ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2360/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.11.2020, reclamanta A. S.R.L. Constanța, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice Contribuabili Mijlocii 2, a solicitat suspendarea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoanele juridice nr. x/01.09.2020, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală x/01.09.2020, față de societatea radiată C. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea 554/2002.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 161/2020 din 13 noiembrie 2020 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: - a admis cererea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., cu sediul în Constanța, șos. x, județul Constanța, cu sediul procesual ales la Cabinet avocat D., Constanța, strada x nr. 152 bis, E., județul Constanța, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice Contribuabili Mijlocii 2, cu sediul în Constanța, județ Constanța, având ca obiect suspendare executare act administrativ; - a dispus suspendarea executării deciziei de impunere x/01.09.2020.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 161/2020 din 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22.02.2021, intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, în principal, ca lipsit de interes, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Cererea de renunțare la judecata cauzei La data de 31 martie 2021, recurenta- pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a depus la dosarul instanței de recurs o cerere de renunțare la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 II. Soluția instanței de recurs Constatând că, în cauză, recurenta-pârâtă a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac. În cauză, cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de către recurentă la data de 31 martie 2021, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre". Așa fiind, manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a recurentei, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței de fond. Având în vedere că manifestarea de voință a recurentei este neîndoielnică și neechivocă, precum și faptul că actul de dispoziție al acesteia în sensul de a renunța la cererea de recurs în sensul reținut nu este supus cenzurii instanței de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentei-pârâte la judecarea recursului exercitat în cauză. Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4159 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererii formulată de intimata-reclamantă, urmând a o încuviința, sens în care va urmează a obliga recurenta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța la plata către intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L., a sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus, apreciind că onorariul solicitat este disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat.