ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 15 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, au solicitat 1.obligarea pârâților la recalcularea salariului de bază brut lunar și a celorlalte drepturi aferente, cu luarea în considerare a drepturilor salaríale recunoscute prin hotărâri judecătorești altor funcționari publici din cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază brut tunar și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.04.2015, raportat și ta data începerii activității în cadrul pârâților, în temeiul O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările și completările ulterioare și al O.U.G. nr. 57/2015, cu modificările și completările ulterioare;
2.obligarea pârâților la plata sumelor constând în diferența dintre drepturile salaríale stabilite cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătorești altor funcționari publici din cadrul aceleiași familii ocupaționale, respectiv 25% suplimentul postului și 25% suplimentul treptei de salarizare și salariul de încadrare brută lunară și drepturile salaríale încasate efectiv, începând cu data de 09.04.2015, raportat și la data începerii activității în cadrul pârâților, sume actualizate cu indicele de inflație și cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Prin sentința nr. 120/11.02.2021, Treibunalul Neamț, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamanții nu au calitatea de judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, astfel încât nu este atrasă incidența art. 127 C. proc. civ. pentru a sesiza tribunalul dintr-o curte de apel învecinată.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanții au calitatea de funcționari publici, obiectul cauzei constând în drepturi bănești referindu-se la raporturile de serviciu ale reclamanților.
Pe cale de consecință, competența materială și teritorială se determină conform art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (fiind o cauză care are ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici) precum și conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în baza căruia reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința nr. 73/24.03.2021, Tribunalul Vaslui, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Neamț.
Totodată, a constat ivit conflictul de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de pârât.
Aplicând dispozițiile art. 127 C. proc. civ. la situația de fapt reținută, tribunalul a reținut că odată ce reclamanții au înțeles să introducă cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Tribunalul Vaslui la o instanță egală în grad dintr-o curte de apel învecinată, Tribunalul Neamț, aceasta nu își putea declina competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Vaslui, întrucât astfel s-ar nesocoti dispozițiile de competență stabilite de art. 127 alin. (2) și (2)
1
C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Reclamanții, având calitatea de funcționari publici, angajați ai Tribunalului Vaslui, au înțeles să investească cu soluționarea prezentei cauze Tribunalul Neamț, tribunal aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Iași, respectiv Curtea de Apel Bacău.
Potrivit art. 127 C. proc. civ., (1)"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Potrivit alin. (2)
1
al aceluiași articol, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
Această prevedere instituie o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, în situația în care calitatea de pârât o are o instanță judecătorescă.
În cauză, calitatea de pârât o are Tribunalul Vaslui.
Înalta Curte constată că prin depunerea acțiunii la Tribunalul Neamț, reclamanții au ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței aflate în circumscripția curții de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.
În consecință, având în vedere faptul că reclamanții au sesizat Tribunalul Neamț, instanța competentă în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., acestei instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții F., G., C., H., B., D., A. și E. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, în favoarea Tribunalului Neamț, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2021.