ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 226/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 mai 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Judecătoriei Slatina, astfel cum a fost precizată la data de 6 martie 2018, reclamanta PFA A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Olt, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 15.000 RON, reprezentând contravaloarea celor 30 de familii de albine pe care reclamantul le-a deținut până la începutul lunii august 2016, cât și a cantității de miere pe care nu a produs-o ca urmare a decesului albinelor, din cauza faptului că nu i s-a prescris la timp tratamentul necesar pentru tratarea familiilor de albine.

1.2. Prin sentința civilă nr. 96 din 12 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 22 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 160 din 16 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta PFA A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Olt.

Împotriva sentinței civile nr. 160 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta PFA A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Olt, ca instanță competentă în soluționarea acțiunii.

Intimatele-pârâte Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Olt au depus întâmpinări în dosarul instanței de recurs, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 21 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008:

"(1) PFA își încetează activitatea și este radiată din registrul comerțului în următoarele cazuri: a) prin decesul titularului PFA."

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile cererilor de chemare în judecată și căilor de atac, atât la momentul formulării, cât și al soluționării cererii/căii de atac. Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, recurenta-reclamantă PFA A. și-a încetat activitatea în condițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008, prin decesul titularului A., la data de 28.12.2019, împrejurare probată cu extrasul din registrul de deces pentru uz oficial, emis de Primăria comunei Găneasa sub nr. x/12.01.2021 .

Prin urmare, la data judecării prezentei căi de atac, ca urmare a decesului titularului persoanei fizice autorizate, reclamanta nu mai deține capacitate procesuală de folosință, lipsindu-i aptitudinea de a avea drepturi și obligații, inclusiv dreptul de a susține actul procesual al recursului declarat în cauză. În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 40 C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea actul procesual făcut de o persoană fără capacitate procesuală.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 40 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante PFA A. și va anula recursul declarat de reclamantă, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante PFA A..

Anulează recursul declarat de reclamanta PFA A. împotriva sentinței civile nr. 160 din 16 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.