ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, pentru nerespectarea Legii nr. 127/2019, art. 86.

Reclamanta a precizat că își întemeiază dreptul de a formula cererea de chemare în judecată pe refuzul pârâtului de a respecta Legea nr. 127/08.07.2019. astfel, prin cererea depusă la dosar de reprezentantul său, doamna B., a solicitat aobligarea pârâtului la acordarea diferențelor de drepturi bănești de 26% începând cu luna septembrie 2020, cu motivarea că, deși potrivit art. 86 din Legea nr. 127/2019, pârâtul trebuia să acorde procentul de 40% la pensiile în plată începând cu luna septembrie 2020, a acordat doar un procent de 14%.

La data de 30.10.2020, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României prin care a învederat că soluția legislativă propusă de Guvern este una legală și corectă, rezultând din dispozițiile constituționale ale art. 138, alin. (2) care prevăd că Guvernul are competența exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat și de a-l supune spre aprobare Parlamentului.

2.1 Prin sentința nr. 137 din data de 19 ianuarie 2021, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale pronunțată în dosarul nr. x/2020 a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sențință, tribunalul, în contextul enunțării dispozițiilor art. 52 și art. 126 pct. 6 din Constituția României, art. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. l C. proc. civ., a reținut că, deși nu este suficient motivată cererea de chemare în judecata a pârâtului Guvernul României, pretențiile reclamantei, oricare ar fi ele, nu pot excede atribuțiilor și competențelor legale ale acestei autorități, astfel încât eventuala vătămare a drepturilor sale subiective și existența unei răspunderi administrativ-patrimoniale nu poate fi analizată și stabilită decât de instanțele specializate de contencios administrativ, astfel că, având în vedere atât calitatea pârâtului - autoritate a administrației publice centrale, cât și obiectul acțiunii, instanța competentă este Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 81 din data de 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel, expunând dispozițiile art. art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 2 lit. c), art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu trimitere la art. 95 și art. 266 și urm. din Codul muncii și art. 141 din Legea nr. 127/2019, a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă nerespectarea pretinsului drept al reclamantei de a i se calcula punctul de pensie începând cu data de 01.09.2020 majorat cu 40%, astfel că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta urmărește recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/08/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali, a dispozițiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Înalta Curte amintește că obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din același act normativ poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speță, în raportul juridic litigios dintre reclamantă și autoritate, aceasta din urmă nu acționează în regim de "putere publică" în accepțiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuției reclamantei la acest sistem.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât în condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din aplicarea Legii nr. 127/2019, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul unui demers judiciar circumscris jurisdicției asigurărilor sociale.

În raport de acțiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competența soluționării litigiului, în primă instanță, în favoarea secției specializate în judecarea conflictelor de muncă și asigurări sociale din cadrul tribunalului, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. și art. 141 din Legea nr. 127/2019.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.