ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 228/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 15 octombrie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., precum și a celorlalți membri menționați în acțiune, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat:

- anularea art. 4 alin. (1) din Ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4004/2019 privind metodologia de calcul și plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unitățile/instituțiile de învățământ de stat, Ministerul Educației Naționale și alte unități din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019;

- obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a art. 2 din Ordinul nr. 4004/2019, astfel încât să se prevadă în mod expres că, în cazul hotărârilor judecătorești având drept obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învățământ, se calculează și se plătește dobânda legală penalizatoare.

1.2. Prin notele scrise depuse la data de 25 februarie 2020, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ a susținut că are calitate procesuală activă în cauză, formulând primul capăt al acțiunii în nume propriu, astfel încât competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere teritorial, revine instanței de la sediul Federației.

2.1. Prin sentința civilă nr. 470 din 22 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, în privința cererii formulate de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E. și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că domiciliile reclamanților membri de sindicat sunt situate pe raza teritorială a județului Alba. Totodată, Curtea a apreciat că precizările depuse de Federație cu privire la calitatea sa procesuală activă sunt formulate cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 204 C. proc. civ. pentru modificarea acțiunii introductive.

2.2. Prin sentința civilă nr. 114 din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Motivând hotărârea astfel pronunțată, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ are calitatea procesuală în cauză în nume propriu, nu doar în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, iar precizările depuse de Federație în acest sens nu trebuie interpretate ca o modificare de acțiune, depusă tardiv, potrivit art. 204 C. proc. civ., astfel cum în mod eronat a reținut Curtea de Apel București.

Prin urmare, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că acțiunea reclamanților este comună, iar Curtea de Apel București a fost legal învestită cu soluționarea acțiunii, fiind instanța de la sediul reclamantei Federația Sindicatelor Libere din Învățământ.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele membrilor săi de sindicat, A., B., C., D., E., a solicitat anularea art. 4 alin. (1) al Ordinului ministrului Educației Naționale nr. 4004/2019 și obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la emiterea unui ordin de modificare a art. 2 din OMEN nr. 4004/2019, în sensul indicat în acțiune.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze litigiul, din punct de vedere teritorial, în raport de sediul/domiciliul reclamanților, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a organizației sindicale, respectiv dacă aceasta acționează în calitate de reclamant sau doar ca reprezentant al membrilor de sindicat.

Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Competența teritorială stabilită de textul de lege precitat este una exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În ceea ce privește calitatea de reclamanți, Înalta Curte reține că, în speță, cererea de chemare în judecată vizează anularea parțială și modificarea unui ordin emis de ministrul Educației Naționale, prin care s-a reglementat metodologia de plată a daunelor-interese moratorii sub forma dobânzilor legale, prevăzute în hotărâri judecătorești prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din unitățile de învățământ de stat, din care fac parte și reclamanții A., B., C., D., E.. Așadar, în cauza dedusă judecății, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ acționează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele și în interesul membrilor de sindicat, aceștia fiind titularii dreptului pretins.

În acord cu opinia Curții de Apel București, Înalta Curte reține că precizările formulate de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ ulterior primului termen de judecată nu pot fi avute în vedere în chestiunea vizând calitatea procesuală a organizației sindicale, susținerile privind formularea acțiunii în nume propriu fiind contrazise de mențiunile cererii de chemare în judecată. Astfel, în partea introductivă a acțiunii se menționează că acest act procesual este formulat de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ "în numele membrilor de sindicat", fără vreo mențiune a formulării cererii și în nume propriu, iar în cuprinsul acțiunii sunt înfățișate argumente privitoare la vătămarea dreptului legal al membrilor de sindicat de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a executării eșalonate a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat drepturi salariale.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a tranșat problema competenței teritoriale a instanței de contencios administrativ în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, chiar și în cazul în care acțiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, criteriul avut în vedere este domiciliul reclamanților A., B., C., D., E., situat în județul Alba, iar nu sediul organizației sindicale care le reprezintă interesele.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E. și pe pârâtul Ministerul Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.