ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2481/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 03.09.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, anularea deciziei nr. 50 din 30.04.2020, comunicate cu adresa nr. x din data de 14.05.2020 de Biroul Executiv al Consiliului Național al Medicilor din România, prin care s-a dispus respingerea contestației reclamantului și menținerea dispozițiilor deciziei nr. 8/22.10.2019 a Biroului Consiliului Colegiului Medicilor Sibiu, precum și anularea deciziei nr. 8/22.10.2019 emise de Colegiul Medicilor din Sibiu, prin care s-a dispus nedeclanșarea procedurii disciplinare, conform art. 116 alin. (2) lit. a) din Statutul Colegiului Medicilor din România.

2.1. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 614/2020 din 04 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Colegiul Medicilor din România prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin noul C. proc. civ., legiuitorul nu mai permite invocarea excepției de necompetență materială și teritorială decât până la începerea dezbaterilor asupra fondului, limitând perioada de timp în care aceasta poate fi invocată, fără posibilitatea derogării.

S-a mai reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, coroborat cu art. 96 pct. 1 C. proc. civ.. litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Având în vedere și dispozițiile art. 431 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora Biroul Executiv este organ de conducere la nivel național, s-a apreciat că în cauză competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Alba Iulia.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 35/2021 din data de 24 februarie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, în favoarea Tribunalului Sibiu, sens în care a constatat că între Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu s-a ivit un conflict negativ de competență și s-a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actul supus controlului instanței este Decizia nr. 8/22.10.2019 emisă de Colegiul Medicilor din Sibiu prin care s-a dispus nedeclanșarea procedurii disciplinare și începerea anchetei disciplinare împotriva personalului medical din cadrul Spitalului Militar Sibiu, secția pneumologie pentru fapte de neglijență profesională.

S-a mai reținut că, potrivit art. 451 din Legea 95/2006, plângerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul, iar împotriva deciziei de respingere a plângerii, persoana care a făcut plângerea poate depune contestație la colegiul a cărui decizie se contestă. Aceasta se soluționează de către Biroul executiv al Consiliului național.

De asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 453 și 459 din același act normativ, potrivit cărora împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea.

Prin urmare, a apreciat că din moment ce în cazul finalizării anchetei disciplinare împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină se instituie competența în favoarea secției de contencios administrativ a tribunalului, și în cazul în care acțiunea este îndreptată împotriva deciziei de neîncepere a acțiunii disciplinare, competența materială revine aceleiași instanțe.

Pe de alta parte, s-a reținut că, întrucât obiectul litigiului este Decizia nr. 8/22.10.2019 emisă de Colegiul Medicilor din Sibiu, autoritate locală, competența revine și în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004 tribunalului.

Decizia nr. 50 din 30.04.2020 emisă de Biroul Executiv al Consiliului Național al Medicilor din România reprezintă soluția pronunțată de autoritatea ierarhic superioară la contestația formulată, iar competența reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu are în vedere organul care soluționează plângerea.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Conflictul negativ de competență s-a născut în raport cu cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. 50 din 30.04.2020, prin care s-a dispus respingerea contestației reclamantului formulate împotriva deciziei nr. 8/22.10.2019 a Biroului Consiliului Colegiului Medicilor Sibiu, precum și cu anularea deciziei nr. 8/22.10.2019 emise de Colegiul Medicilor din Sibiu.

Potrivit art. 450 din Legea nr. 95/2006:

"(1) Medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală și a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMR, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale CMR.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor CMR, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 459 din Legea nr. 95/2006:

"Împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea."

Secțiunea a VI-a din Legea nr. 95/2006 reglementează unitar și exhaustiv procedura răspunderii disciplinare a medicului, epuizând toate ipotezele, atât cu privire la condițiile în care poate fi stabilită această răspundere, cât și în ceea ce privește soluțiile care se pot da într-o procedură de cercetare a faptelor săvârșite de medic în legătură cu profesia sa.

Înalta Curte constată că, deși textul art. 459 din Legea nr. 95/2006 se referă la medicul sancționat, în ceea ce privește competența de soluționare a acțiunii în anulare a actului administrativ emis de către aceeași autoritate pârâtă, acesta se impune a fi aplicat în toate situațiile, indiferent de calitatea persoanei care sesizează instanța, atâta timp cât legea specială cuprinde o normă specială de competență în acest sens, neputându-se reține stabilirea unei competențe materiale diferite pentru soluționarea acțiunii în anularea aceluiași act, în funcție de persoana care a sesizat instanța.

Așadar, aceeași rațiune a legii - aceea de a reglementa toate ipotezele de soluționare a plângerii împotriva medicului - va face aplicabilă aceeași dispoziție a legii, pe baza argumentului de analogie care permite, în situația de față, completarea unei lacune a legii, fără a-i afecta unitatea.

Ca urmare, Curtea, analizând dispozițiile art. 451 din Legea nr. 95/2006, constată că ele pot fi și trebuie interpretare extensiv, întrucât în înțelesul lor literal nu acoperă și ipoteza în care persoana a cărei plângere a cauzat cercetarea disciplinară a medicului formulează acțiune în anulare împotriva deciziei de respingere a cercetării disciplinare.

Un alt argument în favoarea acestei soluții reiese din intenția legiuitorului care, în articolul 456 alin. (4) din același act normativ, a înțeles să creeze un regim unic al contestației la decizia comisiei de disciplină, prevăzând, de principiu, că:

"În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății, președintele colegiului teritorial sau președintele CMR poate contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial".

Deci, același regim unic se impune și cu privire la celelalte etape ale procedurii de soluționare a acțiunii în anulare, oricare ar fi titularul ei.

Ca urmare, identitatea de rațiune a legii impune identitatea de tratament procedural față de titularii acțiunii în cadrul aceleiași legi, cu atât mai mult cu cât, prin dispozițiile art. 451 legiuitorul însuși a înțeles ca, la stabilirea instanței competente, să nu dea relevanță calității de "autoritate centrală" a emitentului deciziei care se atacă.

Prin urmare, în considerarea caracterului de normă specială a prevederilor art. 459 din Legea nr. 95/2006, derogatorie de la dispozițiile generale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul în raza căruia își desfășoară activitatea medicul împotriva căruia este îndreptată acțiunea disciplinară, respectiv Tribunalul Sibiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 aprilie 2021.