Decizia nr. 2589/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 82 a Curții de Apel Pitești

Cadrul procesual Prin Ordonanța nr. 2 din 16 ianuarie 2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a admis în parte sesizarea A.N.I. și a fost trimisă cauza pentru soluționare la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, constatându-se că suma de 12.935 euro are caracter nejustificat.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 82/F-CONT din data de 25 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor și a fost dispusă modificarea Ordonanței nr. 2 din 16 ianuarie 2015 a Comisiei de Cercetare a Averilor, în sensul că a fost respinsă sesizarea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 16 din Legea nr. 115/1996, în vederea începerii acțiunii de control cu privire la averea pârâtului A. și a fost închis dosarul.

Cererea de recurs Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor și, implicit, a sesizării A.N.I. cu privire la persoana cercetată, să se constate că raportul de expertiză a fost întocmit într-o formă sumară, incompletă, fără a fi evidențiate în mod real cheltuielile efectuate de pârât, cu consecința obligării pârâtului A. la plata către bugetul statului a sumei stabilite prin Ordonanța nr. 2 din 16 ianuarie 2015 ca diferență semnificativă în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul neluării în considerare a criticilor/obiecțiunilor aduse raportului de expertiză judiciară întocmit în timpul cercetării judecătorești, obiecțiuni pe care le-a depus la dosar. Astfel, se arată că deși obiecțiunile la raportul de expertiză au fost susținute de reprezentantul recurentei în ședința publică din 18 mai 2015 și au fost puse în discuția tuturor părților prezente, prin sentința pronunțată instanța a reținut că obiecțiunile reprezentantului Ministerului Finanțelor nu au fost avute în vedere, întrucât acestei părți nu i s-a încuviințat un expert consilier. S-a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate recurentul arătând că, astfel cum s-a reținut prin raportul de evaluare întocmit în faza de cercetare a cauzei, în perioada iunie 2008 - iunie 2009, pârâtul A. împreună cu soția acestuia, B., au obținut venituri în cuantum de 63.565 RON și au efectuat cheltuieli de 127.393,9 RON, rezultând o diferență semnificativă de minus 63.828,9 RON, echivalentul a 17.180 RON, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010. Recurentul susține că instanța de fond a acordat putere probatorie absolută probei cu expertiză tehnică judiciară efectuată în judecarea cauzei și neanalizată sub aspectul obiecțiunilor formulate, concluzionând nefondat că nu se poate vorbi de o avere nejustificată, în accepțiunea art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Apărările intimaților 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-reclamantă Agenția Națională de Integritate s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor prin Ordonanța nr. 2 din 16 ianuarie 2015 și confiscarea sumei identificată ca fiind diferență nejustificată. A arătat intimata că, în legătură cu veniturile dobândite de familia persoanei cercetate, Comisia de Cercetare a Averilor a constatat că acestea se compun din veniturile salariale nete obținute de persoana cercetată și de soția acestuia. S-a reținut corect de către Comisia de Cercetare a Averilor faptul că persoana cercetată nu a depus dovezi că este producător și nici că a încasat efectiv aceste sume, motiv pentru care mențiunile din cele două declarații de avere nu pot fi luate în considerare, întrucât reprezintă numai susținerile persoanei cercetate și nu se coroborează cu nicio altă probă. Conform art. 16 din Legea nr. 115/1996 și art. 335 - 337 C. proc. civ., Ministerul Finanțelor Publice are dreptul să ia parte la expertiza efectuată și să formuleze obiecțiuni în fața instanței dacă consideră că opinia expertului este una greșită. 4.2. Prin întâmpinarea depusă de intimatul-pârât A. s-a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul-pârât a arătat că din întregul probatoriu administrat rezultă că nu există avere nejustificată, întrucât veniturile familiei sale sunt mult mai mari decât cheltuielile suportate de familia sa pe perioada supusă controlului.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul A., arătând că susținerea intimatului sub aspectul criticii privind neanalizarea obiecțiunilor aduse raportului de expertiză este complet eronată, iar, pe fondul cauzei, se arată că susținerile formulate de intimat sunt nefondate. II. Procedura de soluționare a recursului 1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 18 mai 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 2. Cu privire la fondul recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința atacată și motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată întemeiate motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Înalta Curte reține că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul motivării contradictorii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Astfel, deși prin încheierea de ședință de la data de 18 mai 2015 (încheierea de amânare a pronunțării, ce face corp comun cu sentința), instanța reține că "urmează a respinge obiecțiunile formulate de Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant, având în vedere că expertul s-a conformat dispozițiilor trasate de instanță și că metoda utilizată corespunde standardelor de evaluare în domeniu", în considerentele sentinței menționează