ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2511/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația formulată de reclamanta Spitalul Județean de Urgență Bacău în contradictoriu cu pârâta Ministerul Lucărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la data de 27.10.2020, sub nr. x/2020, s-a solicitat anularea Notei de constatare nr. x/05.08.2020 prin care s-a dispus o corecție financiară aplicată în baza contractului de finanțare nr. x/10.12.2018.

Prin sentința civilă nr. 85/17.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, îndreptată prin încheierea din 23.11.2020, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 234/19.01.2021 pronunțată de Tribunalul București s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, instanța a constatat că, în speță, nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanța de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public, cât și o persoană de drept privat și nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 176/04.03.2021, Tribunalul Bacău, secția a II -a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, sub aspectul normei de competență teritorială, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile articolului 10 alin. (3) teza a doua din Legea 554/2004, față de calitatea reclamantei, aceasta figurând în raportul juridic dedus judecății cu titlu de instituție publică. Potrivit dispozițiilor articolului 163 alin. (2) teza a doua din Legea 95/2006, spitalul de urgență se înființează și funcționează numai ca spital public, din norma legală rezultând caracterul de instituție publică. Mai mult decât atât, în raportul juridic analizat de pârâtă și care a condus la emiterea notei de constatare contestate în prezentul dosar reclamanta a acționat în calitate de autoritate contractantă, calitatea de beneficiar în cadrul contractului de finanțate neconducând la stabilirea naturii de persoană juridică de drept privat.

Tribunalul Bacău a reținut faptul că prin dispozițiile articolului 10 alin. (3) din Legea 554/2004 s-a diferențiat instanța de contencios administrativ competentă în funcție de calitatea reclamantului - persoană fizică/juridică de drept privat sau autoritate publică/instituție publică, în prima ipoteză competența revenind instanței de la domiciliul reclamantului, iar în cea de a doua ipoteză instanței de la sediul pârâtului. Norma de competență definită de articolul 10 alin. (3) teza a doua are caracter exclusiv, fiind o normă de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Demersul judiciar al reclamantei vizează, în esență, contestarea unor acte administrative de control, respectiv Nota de constatare nereguli și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/05.08.2020 emisă de către pârâtul Ministerul Lucărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

Prezentul conflict negativ de competența este de natură teritorială și vizează aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speță pentru a stabili instanța competentă teritorial să soluționeze cauza de față, constă în a analiza care dintre cele două părți litigante acționează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecății.

Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze și anume prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat care se consideră vătămată de o autoritate publică și a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituție publică sau asimilată, care, învestită cu putere publică, se îndreaptă împotriva unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Prin urmare, norma de competența teritorială este edictată în favoarea părții din raportul juridic de drept material care nu are aceleași resurse pe care le are autoritatea publică, acesta din urmă având, în esență, un avantaj net superior oricărei persoane fizice sau juridice.

Analizând raportul juridic litigios născut între părțile prezentei cauze, Înalta Curte constată că reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău, chiar dacă din dispozițiile Legii nr. 95/2006 rezultă caracterul său de instituție publică, în prezentul litigiu nu acționează în regim de putere publică, pretențiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare printr-un act administrativ prin care și-a manifestat puterea publică pârâtul din speță, respectiv Ministerul Lucărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.

Prin urmare, reclamantul se manifestă în prezentul litigiu, ca orice particular vătămat în drepturile sale și care dorește să înlăture efectele executorii ale unui act administrativ emis în regim de putere publică de către autoritatea publică pârâtă.

Având în vedere că intenția legiuitorului a fost aceea de favorizare a părții aflate într-o poziție de inferioritate cu statul, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică, juridică de drept privat sau juridică de drept privat asimilată unei autorități publice, iar în speță, deși Ministerul Lucărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este o autoritate publică și are calitatea de pârât, cea care se află în poziție inferioară în cadrul raportului juridic de drept public este reclamantul, o interpretare contrară lipsind de rațiune și eficiență intenția legiuitorului de a stabili o competență in favorem.

Rațiunea stabilirii competenței în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă este reclamant sau pârât, conduce la concluzia că norma prevăzută în art. 10 alin. (3) trebuie să fie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situație scopul legii, anume protecția suplimentară acordată părții vulnerabile, putând fi atins.

În concluzie, în raportul juridic de drept material dedus judecății în prezenta cauză, reclamantul nu acționează în raport cu statul în regim de putere publică, fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Județean de Urgență Bacău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2021.