ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2018/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea deciziei nr. 17128/21.06.2016 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 18.04.2016 și înregistrat sub nr. x/21.04.2016, privind proiectul x/20.03.2012, "Creșterea și modernizarea exploatației agricole A., în comuna Iancu Jianu, județul Olt" proces-verbal prin care, în sarcina reclamantei a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 108.082,00 RON.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 166 din 13 martie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în cuprinsul Deciziei nr. 17128/21.06.2016, pârâta a arătat pe larg care sunt motive de fapt și de drept care au condus la respingerea contestației reclamantei formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilirea a creanțelor bugetare. Analizând comparativ contestația formulată de reclamantă în procedura administrativă cu decizie dată în soluționarea contestației, Curtea, contrar susținerii reclamantei, a constatat că, pârâta a răspuns la criticile de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilirea a creanțelor bugetare, răspunzând argumentat criticilor invocate. De reținut faptul că, pârâta, în cadrul contestației are obligația de răspunde la toate criticile de nelegalitate și netemeinicie, putând grupa argumentele invocate de reclamantă în susținerea aceluiași motiv de nelegalitate și netemeinicie. Neanalizarea unui argument în susținerea unui motiv de nelegalitate și netemeinicie nu este de natură a conduce la anularea actului contestat, autoritatea publică neavând obligația de a răspunde la fiecare argument invocat in susținerea unui motiv de nelegalitate. S-a mai arătat că, în ceea ce privește neregulile stabilite în sarcina reclamantei privind nerespectarea obiectivelor din planul de afaceri și nerespectarea obiectivului specific din Fișa de măsuri 112 referitor la creșterea veniturilor exploatației conduse de tânărul fermier, neregulile stabilite în sarcina sa sunt reale. Astfel, din analiza coroborată a înscrisurilor de la f.128-214, Vol. I, f.49-112, Vol. II, Curtea a constatat o discrepanță substanțială între planul de afaceri estimat sub aspectul producției comercializate (Cap III din planul de afaceri- f. x și planul realizat în perioada 2012-2015 în procent mediu de 4,23%, fără a prezenta justificări rezonabile. De asemenea, din analiza coroborată a înscrisurilor de la f. x, Curtea a constatat că, în registru Jurnal nu există înregistrări cu privire la rapoartele de producție. Justificările prezentate de reclamantă pentru cantitatea redusă a producției au vizat regimul pluviometric din anii 2012-2015 și vârsta biologică a plantației. Vârsta biologică a plantației este o circumstanță cunoscută anterior asumării planului de afaceri și condițiilor contractuale, iar, în ce privește seceta, confirmată prin adresa DADR Olt 2132/2015, nu s-a respectat și nu s-a parcurs procedura notificării și dovedirii în raport cu anexa 1 și art. 17 din Contract, prin urmare, efectele se suportă de beneficiar. A mai arătat prima instanță, în ceea ce privește critica reclamantei că, verificarea condițiilor de acordare a celei de-a doua tranșe trebuia să se facă în termenul de maxim 24 de luni, termen care nu a fost respectat, că, potrivit art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 "Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare." Astfel, conform normelor legale de mai sus, dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor efectuării ultimei plăți în cadrul instrumentului de finanțare. Sub aspectul criticii reclamantei cum că, utilizarea sprijinului financiar conform scopului acordării lui, rezultă din achiziționarea unei suprafețe de 2 ha teren, a unui număr de 1100 pomi fructiferi precum și din plantarea acestora, a unei mașini de stropit a unei cositoare și a unei remorci, Curtea a constatat că, simpla achiziționarea acestor bunuri nu este suficientă pentru a concluziona că acesta a respectat prevederile din Planul de afaceri câtă vreme producția realizată de acesta este mult inferioară celei preconizate cu prilejul încheierii contractului. De altfel reclamanta avea obligația de a menține condițiile de eligibilitate pe tot parcursul contractului și nu doar la începutul acestuia.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarant recurs reclamanta A. criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele: - sentința instanței de fond este vădit nelegală, pronunțată cu încălcarea principiilor contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, motivarea acesteia fiind unilaterală, străină de natura celor cu care a fost investită, considerentele acesteia nereflectând faptul că raționamentul logico-juridic a fost fondat pe o analiză reală, concretă și efectivă a motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate împotriva actelor administrative contestate. Față de acestea, sentința instanței de fond, încalcă dispozițiile art. 6, art. 8, art. 13, art. 22, art. 425 alin. (1) lit. b), lit. c), C. proc. civ., art. 6 CEDO, art. 18 din Legea nr. 554/2004, cât și prevederile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ce consacră " dreptul