ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2553/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 621 din 23 septembrie 2019 a Curți de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 și a deciziei civile nr. 1588 din data de 29.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziilor atacate și trimiterea cauzelor spre rejudecare la aceeași instanță, cu obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., apreciind revizuentul că hotărârile atacate sunt contrare deciziei civile nr. 1920 din data de 29.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în sensul că în mod greșit în considerentele deciziei nr. 1588/2019 s-a reținut că recursul trebuie timbrat cu 340 de RON.

Hotărârea atacată.

Prin decizia nr. 1588 din data de 29.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 s-a admis excepția netimbrării cererii.

S-a anulat recursul formulat de A. în contradictoriu cu Universitatea Politehnica din București si Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca netimbrat.

Procedura în fața Inaltei Curți de Casație și Justiție

Prin decizia nr. 3202 din data de 7 iulie 2070 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a dispus anularea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 621 din 23 septembrie 2019 a Curți de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca netimbrată.

Prin decizia nr. 1423 din data de 9 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de revizuentul A. privind completarea deciziei nr. 3202 din data de 7 iulie 2070 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a acordat termen la data de 20 aprilie 2021 pentru soluționarea cererii de revizuire având ca obiect decizia nr. 1588 din data de 29.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 509 pct. (8) din C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin hotărâri potrivnice, se înțeleg acele hotărâri care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea pronunțată în primul dosar.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instituirea acestei ipoteze legale, în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice.

Motivarea cererii de revizuire vizează presupusa încălcare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, în condițiile în care cuantumul taxei de timbru de 340 de RON stabilită în cadrul dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunțată soluția atacată cu prezenta cerere de revizuire, contravine taxei în cuantum de 100 de RON stabilite în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 1920 din data de 29 martie 2018 pronunțate în dosarul nr. x/2016.

În raport de prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., observă Înalta Curte că nu ne aflăm în ipoteza existenței unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, față de a doua hotărâre, a cărei revizuire a fost solicitată, care prin considerente sau dispozitiv i-a dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluții care nu se pot concilia.

În acest sens, trebuie menționat că cele două hotărâri vizează exercitarea unor căi de atac, pentru care taxa judiciară de timbru se stabilește potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, în situația cererilor neevaluabile în bani în raport de cazurile de casare invocate și, in procent în cazul unor cereri evaluabile în bani, recursuri care au fost anulate prin ambele hotărâri, pentru neîndeplinirea acestei obligații.

Mai observă Înalta Curte că, prin cerere se critică modul de stabilire al taxei judiciare de timbru, sub aspectul cuantumului, în dosarul nr. x/2016, cu privire la care partea are deschisă doar procedura reexaminării reglementată de art. 39 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar nu căile de atac.

Or, modul de stabilire a întinderii obligației timbrării unei căi de atac, într-o cauză, nu poate fi opus, cu autoritate de lucru judecat într-o altă cauză, întrucât, deși cerință evocării fondului nu este obligatorie pentru pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ., în analiza admisibilității prezentei cereri, instanța nu poate ignora că revizuirea vizează hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul (art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.), ceea ce implică darea unei alte dezlegări raportului juridic dedus judecății.

Or, în raport de motivele invocate, astfel cum se configurează din criticile prezentate în cerere, respectiv stabilirea întinderii cuantumului taxei de timbru, Înalta Curte constată că demersul revizuentului nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru va constata inadmisibilitatea căii extraordinare de atac.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1588 din data de 29.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.