ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2401/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 octombrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., precum și a celorlalți membri menționați în acțiune, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat:

- anularea art. 4 alin. (1) din Ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4004/2019 privind metodologia de calcul și plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unitățile/instituțiile de învățământ de stat, Ministerul Educației Naționale și alte unități din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019;

- obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a art. 2 din Ordinul nr. 4004/2019, astfel încât să se prevadă în mod expres că, în cazul hotărârilor judecătorești având drept obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învățământ, se calculează și se plătește dobânda legală penalizatoare.

1.2. Prin notele scrise depuse la data de 25 februarie 2020, A. a susținut că are calitate procesuală activă în cauză, formulând primul capăt al acțiunii în nume propriu, astfel încât competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere teritorial, revine instanței de la sediul Federației, respectiv Curtea de Apel București.

1.3. Prin sentința civilă nr. 470 din 22 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a disjuns cererea formulată de A. în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. și a dispus formarea unui dosar distinct, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 844 din 21 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că domiciliile reclamanților membri de sindicat sunt situate pe raza teritorială a județului Constanța. Totodată, Curtea a apreciat că precizările depuse de Federație cu privire la calitatea sa procesuală activă sunt formulate cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 204 C. proc. civ. pentru modificarea acțiunii introductive.

2.2. Prin sentința civilă nr. 32 din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Motivând hotărârea astfel pronunțată, Curtea de Apel Constanța a reținut că reclamanta A. are calitate procesuală în cauză în nume propriu, nu doar în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, iar precizările depuse de Federație în acest sens la data de 09 decembrie 2020 nu trebuie interpretate ca o modificare de acțiune, potrivit art. 204 C. proc. civ., întrucât prin aceste precizări nu s-a modificat nici obiectul acțiunii, nici cauza sau temeiul juridic al acesteia, ci s-a rectificat mențiunea din cererea de chemare în judecată cu privire la faptul că acțiunea este formulată doar în numele membrilor de sindicat, aspecte care au fost invocate și în fața Curții de Apel București.

Prin urmare, Curtea de Apel Constanța a reținut că acțiunea reclamanților este comună, existând un caz de coparticipare procesuală activă, astfel încât Curtea de Apel București a fost legal învestită cu soluționarea acțiunii, fiind instanța de la sediul reclamantei A..

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, A., în numele membrilor săi de sindicat, B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., a solicitat anularea art. 4 alin. (1) al Ordinului ministrului educației naționale nr. 4004/2019 și obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la emiterea unui ordin de modificare a art. 2 din OMEN nr. 4004/2019, în sensul indicat în acțiune.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze litigiul, din punct de vedere teritorial, în raport de sediul/domiciliul reclamanților, apreciind diferit asupra problemei poziției procesuale a organizației sindicale, aceea de reclamant sau doar de reprezentant al membrilor de sindicat.

Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Competența stabilită de textul de lege precitat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În ceea ce privește calitatea de reclamanți, Înalta Curte reține că, în speță, cererea de chemare în judecată vizează anularea și modificarea unui ordin emis de ministrul educației naționale, prin care s-a reglementat metodologia de plată a daunelor-interese moratorii sub forma dobânzilor legale, prevăzute în hotărâri judecătorești prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din unitățile de învățământ de stat, din care fac parte și reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K.. Așadar, în cauza dedusă judecății, A. acționează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele și în interesul membrilor de sindicat, aceștia fiind titularii dreptului pretins.

În acord cu opinia Curții de Apel București, Înalta Curte reține că precizările formulate de A. ulterior primului termen de judecată (atât cele depuse la data de 25 februarie 2020 în dosarul Curții de Apel București, cât și cele depuse la data de 9 decembrie 2020 în dosarul Curții de Apel Constanța) nu pot fi avute în vedere în chestiunea vizând calitatea procesuală a organizației sindicale, susținerile privind formularea acțiunii în nume propriu fiind contrazise de mențiunile cererii de chemare în judecată. Astfel, în partea introductivă a acțiunii se menționează că acest act procesual este formulat de A. "în numele membrilor de sindicat", fără vreo mențiune a formulării cererii și în nume propriu, iar în cuprinsul acțiunii sunt înfățișate argumente privitoare la vătămarea dreptului legal al membrilor de sindicat de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a executării eșalonate a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat drepturi salariale.

Așadar, precizările depuse de A. nu pot fi valorificate drept rectificări ale acțiunii (în sensul îndreptării omisiunii referitoare la cadrul procesual activ), astfel cum în mod eronat a reținut Curtea de Apel Constanța, atât timp cât, prin cererea inițială, Federația a acționat pentru apărarea drepturilor membrilor săi de sindicat, iar prin precizările ulterioare a pretins pentru sine dreptul dedus judecății, ceea ce reprezintă o modificare a obiectului pricinii, care intră sub incidența art. 204 C. proc. civ., fiind tardiv depusă.

În acest context, Înalta Curte reține că A. nu are calitatea de reclamant, neexistând un raport de coparticipare procesuală activă între aceasta și membrii săi de sindicat și că, prin dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a tranșat problema competenței teritoriale a instanței de contencios administrativ în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, chiar și în cazul în care acțiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, criteriul avut în vedere este domiciliul reclamanților B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., situat în județul Constanța, iar nu sediul organizației sindicale care le reprezintă interesele.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. și pe pârâtul Ministerul Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.