ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2283/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra cererii de față;

Deliberând asupra cererii formulate de recurenții-intervenienți, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1687 din 19 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile formulate de pârâta Comisia Speciale de Retrocedare și de intervenienții A. și B. împotriva sentinței nr. 58/2017 din 17 martie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

A casat sentința atacată și în rejudecare: A respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

A admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de15.02.2021, recurenții-intervenienți A. și B. au formulat o cerere de pretenții privind acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, constând în acordarea onorariului de avocat și alte cheltuieli avansate de intervenienți în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Jusțiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și obligarea părții care a pierdut procesul, respectiv Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia să plătească intervenienților, integral, cheltuielile de judecată. În motivarea cererii, recurenții-intervenienți au arătat că, în prezenta cauză, nu este incidentă cauza de exonerare a intimatei-pârâte de plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 453 și urm. din C. proc. civ.

Analizând cererea cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o cerere în pretenții, în raport de împrejurarea că recurenții-intervenienți solicită acordarea cheltuielilor de judecată, avansate în recurs, pe cale separată.

Astfel, acțiunea prin care recurenții intzervenienți (persoane fizice) solicită obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în faza de judecată a recursului aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precizând chiar în această fază procesuală că solicită cheltueli de judecată pe cale separată, este o acțiune în pretenții, de natură civilă, care se soluționează potrivit art. 94 C. proc. civ., de instanța de drept comun, respecrtiv Judecătoria.

Potrivit disp. art. 107 (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, în ceea ce privește competența teritorială de drept comun, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului sau sediului pârâtului, aceasta fiind regula, cu excepția cazului în care legea nu prevede altfel.

Or, sediul pârâtei Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia fiind în județ Alba, competența de soluționare a prezentei cereri aparține Judecătoriei Alba Iulia.

În baza art. 131-132 C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența materială și teritorială de soluționare a cererii formulate de recurenții intervenienți A. și B., la Judecătoria Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de recurenții intervenienți A. și B., la Judecătoria Alba Iulia. Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.