că "nici Ministerul Finanțelor nu a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, ci a depus doar un punct de vedere al reprezentantului Ministerului Finanțelor, care însă nu a fost avut în vedere, având în vedere că acestei părți nu i s-a încuviințat un expert consilier în condițiile art. 330 și urm. C. proc. civ., astfel cum rezultă din încheierea din data de 23 mai 2015". Or, motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României). Or, instanța de fond procedând într-o asemenea manieră, prin menționarea unor motive contradictorii, a nesocotit dispozițiile art. 425 din C. proc. civ. privind conținutul unei hotărâri judecătorești, întrucât sentința recurată nu răspunde exigențelor instituite de acest text de lege. De asemenea, este întemeiat și motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea, prin hotărâre, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Astfel, potrivit art. 337 C. proc. civ., dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicție între părerile experților, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate solicita experților, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze. În raport cu aceste dispoziții legale, se constată că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu pot fi primite obiecțiunile formulate de Ministerul Finanțelor Publice la raportul de expertiză întrucât nu i s-a încuviințat un expert consilier în condițiile art. 330 și urm. din C. proc. civ. Potrivit art. 16 din Legea nr. 115/1996, (1) Președintele curții de apel sau președintele secției de contencios administrativ și fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la Agenție. Statul, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi întotdeauna citat în instanță. Participarea procurorului și a Agenției Naționale de Integritate este obligatorie. Rezultă că Ministerul Finanțelor Publice este parte în litigiul constituit în urma sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor în vederea confiscării diferenței nejustificate, astfel că are dreptul să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, neavând relevanță dacă i s-a încuviințat sau nu un expert consilier în condițiile art. 330 și urm. din C. proc. civ. Prin nerecunoașterea dreptului Ministerului Finanțelor Publice de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt incidente disp. art. 498 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, astfel că se impune casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța urmează să aprecieze asupra stabilirii cadrului procesual, sub aspectul părților, respectiv în privința introducerii în cauză a soției persoanei cercetate. Astfel, prin raportul de evaluare s-a reținut că, în perioada iunie 2008 - iunie 2009, pârâtul A. împreună cu soția acestuia, B., au obținut venituri în cuantum de 63.565 RON și au efectuat cheltuieli de 127.393,9 RON, rezultând o diferență semnificativă de minus 63.828,9 RON, echivalentul a 17.180 RON. Conform dispozițiilor art. 102 alin. (2) prima teză din Legea nr. 115/1996 "Președintele dispune citarea de urgență, în fața comisiei de cercetare, a reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, precum și a persoanei a cărei avere este supusă controlului și a soțului sau soției, după caz, pentru a fi ascultați" . Așa cum rezultă din actele dosarului, în fața comisiei de cercetare a averilor a fost citată soția persoanei cercetate, B.. Dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 prevăd că "Președintele curții de apel sau președintele secției de contencios administrativ și fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la Agenție. Statul, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi întotdeauna citat în instanță. Participarea procurorului și a Agenției Naționale de Integritate este obligatorie." În raport cu aceste dispoziții legale, instanța de fond va stabili, cu respectarea principiului contradictorialității, cadrul procesual, respectiv va aprecia asupra citării în cauză și a soției pârâtului A. Art. 16 - (1) Președintele curții de apel sau președintele secției de contencios administrativ și fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la Agenție. Statul, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi întotdeauna citat în instanță. Participarea procurorului și a Agenției Naționale de Integritate este obligatorie. Art. 16 - (1) Președintele curții de apel sau președintele secției de contencios administrativ și fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la Agenție. Statul, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi întotdeauna citat în instanță. Participarea procurorului și a Agenției Naționale de Integritate este obligatorie. Art. 16 - (1) Președintele curții de apel sau președintele secției de contencios administrativ și fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la Agenție. Statul, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi întotdeauna citat în instanță. Participarea procurorului și a Agenției Naționale de Integritate este obligatorie. Art. 16 - (1) Președintele curții de apel sau președintele secției de contencios administrativ și fiscal, primind dosarul, fixează termen de judecată, potrivit legii, și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la Agenție. Statul, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, va fi întotdeauna citat în instanță. Participarea procurorului și a Agenției Naționale de Integritate este obligatorie. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.