ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2513/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 15.03.2021, sub numărul x/2021 reclamanta Asociația Academia Memoriei de la Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență și Ministerul Afacerilor Interne anularea în întregime a ordinului nr. 6578/06.03.2021 precum și în paralel a tuturor actelor administrative pe care s-a fundamentat acest act normativ. La aceeași dată a fost înregistrat și dosarul nr. x/2021, în cadrul căruia reclamanta Asociația Academia Memoriei de la Timișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență și Ministerul Afacerilor Interne anularea în întregime/în parte a ordinului nr. 6578/06.03.2021 emis de Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență. Prin încheierea de ședință din data de 18.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului la dosarul nr. x/2021.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 374 din data de 22 martie 2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererile formulate de reclamanta Asociația Academia Memoriei de la Timișoara în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul pentru Situații de Urgență și Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Asociația Academia Memoriei de la Timișoara criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a analizat în mod eronat argumentele de nelegalitate a ordinului contestat și dispozițiile legale în materie și nu a sancționat încălcarea de către emitent a dispozițiilor art. 6 lit. b), art. 4, art. 7 și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 136/2020. Astfel, situația de "risc epidemiologic" putea fi invocată doar dacă exista o urgență de sănătate publică internațională, certificată formal printr-o hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență, la rândul său însoțită de o recunoaștere/calificare formală din partea Organizației Mondiale a Sănătății. De asemenea, pentru a produce efecte juridice obligatorii, carantina zonală trebuia să respecte atât condițiile formale de instituire prevăzute de art. 12 alin. (2), cât și condiția impusă de art. 7, aceea de a fi aplicată/stabilită în baza propunerii Grupului suport tehnico-științific menționat în textul de lege. Recurenta a criticat sentința instanței de fond prin prisma analizei standardului de necesitate și proporționalitate al măsurilor dispuse, reglementat de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 136/2020 și art. 2 din Legea nr. 55/2020, apreciind, totodată, că în cauză nu au fost aplicate nici dispozițiile art. 255 alin. (2) referitoare la probarea faptelor de notorietate.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Departamentul pentru Situații de Urgență a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac, față de expirarea termenului pentru care a fost instituită măsura carantinei zonale la data de 22.03.2021. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței recurate. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus, de asemenea, întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât emitentul actului este Departamentul pentru Situații de Urgență .

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată următoarele: Pornind de la dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes", doctrina a definit interesul de a promova o acțiune ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar acesta trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform dispozițiilor art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Folosul practic urmărit de reclamanta Asociația Academia Memoriei de la Timișoara prin inițierea prezentului demers judiciar este reprezentat de înlăturarea măsurii de carantină zonală instituită prin Ordinul Șefului Departamentului pentru Situații de Urgență nr. 6578/6.03.2021 pentru municipiul Timișoara, comuna Moșnița Nouă, comuna Ghiroda, comuna Giroc și comuna Dumbrăvița, județul Timiș, Din cuprinsul art. 1 al actului administrativ reiese faptul că atât măsura de carantină zonală, cât și măsurile obligatorii detalitate la art. 2-9 au fost dispuse pentru o perioadă de 14 zile începând cu data de 8.03.2021, prevederile ordinului având, așadar, o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la data de 22.03.2021, ora 00:00. La momentul pronunțării sentinței instanței de fond (22.03.2021), dar și la data promovării căii de atac (5.04.2021) ordinul contestat nu mai producea efectele juridice avute în vedere de autoritatea emitentă, pe care reclamanta a dorit să le înlăture prin promovarea acțiunii în anulare. Promovând recursul împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta trebuie să facă dovada îndeplinirii tuturor cerințelor de exercitare a acțiunii civile, iar instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care acesta l-ar obține în ipoteza admiterii prezentei căi de atac. Din această perspectivă, se constată că actul administrativ contestat a fost emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 136/2020 și a avut drept scop instituirea unor măsuri cu caracter temporar, necesare în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemologic, pentru prevenirea și limitarea răspândirii unei boli infectocontagioase. Aceste măsuri au fost în vigoare pe întreaga perioadă avută în vedere de autoritatea emitentă și, deși au fost prelungite prin două ordine succesive, cu aplicabilitate până la 01.04.2021, de la această dată până în prezent măsura carantinei zonale nu a mai fost instituită în privința localităților menționate. În acest context, Înalta Curte constată că prin invocarea "interesului statutar al asociației" și a necesității "înlăturării ordinului litigios din ordinea juridică împreună cu toate efectele sale" din cuprinsul răspunsului la întâmpinare, recurenta nu a făcut dovada interesului în continuarea demersului de verificare a legalității unui act administrativ normativ ale cărui efecte au încetat, în totalitate, prin ajungerea la termenul pentru care a fost emis, această împrejurare fundamentând concluzia că interesul procesual al susținerii recursului nu mai subzistă. Cum interesul de a acționa al recurentei nu mai este actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod pentru susținerea căii de atac, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată intimatul-pârât Departamentul pentru Situații de Urgență și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes. PENTRU ACESTE MOTIVE,