ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2526/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 30.09.2016, sub nr. de dosar x/2016, reclamantul Județul Sibiu, prin Consiliul Județean Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 6131 din 17.08.2016, Notificării nr. x din 30.03.2016 și a tuturor actelor care au stat la baza aplicării corecției financiare de 25%.

Prin sentința civilă nr. 117 din 7 octombrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de către reclamantul Județul Sibiu, prin Consiliul Județean Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informațională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale;

S-a dispus anularea actelor administrative emise de pârât Notificarea nr. x din 17.08.2016, privind soluționarea contestației, Notificarea nr. x din 30.03.2016 și toate actele care au stat la baza aplicării corecției financiare de 25% dispusă de pârât.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru motive de nelegalitate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 20 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă critică ca nelegală soluția de admitere a acțiunii și a invocat aspecte de nelegalitate încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea de fond prin care s-a admis acțiunea nu este motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Se susține de către recurentă în sensul că instanța de fond nu a analizat toate apărările din întâmpinare și actele depuse în fața primei instanțe și plecând de la această premisă s-a stabilit greșit situația de fapt.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente, respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește analiza cheltuielilor reținute în actele contestate și anulate de prima instanță.

Se invocă faptul că analiza celor trei abateri a fost efectuată nelegal fără a se ține cont în concret de gravitatea lor și a tuturor faptelor care au determinat constatarea lor ca fiind nereguli ale procedurii de achiziție publică.

Cu privire la Abaterea nr. 1 se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat greșit în sensul că solicitarea din caietul de sarcini privind obligația susținerii unei sesiuni demonstrative nu are caracter restrictiv.

Cu privire la Abaterea nr. 2 se arată că aceasta formează obiectul dosarului nr. x/2016 care nu a fost soluționat definitiv.

Iar cu privire la abaterea nr. 3 se susține că prima instanță nu a analizat în concret situația de fapt probată cu acte prin semnarea actelor adiționale nr. x/24.09.2015 și nr. y/28.10.2015 a fost afectat avantajul obținut prin desemnarea ofertei câștigătoare, în sensul în care a fost depășit termenul de îndeplinire a contractului prevăzut în fișa de date și în contractul inițial, respectiv 8 luni.

Analiza orizontului de timp aferentă termenului de livrare impus de achizitor poate constitui un factor determinant în decizia de a participa la procedură a potențialilor ofertanți. în aceiași măsura, aspectul complexității obiectului contractului constituie un element ce trebuie corelat cu durata contractului, și stabilit prin documentația de atribuire.

Prelungirea duratei contractului încalcă termenul comunicat prin anunțul de participare și documentația de atribuire ridicate pe SEAP, potențialii ofertanți renunțând din start la depunerea de oferte din cauza intervalului de timp comunicat inițial prin anunț și considerat ca fiind insuficient. De aici reiese favorizarea ofertantului câștigător, căruia i s-a prelungit termenul peste cel din anunțul de participare (daca termenul ar fi fost mai mare de la început, poate existau mai mulți ofertanți).

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legale a actelor contestate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține încălcarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. în sensul motivării sentinței atacate.

În opinia Curții ca instanță de recurs hotărârea primei instanțe este motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilorart. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

Curtea, ca instanță de recurs nu identifică neanalizarea apărărilor din întâmpinare și a actelor depuse în condițiile în care prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a analizat cele patru tipuri de abateri reținute în sarcina reclamantului, în calitate de autoritate contractantă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reține greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în ceea ce privește analiza abaterilor care au fost apreciate ca nelegală și față de care s-a dispus prin notificarea nr. x/30.03.2016 aplicarea unei corecții financiare de 25% din valoarea contractului nr. x/29 octombrie 2014.

Prima instanță a analizat și a apreciat corect asupra neregulii identificate ca fiind solicitarea unei sesiuni demonstrative prin caietul de sarcini.

În opinia Curții această analiză a fost corectă din perspectiva obiectului contractului, respectiv furnizarea unei soluții informative complexe fără a se impune participanților prezentarea unei soluții finale astfel încât nu se poate reține încălcarea principiului tratamentului egal sau al proporționalității

În ceea ce privește abaterea nr. 2 privind data actualizării certificatului ISO depus de asociat aceasta a fost analizată ca atare deși formează și obiectul unui alt dosar care nu a fost soluționat definitiv deoarece a fost constatată și analizată ca atare în prezenta cauză prin actele administrative contestate, care din punct de vedere cronologic au fost emise succesiv de către autoritatea recurentă.

În ceea ce privește abaterea constând în încheierea actelor adiționale nr. x/2015 respectiv 6/2015, prima instanță a analizat faptul că termenul de îndeplinire a contractului nu reprezintă un factor de evaluare, criteriul de atribuire fiind prețul cel mai mic.

Iar prima instanță a analizat corect și împrejurările de fapt care au determinat încheierea actelor adiționale de prelungire a termenului de îndeplinire a termenului.

S-a concluzionat corect în sensul existenței unor împrejurări obiective care au determinat prelungirea termenului împrejurări care nu au fost din culpa reclamantului în calitate de autoritate contractantă.

Încheierea actelor adiționale nu a fost de natură a produce vreun prejudiciu.

În ceea ce privește abaterea constând în modificări aduse la contractul de furnizare față de modul publicat pe SEAP, Curtea constată că prima instanță a apreciat corect în sensul că nu a fost încălcat principiul tratamentului egal.

Aceasta în condițiile în care modificările au fost comunicate către toți participanții la procedura de achiziție publică cu 2 luni înainte de data limită de depunere a ofertelor.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinței nr. 117/2020 din 7 octombrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.