ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 05.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Național "Forța Legii" a chemat în judecată pe pârâții U.A.T Comuna Romanu prin Primar și Primarul Comunei Romanu, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să îi acorde despăgubiri, reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5000 RON brut, echivalentul a 2500 RON lunar pentru perioada stării de urgență 16.03.2020-15.05.2020, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală penalizatoare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1756 din 3 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Național "Forța Legii" și pe pârâții U.A.T Comuna Romanu prin Primar și Primarul Comunei Romanu în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Dolj, în contextul reținerii dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, care reglementează o competență teritorială exclusivă, care apartine instanței de la domiciliul persoanei fizice reclamante, având în vedere că domiciliul reclamantei este în Brăila, aapreciat că instanța competentă este Tribunalul Brăila, în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanta.

2.2 Prin sentința nr. 93/Fca din 2 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Brăila a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul reclamanților, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant.

Astfel, constatând că reclamanta A. are domiciliul în Craiova, județul Dolj, iar reprezentantul legal Sindicatul Național "Forța Legii" are sediul în Craiova, județul Dolj, se va respecta alegerea făcută de aceasta, apreciindu-se că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dolj.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Național "Forța Legii" privind obligarea pârâților U.A.T Comuna Romanu prin Primar și Primarul Comunei Romanu la acordarea de despăgubiri, reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5000 RON brut, echivalentul a 2500 RON lunar pentru perioada stării de urgență 16.03.2020-15.05.2020, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală penalizatoare.

Înalta Curte constată că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național "Forța Legii" în reprezentarea membrului său de sindicat A., instanțele aflate în conflict constatându-se necompetente teritorial în raport cu domiciliul reclamantei, respectiv adresa din cartea de identitate ori adresa la care a fost ales domiciliul de reclamantă.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În ceea ce privește această decizie pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte apreciază că se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii, respectiv a unei norme de competență reglementată de acest cod și la recunoașterea calității procesuale active a organizației sindicale.

Argumentele deciziei pronunțate în interesul legii privesc, așadar, ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoașterea legitimității procesuale a organizației de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres și, pe cale de consecință, stabilirea competenței, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Înalta Curte, amintește că, având în vedere numărul mare de conflicte de competență cu care a fost sesizată instanța supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în ședința de unificare a practicii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

Această soluție a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Înalta Curte reține că, în cauza de față, sindicatul acționează în numele membrului său A., menționată ca titular al cererii de chemare în judecată, organizația fiind reprezentantul acesteia în fața instanței, conform împuternicirii aflate la dosarul Tribunalului Dolj.

În aceste condiții, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, care stipulează că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, aceste norme reglementând o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că reclamanta are domiciliul în Brăila, str. x, bloc Turn, astfel cum rezultă din copia cărții de identitate aflată la dosarul Tribunalului Dolj, domiciliul procesual ales în Craiova, județ Dolj, indicată în cererea de sesizare a instanței, în raport de care Tribunalul Dolj și-a declinat competența, reprezentând adresa pe care reclamanta a înțeles să o indice pentru comunicarea actelor de procedură, astfel cum permit dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. în caz de alegere de domiciliu, nefiind un element de determinare a competenței teritoriale a instanțelor judecătorești.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că Tribunalului Brăila este instanța competentă să soluționeze, în fond, prezenta cauză, fiind instanța în a cărei rază teritorială domiciliază reclamanta.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Național "Forța Legii", în contradictoriu cu pârâții U.A.T Comuna Romanu prin Primar și Primarul Comunei Romanu, în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.