KARA c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 19458/03 prezentată de Ali KARA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 20 februarie 2007 într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii A.B. Baka Türmen Ugrekhelidze Zagrebelsky Jočienė, Popović, judecători Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 20 mai 2003, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 3 din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FORMĂ Reclamantul, domnul Ali Kara, este un resortisant turc, născut în 1943 și rezident în Gaziantep.

Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Türkmen, avocat la Gaziantep. Guvernul turc ( În 1999, pentru construirea barajului Birecik, Ministerul Energiei și Resurselor Naturale ( În dezacord cu suma plătită de către administrație, reclamantul a introdus la tribunalul de mari instanțe din Birecik ( Curtea de Casație a confirmat hotărârile de primă instanță. L. Administrația a plătit indemnizațiile. Detalii privind această plată figurează în tabelul următor PARCELELE DATE DE PLĂȚI DIN CURȚA DE CASAȚII COMPLENTE (TRL) DATELE PLĂȚILOR DE PLĂȚI (TRL) Parcela nr. 554 30.01.2000.

15.01.2001 710 030 333 (18 351 €) 25.04.2003 921 621 464 (16 397 €) Parcelle n 556 30.01.2000 15.01.2001 395 047 000 (29 806 €) 25.04.2003 984 286 441 (26 638 €) GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a respecta bunurile sale din cauza întârzierii administrării în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi necorespunzătoare față de rata foarte ridicată de inflație din Turcia. Reclamantul se plânge, de asemenea, că perioada de timp care s-a scurs între sesizarea Tribunalului de Mare Instanță din Birecik și plata efectivă nu și-a respectat dreptul la audierea cauzei sale într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 1 din Convenție.

Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, având ca origine cererea nr. 19458/03, pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, introdusă de Ali Kara, guvernul turc propune ca acesta, ex gratia, suma de 7 229 de dolari americani (USD). Această sumă care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici unei alte taxe fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în dolari americani într-un cont bancar indicat de solicitant. Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Înainte, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Am observat că: în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 19458/03 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia, pentru prejudiciul suferit, cost și cheltuieli, inclusiv reclamantului, Ali Kara, suma de 7 229 de dolari americani (USD).

Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile.

Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Elens-Passos F. Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 19458/03 présentée par Ali KARA contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 20 février 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , MM. A.B. Baka , R. Türmen , M. Ugrekhelidze , V. Zagrebelsky , M me D. Jočienė, M. D. Popović, juges , et de M me F. Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 20 mai 2003, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Ali Kara, est un ressortissant turc, né en 1943 et résidant à Gaziantep.

Il est représenté devant la Cour par M e M. Türkmen, avocat à Gaziantep. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1999, pour la construction du barrage de Birecik, le ministère de l’Energie et des Ressources naturelles (« l’administration ») expropria deux terrains appartenant au requérant. Une commission d’experts fixa la valeur de ces terrains et des indemnités d’expropriation furent versées au requérant à la date du transfert de propriété. En désaccord sur le montant payé par l’administration, le requérant introduisit auprès du tribunal de grande instance de Birecik (« le tribunal »), pour chaque bien immobilier, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.

Le tribunal donna partiellement gain de cause au requérant et condamna l’administration à lui verser des indemnités complémentaires. La Cour de cassation confirma les jugements de première instance. L’administration paya les indemnités. Des détails concernant ce paiement figurent dans le tableau suivant : PARCELLES

DATES DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATES DES ARRÊTS DE LA COUR DE CASSATION

MONTANTS DES INDEMNITÉS COMPLÉMEN-TAIRES

(TRL)

DATES DES PAIEMENTS

MONTANTS DES PAIEMENTS (TRL)

Parcelle n o 554 30.01.2000 15.01.2001 10 710 030 333 (18 351 €) 25.04.2003 28 921 621 464 (16 397 €) Parcelle n o 556 30.01.2000 15.01.2001 17 395 047 000 (29 806 €) 25.04.2003 46 984 286 441 (26 638 €) GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison du retard de l’administration dans le paiement des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie. Le requérant se plaint également que le laps de temps qui s’est écoulé entre sa saisine du tribunal de grande instance de Birecik et le paiement effectif a méconnu son droit à ce que sa cause soit entendue dans un délai raisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 19458/03, pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, introduite par Ali Kara, le gouvernement turc offre de verser à celui-ci, ex gratia , la somme de 7 229 dollars américains (USD). Cette somme couvrant tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en dollars américains sur un compte bancaire indiqué par le requérant. Son versement aura lieu dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Auparavant, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant : « Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n o 19458/03 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser, ex gratia , au titre du dommage subi, frais et dépens compris, au requérant, Ali Kara, la somme de 7 229 dollars américains (USD).

Cette somme couvrant tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens sera payée dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

» La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. F. Elens-Passos F. Tulkens Greffière adjointe Présidente