ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2346/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.11.2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, a solicitat instanței anularea deciziei nr. 42 din 20.05.2013 emisă de fosta DGFP Mehedinți (actuala DRGFP Craiova), ca urmare a delegării de competentă primită de la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, decizie prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare nr. x/17.05.2011 și, pe cale de consecință: în principal, anularea deciziei de rambursare nr. x/17.05.2011 emisă (ca urmare a delegării de competență primită de la fosta DGFP București) de fosta Bistrița Năsăud, actuala DRGFP Cluj Napoca), dispunând recunoașterea reclamantei la rambursarea sumei de 1.409.758 RON cu titlu de TVA, conform cererii înregistrate la fosta DGFP București sub nr. x/30.06.2009; în subsidiar, retrimiterea contestației organului competent, respectiv Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, spre soluționare pe fond, ca urmare a constatării nelegalității motivului procedural de respingere a contestației întemeiat pe lipsa aplicării ștampilei pe contestație; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 2822 din 4 iulie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și DGRFP Cluj Napoca, ca neîntemeiată;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți;

- a anulat Decizia nr. 42/20.05.2013 emisa de DGFP Mehedinți (actuala DGRFP Craiova);

- a obligat pârâta DGRFP Craiova să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 2318/17.05.2011;

- a obligat pârâta DGRFP Craiova la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în valoare de 10.100 RON reprezentând taxă judiciară de timbru si onorariu de avocat redus în conformitate cu disp. art. 451 alin. (2) și art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Asupra recursurilor de față.

Împotriva sentinței civile nr. 2822 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea excepției calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

În cauza de față prin sentința civilă nr. 2822 din 4 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu a stabilit în sarcina autorității recurente nicio obligație, reținând "În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei de rambursare nr. x/17.05.2011 si recunoașterea dreptului la rambursarea sumei de 1.409.758 RON, Curtea apreciază că sunt întemeiate apărările pârâtelor în sensul că aceasta cerere nu poate fi analizată de instanța de contencios administrativ decât după ce contestația pe cale administrativa va soluționată pe fond.".

Înalta Curte reține că, potrivit dispozitivului sentinței recurate instanța de fond a anulat Decizia nr. 42/20.05.2013 emisă de DGFP Mehedinți (actuala DGRFP Craiova) și, pe cale de consecință, a obligat pârâta DGRFP Craiova să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată nr. 2318/17.05.2011 și să plătească reclamantei suma de 10.100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (judiciară de timbru si onorariu de avocat).

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere situația redată în precedent. Prin urmare, interesul de a acționa al autorității pârâte nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

Văzând soluția dată recursului formulat și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite de intimata-reclamantă, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata cheltuielilor de judecată reduse, în raport de stadiul procesual al cauzei, de munca efectiv realizată de avocat în acest dosar, având în vedere și faptul că pricina a fost soluționată la primul termen de judecată acordat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 2822 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Obligă recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata către intimata reclamantă A., a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reduse în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.