AK c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 2714/02 prezentată de Cuma AK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 septembrie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, Ugrekhelidze, A. Mularoni, D. Popović, judecători, și dlui Elens-Passos, asistent adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 30 aprilie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Cuma Ak, este un resortisant turc, născut în 1955 și are reședința în mai multe state membre. Acesta este reprezentat în fața Curții de către Mustafa Türkmen, avocat la Gaziantep. Guvernul nu a desemnat un reprezentant al procedurii în fața Curții. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată, Ministerul de l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 9 februarie 1999, reclamantul a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Nizip. În cele din urmă, Tribunalul a acordat reclamantului, la 15 decembrie 1999, o despăgubire suplimentară de 3 694 765 750 TRL, însoțită de un interes simplu privind rata legală începând cu 11 martie 1999. Mai 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea pronunțată de prima instanță. La 10 decembrie 2001, Ministerul a plătit despăgubirile de expropriere reclamantului, cu un interes simplu de 50% și 60% între 11 martie 1999 și 10 decembrie 2001. GRIFS Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plâns de întârzierea pe care l-a luat statul în plata despăgubirilor suplimentare de expropriere și de insuficiența ratei dobânzii pe care le-a aplicat datoriilor statului. ê ê Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că guvernul turc oferă domnului Cuma Ak suma de 500 euro (cinci sute de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, statul membru în cauză trebuie să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Această plată va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. mai târziu, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Cuma Ak suma de 500 EUR (cinci sute de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine o hotărâre pendinte pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § in fine) În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Elens-Passos Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

27140/02

présentée par Cuma AK

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4

septembre 2007 en une chambre composée de

:

M

me

F. Tulkens,

présidente,

MM.

A.B. Baka,

I. Cabral Barreto,

R. Türmen,

M. Ugrekhelidze,

M

me

A. Mularoni,

M.

D. Popović,

juges,

et de M

me

F.

Elens-Passos,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 30

avril 2002,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article

29 §

3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Cuma Ak, est un ressortissant turc, né en 1955 et résidant à İstanbul. Il est représenté devant la Cour par M

e

Mustafa Türkmen, avocat à Gaziantep. Le gouvernement n’a pas désigné de représentant pour la procédure devant la Cour.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

A une date non précisée, le Ministère de l’Énergie et des Ressources naturelles procéda à l’expropriation de terrains appartenant au requérant et sis à Gaziantep, pour la construction d’un barrage.

La commission d’expert de Gaziantep évalua la valeur du bien à 1

927

181 000

livres turques (TRL). Ce montant fut versé au requérant.

Le 9 février 1999, le requérant introduisit un recours en augmentation de l’indemnité d’expropriation auprès du tribunal de grande instance de Nizip.

Finalement, le tribunal accorda au requérant, le 15

décembre 1999, une indemnité complémentaire de 3

694

765 750 TRL, assortie d’un intérêt moratoire simple au taux légal à compter du 11

mars 1999.

Le Ministère forma un pourvoi en cassation.

Le 15

mai 2000, la Cour de cassation confirma l’arrêt rendu par la première instance.

Le 10

décembre 2001, le Ministère paya les indemnités d’expropriation au requérant, assorties d’un intérêt moratoire simple de 50 % et 60

% entre le 11

mars 1999 et le 10

décembre 2001.

GRIEFS

Invoquant l’article

6 de la Convention et l’article

1 du Protocole n

o

1, le requérant se plaignait du retard pris par l’État dans le paiement des indemnités complémentaires d’expropriation et de l’insuffisance du taux de l’intérêt moratoire appliqué aux dettes de l’État.

EN DROIT

La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare que le gouvernement turc offre de verser à M. Cuma Ak la somme de 500

euros (cinq cents euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37 §

1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.»

La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant

:

«

Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Cuma Ak la somme de 500

euros (cinq cents euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37 §

1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article

37 §

1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article

29 §

3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

F.

Elens-Passos

F.

Tulkens

Greffière adjointe

Présidente