ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6473/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 07.04.2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea parțială a Ordonanței Militare nr. 1/2020 (astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Militară nr. 2/2020) ambele emise de către pârât.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 19 din 14 aprilie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne și respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 19 din 14 aprilie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamnatul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că s-a conformat dispozițiilor instanței și a depus la dosar cerere precizatoare prin care a înțeles să modifice cadrul procesual pasiv, prin solicitarea de introducere în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Afacerilor Interne - autoritate publică centrală-, cu respectarea dispozițiilor art. 204 alin. (1), art. 175 alin. (1), art. 183 alin. (3) C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, prin neanalizarea cererii modificatoare depusă la dosar, prin e-mail, la data de 14.04.2020, ora 3:10 a.m., reținându-se lipsa calității procesuale a pârâtului Ministrul Afacerilor Interne, recurentul-reclamant a suferit o vătămare, fiind lipsit de soluționarea pe fond a acțiunii formulate. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile a alin. (8) alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministrul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, apreciind, în esență, că recurentul-reclamant nu a depus la dosar cererea modificatoare în timp util, fiind depusă în ziua termenului de judecată, astfel că nu poate fi imputată instanței neluarea în seamă a acestei cereri.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din 24 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, cererea formulată de recurent privind preschimbarea termenului de judecată fiind respinsă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată netemeinicia excepției inadmisibilității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public apreciind că aceasta vizează, în realitate, o lipsă de obiect a acțiunii, care nu poate fi analizată în lipsa lămuririi cadrului procesual pasiv de către instanța de fond. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de către reclamantul A. cu o cerere, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, anularea parțială a Ordonanței Militare nr. 1/2020 (astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Militară nr. 2/2020), ambele emise de către pârât. Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne și a respins acțiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Înalta Curte constată că la fila x din volumul II al dosarului de fond se află cererea precizatoare/modificatoare formulată de reclamant, depusă la dosar la data de 14 aprilie 2020, anterior începerii ședinței de judecată, prin care acesta arată că înțelege să se judece cu Ministrul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de pârâți, cerere care nu a fost pusă în discuția părților, nefiind soluționată de instanță. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că hotărârea primei instanțe este nelegală, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Amintește Înalta Curte că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a pus în discuția părților litigante cererea de modificare a cadrului procesual pasiv, nepronunțându-se asupra acesteia. Instanța de control judiciar amintește că unul dintre principiile fundamentale ale dreptului este rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Judecătorul soluționează litigiul conform normelor de drept aplicabile, (...), (6) Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, iar, în vederea asigurării respectării principiului contradictorialității, art. 14 alin. (5) din același Cod prevede că "instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate", aceste din urmă dispoziții fiind dezvoltate și în cuprinsul art. 224 privitoare la discutarea cererilor și excepțiilor din C. proc. civ., Capitolul II care reglementează "Judecata", precum și în secțiunea a 4-a aceluiași capitol privind deliberarea și pronunțarea hotărârii în cuprinsul art. 397 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că "instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății (...)." Reține Înalta Curte că respectarea acestor dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie și obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanțiale în măsura în care acestea nu sunt însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României). Prin urmare, în condițiile în care instanța de fond a încălcat normele de procedură antereferite, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, producând astfel o vătămare reclamantului, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, nesoluționând cererea formulată de reclamant prin care acesta a modificat cadrul procesual pasiv, precizând că înțelege să se judece și cu Ministerului Afacerilor Interne-autoritate publică centrală, în calitate de pârât, instanța respingând acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând că emitentul actului a cărui anulare se solicită este Ministerul Afacerilor Interne, iar reclamantul deși trebuia și putea, nu a indicat expres faptul că se judecă cu Ministerul Afacerilor Interne, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță. Așa fiind, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța să se pronunțe, după punerea în discuția părților litigante, asupra cererii precizatoare a cadrului procesual formulată de reclamant aflată la fila x din volumul II al dosarului de fond și să soluționeze cauza cu respectarea tuturor normelor de procedură prevăzute de lege. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,