la bună administrare". - sentința instanței de fond este nelegală, pronunțată în urma analizei unei stări de fapt stabilită în mod arbitrar, confuz, argumentele folosite, pe de o parte, ignorând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, încalcă în mod grav principiile legalității, irevocabilității, neretroactivitații, proporționalității, siguranței și stabilității raporturilor juridice. Coroborând cele de mai sus cu procesul-verbal încheiat în data de 27.01.2016 și concluziile din acesta conform cărora: "menținerea eligibilității proiectului pentru cofinanțarea comunității în sensul că nu a suferit o modificare substanțială de la data plății finale realizată de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă APDRP), va fi analizată ulterior de către echipa de control la birou", rezultă că eventualele nereguli care puteau fi reținute și în temeiul cărora putea fi retras sprijinul financiar, trebuiau să se raporteze în mod strict la verificările vizând modificările substanțiale ale proiectului de la data ultimei plăți, înstrăinarea obiectului contractului și încetarea activității exploatației și în niciun caz la nereguli vizând încheierea contractului de finanțare și verificarea condițiilor privind acordarea tranșelor de plată, verificări efectuate anterior de intimata- pârâtă conform celor menționate mai sus și supuse regulilor și principiilor invocate. - în mod nelegal și pentru a evita o analiză concretă, a legalității imputării fiecărei nereguli instanța de fond s-a limitat doar la a analiza neregula vizând nerespectarea planului de afaceri, în sensul că nu a fost realizată producția previzionată, motivare vădit nelegală, facilă, pretinsa neregulă fiind stabilită în mod arbitrar, în condițiile în care o previziune nerealizată nu echivalează cu o neregulă și aceasta nu a constituit criteriu de selecție, obligația a fost una de mijloace și nu de rezultat, nu este demonstrată culpa în nerealizarea ei și aceasta nu are nimic în comun cu scopul și obiectivele programului și contractul de finanțare. Planul de afaceri a avut un caracter tehnic - orientativ, realizarea lui fiind dependentă, pe lângă factorii și măsurile asumat a fi realizate la încheierea contractului de finanțare și de factori externi, imprevizibili, imposibil de controlat. - sentința instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește încălcarea principiilor legalității și proporționalității, încălcări constând în lipsa de temei legal a actelor administrative contestate, motivarea instanței fiind pur formală, străină de natura celor invocate și chiar contradictorie, raportat la următoarele: "Curtea remarcă, totuși, în acord cu susținerile reclamantei, că temeiurile de drept se reiau concomitent, în Contract, cu trimitere la Plan, la Cerere, la Ghidul Solicitantului, fără a fi indicat expres în Contract, dar și prin Regulamente CE, ceea ce este de natură a crea aparența unei lipse de transparență, previzibilitate, predictibilitate și coerență a actului administrativ. Cu toate acestea, concret, Curtea, raportat la circumstanțele de față, nu identifică cauze de nelegalitate și reține că măsurile dispuse nu sunt disproporționate în raport cu scopul urmărit, acela al ocrotirii interesului public, al utilizării și gestionării corecte și eficiente a fondurilor europene. În consecință și criticile privind nerespectarea principiului proporționalității nu sunt fondate". Această motivare nu îndeplinește condițiile de concizie, claritate și nu demonstrează că s-au analizat motivele de nelegalitate, aparența reținută de către instanță, în mod nelegal, având tocmai rolul de a eluda motivele de nelegalitate constând în lipsa de temei legal a actelor administrative contestate.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința civilă nr. 166/13.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, este temeinică și legală.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă A.- Persoană Fizică Autorizată a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 17128/21.06.2016 de soluționare a contestației și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.04.2016, ambele acte emise de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, privind proiectul x/20.03.2012 "Creșterea și modernizarea exploatației agricole A., în comuna Iancu Jianu, județul Olt", proces-verbal prin care a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 108.082,00 RON. Soluționând cauza prima instanță, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Reclamanta A.