ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2666/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, la data de 31.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și S.C. A. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor să lase în liniștită posesie și folosință Lacul Amara, situat pe teritoriul administrativ al Comunei Balta Albă, jud. Buzău, în suprafață de 600 ha conform H.G. nr. 1705/2006, reclamanta fiind titularul dreptului de administrare constituit în favoarea sa de titularul dreptului de proprietate publică și anume Statul Român, asupra aceluiași imobil și, pe cale de consecință, să anuleze Contractul de concesiune nr. x/29.06.2009 și toate actele adiționale ulterioare, să oblige ANPA și S.C. A. S.R.L. să lase liber imobilul Lacul Amara, jud. Buzău, și să dispună rectificarea cărții funciare în sensul înscrierii ca administrator al domeniului public ANAR - Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița, cu cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 68 C. proc. civ., a fost solicitată introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de proprietar al imobilului lacul natural Lacul Amara, având calitate procesuală activă, reclamanta formulând cererea în calitate de administrator al acestui imobil.

2.1. Prin sentința civilă nr. 650 din 11 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și S.C. A. S.R.L. și intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Buzău a analizat competența în raport de cererea având ca obiect anularea contractului de concesiune, aceasta fiind cererea principală, reținând că acest contract este asimilat actului administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, a apreciat că regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică este reglementat de O.U.G. nr. 54/2006 (în prezent abrogat) act aplicabil în cauză având în vedere dispozițiile art. 608 din Codul administrativ, act normativ cu caracter special și derogatoriu de la prevederile cu caracter general ale Legii nr. 554/2004, care la art. 66 prevede competența teritorială exclusivă, de ordine publică, a instanței de la sediul concedentului.

În concluzie, constatând că sediul ANPA se află în municipiul București, a considerat că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București.

2.2 Prin sentința nr. 1412 din 3 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 24 C. proc. civ., normele de procedură sunt cele în vigoare la momentul sesizării instanței, și, enunțând prevederile art. 331 și art. 608 Codul administrativ, a constatat că doar în privința procedurilor ce au ca finalitate încheierea actelor (în speță) de concesiune legea veche rămâne aplicabilă, având în vedere că actul prin care aceasta a fost inițiată este anterior intrării în vigoare a Codului administrativ.

Astfel, normele de drept care stabilesc regulile ce trebuie respectate în derularea procedurii de concesiune, sunt norme de drept material întrucât reglementează conduita părților în operațiunile ce au ca finalitate încheierea contractului de concesiune, neputând fi recunoscută ultraactivitatea prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 referitoare la competența de soluționare a acestui litigiu, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, având în vedere că pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură are sediul social în municipiul București, în timp ce pârâta S.C. A. S.R.L., are sediul în mun. Buzău, a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Buzău, ca instanță de contencios administrativ de la sediul pârâtei persoană juridică de drept privat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, prin care a solicitat obligarea pârâtelor Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și S.C. A. S.R.L. să lase în liniștită posesie și folosință Lacul Amara, situat pe teritoriul administrativ al Comunei Balta Albă, jud. Buzău, în suprafață de 600 ha conform H.G. nr. 1705/2006, și, pe cale de consecință, anularea Contractul de concesiune nr. x/29.06.2009 și a tuturor actelor adiționale ulterioare, precum și obligarea ANPA și S.C. A. S.R.L. să lase liber imobilul Lacul Amara, jud. Buzău și rectificarea cărții funciare în sensul înscrierii ca administrator al domeniului public ANAR - Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu legea aplicabilă dispozițiilor referitoare la competența instanței în soluționarea prezentului litigiu.

Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar dispozițiile referitoare la competența instanțelor sunt dispoziții de procedură care, potrivit textului de lege menționat, sunt cele în vigoare la momentul sesizării instanței.

Totodată, art. 331 din Codul administrativ prevede că "soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor legislației privind contenciosul administrativ", prin art. 608 din același act normativ fiind instituită continuitatea aplicabilității normelor de drept material în ceea ce privește darea în administrare, concesionare, închiriere și dare în folosință a bunurilor.

Înalta Curte, în acord cu opinia Tribunalului București, reține că aceste dispoziții sunt o aplicare a principiului de drept tempus regit actum, astfel că doar în privința procedurilor ce au ca finalitate încheierea actelor de concesiune, cum este cazul speței de față, legea veche rămâne aplicabilă, având în vedere că actul prin care aceasta a fost inițiată este anterior intrării în vigoare a Codului administrativ.

Astfel, normele de drept care stabilesc regulile ce trebuie respectate în derularea procedurii de concesiune, sunt norme de drept material întrucât reglementează conduita părților în operațiunile ce au ca finalitate încheierea contractului de concesiune.

Chiar dacă legea le denumește ca fiind proceduri, aceste norme nu pot fi calificate ca fiind norme de procedură civilă sau de competență, întrucât nu privesc desfășurarea procesului civil și nici competența instanțelor în soluționarea litigiilor izvorâte din aceste contracte de concesiune.

Prin urmare, nu poate fi recunoscută ultraactivitatea prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 referitoare la competența de soluționare a acestui litigiu, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Rațiunea instituirii acestei reguli de competență teritorială exclusivă a instanței de la sediul persoanei de drept privat constă în protejarea în litigiul de contencios administrativ a intereselor acesteia, având în vedere poziție de inegalitate juridică din raportul de drept administrativ dedus judecății. Existența acestei rațiuni exclude aplicabilitatea prevederilor art. 111 C. proc. civ., astfel că exclusivitatea competenței teritoriale se menține și în situația existenței alături de pârâtul persoană de drept privat și a unui pârât autoritate/instituție publică.

Având în vedere că pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură are sediul social în municipiul București, în timp ce pârâta S.C. A. S.R.L., are sediul în municipiul Buzău, precum și dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, constatând că reclamantul a ales să învestească instanța de la sediul pârâtei persoană juridică de drept privat, respectiv Tribunalul Buzău, care, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu își poate invoca necompetența teritorială, din oficiu, Înalta Curte apreciază că această instanță este competentă să soluționeze prezenta cauză, în fond.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și S.C. A. S.R.L. și intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.