ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2335/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ("AFIR"), Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ("MADR") și Ministerul Turismului ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

• Anularea în parte, în ceea ce o privește pe reclamantă, a actului administrativ colectiv numit "Raport de selecție submăsura 6.4 etapa 1/2016 - nefinanțate", emis de către pârâta "AFIR" la data de 9 februarie 2017 prin publicarea pe site-ul oficial al Agenției, act administrativ prin care proiectul cu titlul "Construire Pensiune Agroturistică, Anexe, Împrejmuire și Racorduri Utilități în județul Neamț", depus prin Cererea de Finanțare cu nr. x a fost declarat neeligibil și neselectat pentru finanțare din acest motiv;

• Anularea actului administrativ, individual numit "Notificarea Cererilor de Finanțare" cu numărul de înregistrare 1958/10 februarie 2017, emis de către pârâta "AFIR", prin directorul Centrului Regional Alba Iulia, prin care s-a comunicat neeligibilitatea proiectului;

• Anularea deciziei adoptate de Comisia de Contestații din cadrul pârâtei - autoritate ierarhic superioară "MADR", cu privire la respingerea contestației depuse de reclamanta referitor la actele administrative emise de pârâta "AFIR" și arătate mai sus.

• Obligarea pârâtelor "AFIR" și "MADR" să declare drept eligibil proiectul depus prin Cererea de Finanțare cu nr. x, să selecteze proiectul pentru finanțare și să transmită reclamantei în termen de 30 de zile Notificarea privind selectarea proiectului și încheierea contractului de finanțare.

• Obligarea în solidar a pârâtelor "AFIR" și "MADR" la plata de daune materiale egale cu veniturile nerealizate de către reclamanta în perioada de întârziere generată de actele administrative contestate. Daunele se vor calcula pentru perioada care începe la data de 9 februarie 2017 (data la care proiectul reclamantei ar fi trebuit să fie selectat pentru finanțare dacă nu s-ar fi emis actele administrative contestate) și până la data la care pârâta "AFIR" va comunica reclamantei eligibilitatea proiectului și selectarea acestuia pentru finanțare.

Valoarea daunelor materiale pentru perioada astfel determinată se va calcula potrivit proiecțiilor financiare din proiectul depus spre finanțare (pagina 127 din Studiul de Fezabilitate, linia "Venituri producție proprie - total"), respectiv 143.354 RON/365 zile în primul an și 178.113 RON/365 zile pentru următorii ani de întârziere.

La data redactării cererii de chemare în judecată (10 octombrie 2017), întârzierea generată de actul administrativ contestat era de 243 zile, iar valoarea veniturilor nerealizate în această perioadă era de 95.438 RON.

• Obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2083 din 2 mai 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Turismului și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nr. 7 Alba Iulia.

Împotriva acestei sentinței nr. 2083 din 2 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimații-pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Ministerul Economiei au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței nr. 2083 din 2 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În aceste condiții, sentința nr. 2083 din 2 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Termenul prevăzut de dispoziția legală anterior citată, fiind unul procedural, se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe zile libere, fără a se lua în calcul ziua de la care acesta începe și nici ziua când acesta se împlinește.

Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de 21 august 2018 conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 14 septembrie 2018 (prin email, aflat la dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 6 septembrie 2018.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamanta A. S.R.L., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2083 din 2 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.