- Persoană Fizică Autorizată a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Susținerile recurentei în sensul că hotărârea ar fi superficial motivată, întrucât prima instanță a preluat argumentele organelor de control sunt nefondate, dat fiind faptul că preluarea de către instanță a unora dintre argumentele unei părți pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanța nu a făcut o apreciere proprie a susținerilor părților și o analiză a probelor administrate, de vreme ce în considerente, instanța a analizat probele administrate, a stabilit situația de fapt și a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speța dedusă judecății. Recurenta a mai susținut, subsumat acestui motiv de casare, că sentința instanței de fond este pronunțată cu încălcarea principiilor contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, motivarea acesteia fiind unilaterală, străină de natura celor cu care a fost investită, considerentele acesteia nereflectând faptul că raționamentul logico-juridic a fost fondat pe o analiză reală, concretă și efectivă a motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate împotriva actelor administrative contestate și a dispozițiile art. 6, art. 8, art. 13, art. 22, art. 425 alin. (1) lit. b), lit. c), C. proc. civ., art. 6 CEDO, art. 18 din Legea nr. 554/2004, cât și prevederile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ce consacră " dreptul la bună administrare". Or, analizând modul de desfășurare și administrare a procesului în primă instanță, precum și materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că principiile evocate mai sus au fost respectate de judecătorul fondului, motivul de casare invocat fiind nefondat. Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actuala AFIR) și A., a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x/20.03.2012 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Creșterea și modernizarea exploatației agricole A., în comuna Iancu Jianu, județul Olt". Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri", reglementare în cadrul căreia a fost încheiat contractul de finanțare, se încadrează în Axa I "Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier" și are ca obiective generale: îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă; îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură. Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri. Obiectivele operaționale se referă la creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții. Sprijinul acordat în cadrul măsurii are ca scop dezvoltarea exploatațiilor agricole, care produc în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consum uman și hrana animalelor. În urma unei suspiciuni de neregulă, intimata-pârâtă a efectuat un control la sediul beneficiarului, aspectele constatate fiind consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței nr. x/21.04.2016, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 108.082,00 RON. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a reținut că beneficiarul A. nu a respectat: - Ghidul Solicitantului versiunea 4 din 25.05.2011 privind obligația de a prelua integral exploatația; - Planul de afaceri atașat la Cererea de Finanțare și implicit a declarației pe proprie răspundere prin care s-a angajat ca "toate activitățile prevăzute în Planul de afaceri sa fie realizate cu respectarea legislației în vigoare"; - obiectivul specific din Fișa măsurii 112, referitor la creșterea veniturilor exploatației conduse de tânărul fermier; - prevederile din Planul de afaceri cu privire la folosirea sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale pomicole; - criteriului de selecție S4 pentru care a primit 20 de puncte, punctaj cu care a fost selectat. Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței nr. x/21.04.2016, recurenta-reclamantă a formulat contestație, care a fost soluționată în sensul respingerii prin Deciziei nr. 17128/21.06.2016, emisă de AFIR. Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susținere se referă la faptul că încheierea contractului de finanțare și acordarea tranșei I de plată validează definitiv eligibilitatea cererii de finanțare și îndeplinirea condițiilor acordării sprijinului, urmare a verificărilor reprezentanților intimatei-pârâte, un prim moment, iar acordarea celei de a doua tranșe, notificarea acordării ei, validează îndeplinirea obligațiilor asumate în contract, tot ca urmare a unor verificări desfășurate de reprezentanții intimatei- pârâte, situație în care nu mai pot fi reținute pretinse nereguli, fără a se încălca principiile menționate și principiul legalității oricât de alambicat și confuz se întocmesc aceste acte. Cu alte cuvinte, susține recurenta că la momentul efectuării controlului, ulterior plății celei de a doua tranșe, autoritatea contractantă nu mai putea verifica și reține săvârșirea unor nereguli ce ar viza faza de început a derulării proiectului, presupunând că aspectele au fost deja verificate și considerate legale de vreme ce plățile au fost făcute. Susținerea este nefondată, după cum vom arăta în continuare. Potrivit clauzelor contractului de finanțare încheiat de părți, având nr. x/20.03.2012 - Anexa I Prevederi generale: "Articolul 1- Obligații generale 1(1) Beneficiarul se obligă sa execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanțare. 1(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fata Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. 1(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract." Conform aceluiași contract, Articolul 3- Obligații "3(1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare și să nu își înceteze activitatea agricolă." Se impune a menționa și că potrivit Articolului 16 - Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării din același contract de finanțare: "16(1)Prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național.(...) 