ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 2 din 16 ianuarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești a admis, în parte, sesizarea Agenției Naționale de Integritate în vederea începerii acțiunii de control cu privire la averea pârâtului A. și a trimis cauza pentru soluționare la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întrucât a constatat că suma de 12.935 euro are caracter nejustificat.

2.1. Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 82/F-Cont din 25 mai 2015, a admis sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor și a dispus modificarea ordonanței nr. 2/16.01.2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor, în sensul că a respins sesizarea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 16 din Legea nr. 115/1996, în vederea începerii acțiunii de control cu privire la averea pârâtului A., iar dosarul a fost închis.

2.2. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2589 din 22 septembrie 2017, a admis recursul formulat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11 din 22 ianuarie 2019:

- a admis sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor;

- a dispus modificarea Ordonanței nr. 2/16.01.2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor, în sensul că a respins sesizarea Agenției Naționale de Integritate, cu privire la averea pârâților A. și B., intimat-reclamant fiind Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș;

- a închis dosarul.

Împotriva sentinței au declarat recurs Agenția Națională de Integritate și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. Părțile au solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor prin ordonanța nr. 2 din 16 ianuarie 2015 și confiscarea diferenței constatate între averea dobândită și veniturile realizate de către A. și B. în cuantum de 12.935 euro.

Având în vedere împrejurarea că recurenții au formulat aceleași critici de nelegalitate cu privire la sentința atacată, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la prezentarea și analizarea acestora în mod grupat.

În concret, recurenții au susținut următoarele:

Din interpretarea dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, republicată, precum și a art. 1 din Hotărârea nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, rezultă faptul că procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor relevă existența juridică a unei construcții. Pentru ca acea construcție să intre în circuitul civil este necesar și obligatoriu să fie intabulată în cartea funciară, pentru ca dreptul asupra acesteia să devină opozabil terților.

Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor confirmă faptul că lucrările finalizate au fost realizate în conformitate cu prevederile proiectului tehnic și cu detaliile de execuție, și, totodată, el stabilește valoarea totală a lucrărilor. Acesta are în vedere lucrările de construcții și se întocmește în vederea declarării construcției la organele fiscale teritoriale, precum și în scopul achitării taxelor la Inspecția de Stat în Construcții. El este actul prin care proprietarul declară că acceptă să preia lucrarea și că aceasta poate fi dată în folosință. Prin urmare, din moment ce persoana cercetată a semnat procesul-verbal la terminarea lucrărilor și și-a însușit conținutul său, inclusiv în ceea ce privește valoarea lucrărilor, nu mai poate să afirme că valoarea lucrărilor este alta decât cea menționată în cuprinsul actului juridic asumat.

În atare situație, în mod greșit instanța de fond a reținut că suma reprezentând cheltuiala efectuată pentru edificarea imobilului este în cuantum de 67.743,95 RON, în loc să se raporteze la suma înscrisă în procesul-verbal de recepție a lucrării, semnat și asumat de intimați, sumă de 126.126,9 RON, menționată în autorizația de construire nr. x/28.07.2008.

Intimații au formulat întâmpinare, precum și note scrise în care au invocat excepția nulității celor două recursuri promovate în cauză. Totodată, intimații au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, pentru argumentele arătate la dosar.

6.1. Referitor la excepția nulității recursurilor

Intimații au invocat excepția nulității recursurilor, întrucât acestea nu cuprind veritabile critici de nelegalitate ce pot fi circumscrise cazurilor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în situația în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 C. proc. civ., recursul este nul.

Înalta Curte va respinge excepția, având în vedere faptul că memoriile de recurs cuprind critici cu privire la soluția pronunțată de prima instanță ce pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.2. Referitor la recursuri

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Așa cum s-a precizat la pct. 1 din prezenta decizie, prin ordonanța nr. 2 din 16 ianuarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești a admis, în parte, sesizarea Agenției Naționale de Integritate în vederea începerii acțiunii de control cu privire la averea pârâtului A. și a trimis cauza pentru soluționare la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întrucât a constatat că suma de 12.935 euro are caracter nejustificat.

