ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2444/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Procesului-verbal nr. x din 23.03.2018, prin care a fost soluționată contestația formulată cu privire la rezultatul aprecierii de serviciu pentru anul 2017 și, implicit, rezultatul aprecierii de serviciu pentru anul 2017.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 10 din 7 februarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, s-a anulat Procesul-verbal nr. x/23.03.2018, având ca obiect soluționarea contestației cu privire la rezultatul aprecierii de serviciu, și Aprecierea de serviciu aferentă anului 2017 privindu-l pe reclamant și a fost obligat pârâtul la reevaluarea activității profesionale a reclamantului aferentă anului 2017.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Afacerilor Interne invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esență, următoarele:

Actul a cărui anular a solicitat-o intimatul-reclamant, singurul în raport de care Ministerul Afacerilor Interne avea calitate procesuală pasivă în cauză, nu este un act administrativ producător de efecte juridice. Procesul-verbal nr. x/23.03.2018 reprezintă înscrisul prin care a fost soluționată contestația pe care intimatul reclamant a formulat-o în cadrul procedurii prealabile stabilite de Legea nr. 554/2004 și de OMAI nr. 177/2016.

Acest proces-verbal nu putea să-i producă intimatului-reclamant vreo vătămare deoarece nu a produs niciun efect de modificare a situației acestuia. Presupusa vătămare s-a produs odată cu acordarea calificativului prin aprecierea de serviciu, care constituie act administrativ, conform art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act administrativ care nu a fost emis de Ministerul Afacerilor Interne și în raport de care se impunea introducerea în cauză a emitentului acestuia.

Pe cale de consecință, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea Procesului-verbal nr. x/23.03.2018.

Precizează recurenta că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind anularea Procesului-verbal, motivând soluția prin aceea că interesul procesual al dreptului la acțiune a fost justificat de către reclamant prin prisma criticilor formulate în raport de modalitatea de evaluare a activității sale pe anul 2017 și că rezultatul aprecierii activității îl împiedică pe viitor la promovarea în grad.

Or, în opinia recurentului nu prin procesul-verbal contestat s-a procedat la evaluarea activității profesionale a intimatului-reclamant, ci prin aprecierea de serviciu pentru anul 2017, emitentul aprecierii de serviciu pentru intimatul reclamant și competența de evaluare a activității profesionale a acestuia aparținând IGSU, nu Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel, se susține că raportat la faptul că intimatul-reclamant nu a identificat interesul legitim în solicitarea de anulare a procesului-verbal, se solicită respingerea capătului de cerere privind anularea Procdesului-verbal ca lipsit de interes.

Un alt aspect care relevă nelegalitatea sentinței atacate este dat de faptul că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, cu neobservarea faptului că actul administrativ anulat este emis de o instituție publică ce nu a avut calitatea de parte în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, instanta va admite recursul, va casa hotărârile recurate și în rejudecare va respinge acțiunea ca lipsită de interes.

Prin acțiunea promovată de intimatul-reclamant, acesta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, anularea Procesului-verbal nr. x din 23.03.2018, prin care a fost soluționată contestația formulată cu privire la rezultatul aprecierii de serviciu pentru anul 2017 și, implicit, rezultatul aprecierii de serviciu pentru anul 2017.

La termenul de judecată din data de 28 mai 2020, termen acordat în vederea soluționării recursului promovat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 5 decembrie 2018 și a sentinței nr. 10 din 7 februarie 2019 ale Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reprezentantul său a învederat instanței că: în ceea ce privește Aprecierea de serviciu aferentă anului 2017, intimatul-reclamant a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, în data de 14.01.2020, motiv pentru care reevaluarea activității profesionale nu mai este posibilă.

Instanța de control judiciar a dispus amânarea pronunțării Deciziei, în vederea depunerii de către recurent a înscrisului care atestă trecerea în rezervă a intimatului-reclamant.

La data de 28 mai 2020, prin Serviciul Registratură al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost depus la dosarul cauzei Ordinul de trecere în rezervă a intimatului-reclamant, care atestă faptul că la data de 14.01.2020, A. a fost trecut în rezervă cu drept de pensie.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Or, în raport de faptul emiterii Ordinului de trecere în rezervă, Curte reține că, în prezent, intimatul-reclamant nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârile recurate și în rejudecare va respinge acțiunea ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 5 decembrie 2018 și sentinței nr. 10 din 7 februarie 2019 ale Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile recurate și, în rejudecare, respinge acțiunea ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2020.