16(3) În cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă. Dacă Beneficiarul nu se conformează acestei obligații. Autoritatea Contractantă va stabili penalități pentru întârziere și va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. 16(4) În cazul în care neregula sau plata excedentară este depistată înainte de efectuarea ultimei plăți conform prezentului contract sau conform oricărui alt contract de finanțare încheiat pentru acordarea de ajutor financiar nerambursabil prin intermediul PNDR, Autoritatea Contractantă va proceda la diminuarea sumei rambursate începând cu tranșa următoare aferentă oricărui contract de finanțare, până la stingerea integrală a debitului la care se adaugă valoarea penalităților. În cazul în care neregula sau plata excedentară este depistată după efectuarea ultimei tranșe de plată aferentă prezentului contract și debitul nu poare fi recuperat în totalitate prin diminuarea sumei aferentă oricărui alt contract de finanțare încheiat de Beneficiar pentru acordarea de ajutor financiar nerambursabil prin PNDR, Autoritatea Contractantă va sesiza instituția competentă în domeniu, în vederea declanșării executării silite, conform prevederilor legislației naționale în vigoare." Din clauzele contractuale menționate mai sus și acceptate ca atare de către recurenta reclamantă, rezultă fără dubiu că obiectivele prevăzute în planul de afaceri trebuie respectate întocmai, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, iar o eventuală neregulă poate fi depistată și după plata ultimei tranșe. A mai susținut recurenta că nerespectarea planului de afaceri nu poate constitui neregulă. Din analiza probelor administrate atât în procedura administrativă cât și în cea judiciară prin prisma obligațiilor beneficiarului finanțării nerambursabile, Înalta Curte reține ca fiind nefondată critica recurentei, dată fiind rigoarea ce se impune a fi respectată în gestionarea fondurilor europene. Nerespectarea prevederilor planului de afaceri nu poate constitui o neregulă minoră, de vreme ce aceste obiective prevăzute în plan și în cererea de finanțare au determinat calificarea proiectului ca fiind eligibil și obținerea finanțării, în detrimentul altor proiecte care nu au obținut finanțarea. Nu se poate reține că nerealizarea producției previzionate a fost cauzată de condițiile meteo nefavorabile, având în vedere discrepanța majoră dintre previziune și realitate: pentru anul 2012 se estimează 35 tone și se realizează o producție de 2,170 tone; pentru anul 2013 se estimează 44 tone și se realizează o producție de 4,012 tone; pentru anul 2014 se estimează 44 tone și se realizează o producție de 4,986 tone; pentru anul 2015 se estimează 44 tone și se realizează o producție de 7,661 tone. În ceea ce privește măsura retragerii sprijinului financiar acordat intimatului-reclamant, Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare încheiat de părți, având nr. x/20.03.2012, în care se arată că: "11(3) În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă." În consecință, temeiul de drept pentru retragerea sprijinului financiar nerambursabil îl reprezintă prevederile art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare, nu cele ale art. 8 din același contract, care se referă la situații a căror remediere ar fi fost posibilă pe parcursul implementării proiectului, însă în cazul de față deficiențele constatate nu mai puteau fi remediate. Or, după cum am arătat mai sus nu se poate reține că neregula săvârșită de beneficiar este minoră și prin urmare nu s-ar fi impus retragerea finanțării după cum susține recurenta-reclamantă. Ultima critică a recurentei se referă la faptul că instanța de fond nu a apreciat asupra principiul proporționalității, în condițiile în care dispozițiile art. 8 alin. (5) din Anexa 1 a contractului de finanțare impuneau o analiză a gradului de afectare, a gravității faptelor, reglementând și ipoteza recuperării parțiale a ajutorului". În accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanțare, agenția poate proceda la recuperarea sumelor devenite neeligibile prin neîndeplinirea obiectivului proiectului, în condițiile în care beneficiarul nu mai respectă condițiile de eligibilitate și selecție asumate prin cererea de finanțare. Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011: "principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor și sancțiunilor administrative pe care le consideră necesare și adecvate scopului propus, în funcție de variate elemente, precum, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu se poate reține că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporționalității, consacrat în legislația națională și europeană și în jurisprudența CJUE. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d' industrie de I'ndre, C-465/10, punctul47), inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48). Pe de altă parte, deciziile indicate ca practică judiciară de către recurentă (Dec. nr. 4826/16.11.2012 și Dec. nr. 6708/15.10.2013) nu reflectă practica recentă a instanței supreme, neavând incidență în cauză. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 166 din 13 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,