare de 935,18 RON.

Prin Sentința civilă nr. 178/F din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe și, în consecință, a dispus anularea Deciziei nr. 226/14.07.2014 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.05.2014 emise de pârât. Motivele de casare invocate în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând casarea acesteia și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de UAT Municipiul Sfântu Gheorghe, cu menținerea ca legale și temeinice a actelor contestate, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În susținerea primului motiv de casare recurenta arată că instanța a pronunțat sentința în afara limitelor sesizării atunci când a motivat că autoritatea de control (Serviciul de Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) ar fi trebuit să observe că încheierea actului adițional s-ar încadra în dispozițiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Intimata a încheiat actul adițional în temeiul art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 iar autoritatea de control a constatat neregula rezultată din faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv că nu au existat circumstanțe imprevizibile care să justifice atribuirea prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. În consecință, instanța era sesizată să se pronunțe cu privire la legalitatea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, a cărei anulare s-a solicitat, exclusiv prin verificarea aplicării dispozițiilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv să verifice dacă au existat sau nu circumstanțe imprevizibile care să justifice atribuirea lucrărilor suplimentare prin act adițional încheiat în modalitatea arătată. În susținerea celui de-al doilea motiv de casare arată, pe lângă cele de mai sus, că instanța a încălcat norma de drept material incidentă în cauză [cuprinsă în art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006] deoarece, deși a reținut că nu au existat circumstanțe imprevizibile care să justifice atribuirea prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, a anulat totuși Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

Prin întâmpinare, intimatul Municipiul Sfântu Gheorghe a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că, în primul rând, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare se impune a fi anulată deoarece a fost întocmită prin adăugarea la lege a sintagmei "absența unei urgențe imperative", care nu figurează în textul art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. În al doilea rând, arată că în mod legal instanța de fond a reținută că Nota justificativă nr. x/2011 întocmită de Compartimentul de Achiziții Publice coroborată cu adresa nr. x/20.09.2011 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Mihai Viteazu" din Județul Covasna reflectă îndeajuns caracterul imprevizibil al lucrărilor suplimentare. În plus, consideră semnificativ să sublinieze că lucrările suplimentare nu puteau fi separate de cele ce făceau obiectul contractului inițial, că acestea nu depășeau 20% din valoarea contractului inițial și că, dacă nu ar fi fost executate, s-ar fi compromis funcționalitatea și utilizarea clădirii. Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 -

Recurentul a indicat de drept motiv de casare pct. 6 și 8, primul referitor la situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei iar cel de-al doilea, la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Primul motiv de casare este neîntemeiat în condițiile în care sentința respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Astfel, în baza probelor administrate instanța a reținut că pentru realizarea proiectului "Extinderea clădirilor în vederea modernizării atelierelor școlare și a laboratoarelor la Grupul Școlar A." din municipiul Sfântu Gheorghe s-a încheiat un contract de execuție inițial care a trebuit să fie suplimentat cu un act adițional care a avut ca obiect construirea unei scări suplimentare de acces la etaj pentru a asigura numărul de fluxuri de evacuare impuse de Normativul de siguranță la foc în construcții. Actul adițional s-a încheiat prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare iar litigiul dintre părți s-a născut din faptul că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.05.2014 întocmite de pârât s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 invocate de reclamant drept justificare pentru urmarea acestei proceduri, respectiv nu este îndeplinită condiția "circumstanțelor neprevăzute". În esență, instanța a admis acțiunea arătând că deși condiția amintită nu este îndeplinită, procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare își găsește justificarea în dispozițiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Așadar, hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază iar acestea nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura cauzei.

În schimb, Înalta Curte constată că este întemeiat cel de-al doilea motiv de casare. Astfel, rezultă din cuprinsul actului adițional nr. x/2011 la contractul de execuție de lucrări nr. x/18.05.2011 (aflat la dos. fond) că acesta a fost încheiat în conformitate cu prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. Autoritatea recurentă a verificat conformitatea actului adițional cu aceste dispoziții legale tocmai pentru că ele au constituit justificarea autorității contractante și a ajuns la concluzia că aceste prevederi au fost încălcate, motiv pentru care a întocmit Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.05.2014 (Nota de constatare).

Potrivit unei practici unitare și constante a instanțelor de contencios administrativ, legalitatea actelor administrative se examinează prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, ținând seama de principiul legalității și de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrate de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Așadar, legalitatea Notei de constatare și, implicit, a actului adițional la contract, se examinează în temeiul art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit cărora "[a]utoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare numai în următoarele cazuri: (...) i) atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, și numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiții: (...)" (sublinierea Înaltei Curți). Or, instanța de fond a constatat că starea de fapt nu confirmă existența circumstanțelor imprevizibile iar această parte a considerentelor este nerecurată [deși ar fi putut fi în temeiul art. 461 alin. (2) C. proc. civ.]. Consecința directă a acestei constatări este aceea că Nota de constatare a fost legal întocmită sub aspectul litigios dedus judecății.

Orice alte justificări oferite de reclamantul intimat, bazate pe alte dispoziții legale, sunt irelevante deoarece nu au stat nici la baza actului adițional, nici a Notei de constatare. De asemenea, apărarea referitoare la presupusa adăugare la lege (pe motiv că în cuprinsul Notei de constatare apare sintagma "absența unei urgențe imperative") este neîntemeiată deoarece rezultă cu claritate din cuprinsul Notei (spre ex., pct. 8 din Notă) că ceea ce a fost avut în vedere a constat în lipsa circumstanțelor imprevizibile.

Așa fiind, văzând că Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.05.2014 a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale și că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea normei de drept material cuprinse de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze sentința și, rejudecând cauza, să respingă acțiunea ca neîntemeiată.