După cum s-a arătat la pct. 2 al deciziei de față, în fond după casare, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor; a dispus modificarea Ordonanței nr. 2/16.01.2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor, în sensul că a respins sesizarea Agenției Naționale de Integritate, cu privire la averea pârâților A. și B., intimat-reclamant fiind Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș; a închis dosarul.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a analizat în mod detaliat și judicios dispozițiile normative incidente pe subiectul analizat, susținerile părților litigante, precum și întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar reține că prezintă relevanță în speța de față dispozițiile art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, conform cărora prin "diferențe semnificative", în sensul prezentei legi, se înțelege diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.

Prin ordonanța nr. 2 din 16 ianuarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele aspecte:

- la dosarul Agenției Naționale de Integritate se află autorizația de construire nr. x/28.07.2008 emisă de Primarul comunei Șuici, prin care se autorizează lucrările de "construire locuință P+1 extindere", lucrări în valoare totală de 126.126,90 RON; la fila x din același dosar se află procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/21.07.2009 prin care se atestă faptul că această construcție a fost finalizată; pe baza celor două documente, Agenția Națională de Integritate a reținut în raportul său faptul că, în perioada iunie 2008 - iunie 2009, persoana cercetată a efectuat o cheltuială în sumă de 126.126,90 RON;

- punctul de vedere al persoanei cercetate și al soției acesteia a fost în sensul că valoarea reținută de ANI privește întregul imobil din comuna Șuici și include și valoarea de 11.556 RON din autorizația anterioară nr. 2/23.01.2006; cei doi soți au arătat că în perioada cercetată au construit numai mansarda imobilului, în timp ce, în baza autorizației din luna ianuarie 2006, construcția parter era deja edificată la momentul emiterii autorizației din iulie 2008;

- acest punct de vedere se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat că, începând cu luna iulie 2008, la imobilul edificat s-a executat o mansardă care nu este nici în prezent finalizată și funcțională;

- în atare condiții, deși în autorizația de construire nr. x/28.07.2008 este înscrisă mențiunea "construire locuință P+1 extindere", în realitate, începând cu acest moment s-a făcut numai extinderea de la mansardă;

- în lipsa unei expertize tehnice de evaluare a mansardei, Comisia nu poate lua în considerare altă valoare decât cea de 126.126,90 RON, menționată în autorizația de construire nr. x/28.07.2008;

- valoarea totală a cheltuielilor efectuate de numiții A. și B. în perioada cercetată (iunie 2008 - iunie 2009) este de 136.151,52 RON (din care 126.126.90 RON cheltuieli cu construirea imobilului), iar valoarea veniturilor de 88.291 RON, rezultând o diferență de 12.935 euro, ce reprezintă diferență semnificativă în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010.

În fond după casare, prima instanță, în baza deciziei de îndrumare date de instanța de control judiciar, a dispus completarea raportului de expertiză cu răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de Statul Român la raportul inițial.

Din coroborarea probelor administrate în cauză (expertiză tehnică de specialitate și înscrisuri) rezultă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, faptul că intimații A. și B. au avut în perioada cercetată (iunie 2008 - iunie 2009) venituri în sumă de 88.291 RON. În condițiile în care această sumă a fost reținută și în ordonanța nr. 2 din 16 ianuarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești, act ce a stat la baza sesizării ANI, recurenții nu mai pot susține cu temei faptul că intimații au avut venituri mai mici.

De asemenea, pornind de la constatarea Comisiei de Cercetare a Averilor făcută în cadrul aceleiași ordonanțe, în sensul că în perioada verificată a fost realizată numai extinderea de mansardă, în cauză trebuia stabilită doar valoarea acesteia, iar nu a întregului imobil. În atare situație, sunt lipsite de substanță juridică argumentele recurenților potrivit cărora prima instanță trebuia să țină seama de procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și de valoarea întregului imobil edificat de intimați.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea lucrărilor efectuate de intimați în perioada supusă verificării (iunie 2008 - iunie 2009) a fost de 67.743,95 RON din care:

- 58.618,05 RON, valoarea lucrărilor efectuate la mansarda imobilului;

- 9.125,90 RON, valoarea lucrărilor efectuate la podul anexei gospodărești.

În atare situație, nu poate fi vorba despre o avere nejustificată a intimaților, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010, motiv pentru care soluția primei instanțe este legală.

În consecință, nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursurilor, precum și recursurile, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor formulate de Agenția Națională de Integritate și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Integritate și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 11/F-CONT din 22 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 aprilie 2021.