BOZ ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 1411/02 prezentată de Havva BOZ și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 noiembrie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, Ugrekhelidze, mei A. Mularoni, D. Jočienė, judecători, și dlui Dolle, greffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 decembrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 3 din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzelor, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamanților, Havva Boz (Tok), Fatma Aslan (Tok), Nursel Torbali (Tok), Mdat Tok, Gülsüm çaelik (Tok) și Durkad Electroluxn Duran (Tok), sunt resortisanți turci, născuți în 1965, 1965, 1968, 1972, 1960 și 1974. Ei locuiesc în Antalya și sunt reprezentați în fața Curții de către M Abay, avocat în Antalya. În 1997, Hotărârea Generală Managementul Spațiilor Aeriene de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 22 mai 2001, instanța a acordat reclamanților o indemnizație suplimentară de 4 811 472 619 lire turce (TRL). Această sumă era însoțită de dobânzi simple cu o rată legală de 50 % laan, calculată începând cu data cedării bunului către conducere. La 14 august 2001, administrația le-a transferat reclamanților suma de 14 322 300 000 TRL. La 23 octombrie 2001, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. GRIEFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plângeau că nu au beneficiat de un proces echitabil în măsura în care instanțele interne ar fi apreciat greșit dovezile. Invocând, în esență, art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, reclamanții se plângeau de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza insuficienței de interese în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia. Curtea constată că reclamanții au fost invitați la 12 septembrie 2006, iar apoi la 6 august 2007, prin scrisoare normală și, respectiv, prin scrisoare cu confirmare de primire (adoptată efectiv la 15 august 2007), să transmită observațiile lor ca răspuns la observațiile guvernului. Aceasta remarcă faptul că aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși în ultima atenție a reclamanților a fost atrasă de termenii art. 37 din Convenție. În concluzie, Curtea concluzionează că nu mai doresc să-și mențină pledoaria în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. DolleF. Tulkens președintă

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

14071/02

présentée par Havva BOZ et autres

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 novembre 2007 en une chambre composée de

:

M

me

F. Tulkens,

présidente,

MM.

A.B. Baka,

I. Cabral Barreto,

R. Türmen,

M. Ugrekhelidze,

M

mes

A. Mularoni,

D. Jočienė,

juges,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 20 décembre 2001,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29

§

3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond des affaires,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, Havva Boz (Tok), Fatma Aslan (Tok), Nursel

Torbalı (Tok), İmdat Tok, Gülsüm Çelik (Tok) et Durkadın

Duran

(Tok), sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1965, 1965, 1968, 1972, 1960 et 1974. Ils résident à Antalya et sont représentés devant la Cour par M

e

N.

Abay, avocat à Antalya.

En 1997, la direction générale de la gestion des espaces aériens de l’État (« la direction ») procéda à l’expropriation d’un terrain appartenant aux requérants.

Le 5 janvier 1998, les requérants, en désaccord avec le montant payé par la direction, introduisirent un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance d’Antalya (« le tribunal »).

Le 22 mai 2001, le tribunal accorda aux requérants une indemnité complémentaire de 4

811

472

619 livres turques (TRL). Cette somme était assortie d’intérêts moratoires simples au taux légal de 50 % l’an, à calculer à partir de la date de cession du bien à la direction.

Le 14 août 2001, l’administration versa aux requérants la somme de 14

322

300

000 TRL.

Le 23 octobre 2001, la Cour de cassation confirma ce jugement.

GRIEFS

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignaient de n’avoir pas bénéficié d’un procès équitable dans la mesure où les juridictions internes auraient mal apprécié les preuves.

Invoquant, en substance, l’article 1 du Protocole n

o

1 de la Convention, les requérants se plaignaient d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison de l’insuffisance d’intérêts moratoires par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.

EN DROIT

La Cour constate que les requérants ont été invités le 12 septembre 2006, puis le 6 août 2007, respectivement par courrier normal et par lettre avec accusé de réception (effectivement reçue le 15 août 2007), à faire parvenir leurs observations en réponse à celles du Gouvernement. Elle note que ces lettres sont restées sans réponse, bien que dans la dernière l’attention des requérants ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention.

La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles, n’exige la poursuite de l’examen des requêtes.

Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

S.

DolléF. Tulkens

Greffière

Présidente