ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2019 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. - în cadrul ANAF - DGAF - Direcția Regională Antifraudă Fiscală Alexandria, în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscală, au solicitat instanței obligarea pârâtei să stabilească în favoarea fiecărui reclamant, începând cu data de 01.03.2017, un spor pentru risc și solicitare neuropsihică de 25% aplicat la salariul brut lunar, la nivelul maxim recunoscut pe cale judiciară funcționarilor publici din cadrul ANAF, care dețin funcția de inspectori antifraudă (detașați pe post de specialiști antifraudă în cadrul Ministerului Public), potrivit sentinței nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, dosar nr. x/2017, definitivă, cu plata în favoarea fiecărui reclamant începând cu data de 01.03.2017 a sumelor constând în drepturile salariale aferente procentului de 20%, reprezentând diferența dintre cuantumul de 25% al sporului pentru risc și solicitare neuropsihică (stabilit prin OP ANAF nr. 964/2015) și cuantumul acordat al acestui spor, de 5%, aplicat la salariul brut lunar (potrivit Ordinului nr. 835/01.03.2017 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ordinului nr. 836/01.03.2017 al Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ordinului nr. 1021/27.03.2017 emis de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, toate anulate prin sentința nr. 404/29.03.2018 a Tribunalului Suceava, Dosar nr. x/2017, definitivă), sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferențelor de drepturi și până la data plății efective.

În cauză, au formulat cereri de intervenție LLL., MMM. și NNN..

La termenul de judecată din data de 28.10.2020, instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea a încă 8 dosare, în funcție de domiciliul reclamanților, reținând cauza în pronunțare privind reclamantul HH..

2.1. Prin sentința nr. 460/04.11.2020, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Olt, reținând că este incident art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, introdus prin Legea nr. 212/2018, care stabilește competența teritorială exclusivă în cauzele de contencios-administrativ și fiscal în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, chiar și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Acțiunea inițială e formulată de mai mulți reclamanți având domiciliul în circumscripția unor instanțe diferite, iar competența teritorială exclusivă este determinată de domiciliul activ al reclamantului, care este în județul Olt, astfel cum rezultă din precizările depuse de către reclamanți, prin avocat, la data de 16.10.2020.

2.2. Prin sentința nr. 135/2021 din 16 februarie 2021, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, privind pe reclamantul HH., în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Teleorman.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza pentru soluționarea conflictului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, suspendând judecata până la soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Olt a reținut că la primul termen de judecată din data de 04.12.2019, așa cum rezultă din încheierea de la fila x, nu a fost pusă în discuție competența instanței investite teritorial cu soluționarea litigiului, judecata fiind suspendată pentru soluționarea cererii privind pronunțarea ÎCCJ într-un recurs în interesul legii care făcea obiectul dosarului nr. x/2019

În condițiile în care necompetența nu a fost invocată în condițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. de către Tribunalul Teleorman și nici nu a fost acordat vreun termen, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței, prezenta instanță consideră că prima instanță a devenit competentă cu soluționarea litigiului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței".

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de instanță din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competența altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În același timp, se reține că textul art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", singura excepție pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Art. 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepție de la regula verificării din oficiu a competenței, implicit a soluționării excepției de necompetență, la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței, sens în care se va acorda un singur termen.

Însă, în speță, Tribunalul Teleorman nici nu a fost acordat vreun termen, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței.

Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță sesizată nu mai avea posibilitatea ca, ulterior primului termen de judecată, să invoce din oficiu excepția necompetenței materiale, astfel încât soluționarea cauzei a rămas dobândită de către această instanță.

Prin urmare, expirarea termenului în care putea fi invocată excepția necompetenței materiale are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul Specializat pentru contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul HH. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul Specializat pentru contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.