ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1941/2021

Ședința publică din data de 26 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2016 pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației x/10.08.2016, cu consecința admiterii contestației formulate, în sensul anulării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.05.2016, respectiv a măsurii dispuse privind stabilirea unei creanțe bugetare în cuantum de 133.976,53 RON aferente bugetului Uniunii Europene fond FEGA pentru programul de restructurare/reconversie - măsura II - "Instalare sistem de susținere pentru conducere și palisaj" cererea nr. x/13.12.2013.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 168/31.10.2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și s-a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației x/10.08.2016 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare din 13.05.2016 privind cererea de sprijin nr. x/13.12.2013 formulată de reclamantă, până la concurența debitului de 26.390,54 RON, fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii instanței de fond și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii în totalitate, cu privire la anularea actelor administrative și admiterea contestației pentru suma de 26.390,54 RON, pentru următoarele considerente:

Soluția instanței de fond este consecința interpretării și aplicării greșite a normelor de drept material incidente, rezultată din faptul că a reținut greșit starea de fapt deduse judecății, valorificând concluzii eronate ale expertului judiciar, în contra unor probe evidente asupra realității operațiunilor față de care, în prevalarea unor aspecte exterioare raportului juridic, s-a ajuns la stabilirea ca neeligibile a unor cheltuieli.

Judecătorul fondului nu a decelat între valoarea juridică a două acte care, deși poartă aceeași denumire, respectiv "Act Adițional la proiectul de execuție pentru înființări de plantații viticole nr. 331 din 24.03.2014", sunt însoțite de modificări diferite la Devizul nr. 5 al Proiectului, componenta "Instalarea sistemului de susținere" și, implicit, a valorizat concluziile expertului care a calculat prețurile pe anumite categorii de lucrări la Devizul nr. 5 (cu o valoare mai mică decât cea pretinsă la plată), deoarece prețurile pe acele categorii de lucrări au fost modificate prin Actul adițional nr. x din 07.11.2014, aflat în evidențele APIA și nu actul adițional aflat în evidențele societății.

Proiectul de execuție, care cuprinde și Devizul pe categorii de lucrări nr. x, cu o valoare totală de 3.628.318 RON, a fost modificat (se impuneau modificări la nr. de ordine 10 și 11, în ceea ce privește dimensiunea sârmei necesare, respectiv în sensul schimbării sârmei zincate de 1,8 mm cu sârmă zincată de 2,5 mm), prin Actul adițional l, înregistrat la consultantul Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și B., sub nr. 1014 pe data de 07.11.2014, fără ca aceste modificări să schimbe elemente privind unitatea de măsură, cantitățile și celelalte elemente ale devizului pe această categorie de lucrări, implicit fără să modifice valoarea totală a lucrării.

S-a creat aparența că nu a fost respectat procentul de finanțare nerambursabilă, cel de 75 % din valoarea totală a investiției, deși Actul adițional de modificare a devizului nr. 5, așa cum a fost propus de intimată și considerat de instanța de fond, comportă următoarele aspecte de analizat:

- pe acest tip de proiect de finanțare, prin legislația specifică, suma pe hectar este forfetară;

- interesul reclamantei era ca cele 3 situații de lucrări și facturile emise să fie pentru suma de 3.039.246 RON, conform devizului 5 avut în vedere de instanța de fond deoarece, în contextul în care, din total valoare deviz, societatea avea de achitat un procent de 25% din 3.039.246 RON, datoria acesteia ar fi fost de 759.811,5 RON + TVA, în timp ce pe devizul nr. 5 și actul adițional în cealaltă variantă, la valoarea totală de 3.628.318 RON, societatea a avut de achitat suma de 907.079,5 RON + TVA, echivalentul a 25% din această valoare totală;

- devizul 5 modificat, avut în vedere de instanța de fond, este un act care nu a fost niciodată comunicat reclamantei și cuprinde care comportă elemente, pe cantități, manoperă și materiale, contradictorii.

La cererea de finanțare nr. x din 13.12.2013, conform Anexei 21 "Centralizatorul privind costurile efectuate", care conține materialele achiziționate, lucrările executate și manopera inclusă, aferente facturilor emise până la data de 15.04.2015, este prevăzută valoare totală generală de 412.851,66 EUR, respectiv 1.818.528 RON, la un curs de schimb de 4,4048 RON/euro, sumă care reprezintă valoarea totală a investitei aprobate, din care, potrivit contractului de finanțare, procentul de 75% era suportat de finanțator și procentul de 25% de investitor. Cu alte cuvinte, văzând certificatul de plată nr. x din 24.09.2015, suma eligibilă aprobată pentru suprafața de 64,50 ha a fost stabilită la suma de 305.085 euro, respectiv 74,11% din valoarea totala a investiției de 412.851,66 euro, diferența de 107.766,66 euro fiind cota de participare la investiție a investitorului.

Suma finanțată de 305.085 euro a fost calculat la valoarea fixă a sprijinului financiar pe suprafața eligibilă de 64,50 ha, valoare fixă (forfetară) de plată de 4.730 euro/ha (64,5 x4730 = 305.085 euro). Suma autorizată pentru plată în RON, la cursul valutar de 4,4048, a fost cea de 1.343.838,41 RON.

Situațiile de lucrări și facturile emise și decontate sunt la nivelul sumei de 1.343.838,41 RON, autorizată prin certificatul de plată și, din totalul sumei investite, această reprezintă 74,11%; diferența de sumă, până la cea de 1.818.528,26 RON fiind suportată de investitor, respectiv procentul de 25,89%.

Instanței de fond, legat de existența celor două devize nr. 5 modificate, i-a fost comunicată corespondența electronică prin care s-a fost comunicat actul adițional nr. x din 07.11.2014 la proiectul de execuție nr. 331/24.03.2014, cu modificările aduse la devizul nr. 5, cu valoarea de 3.628.318 RON (la data de 25 martie 2015 ora 12:30).

In baza acestui act adițional a fost întocmită Anexa 21 cu Centralizatorul privind costurile efectuate, potrivit căreia, în baza proiectului și a contractului de finanțare, s-a finalizat investiția și a fost emisă ultima factură, nr. x din 15.04.2015, centralizator care evidențiază exact suma aprobată de 1.818.529,26 RON, din care a fost achitată investitorului în baza contractului de finanțare suma de 1.343.838,41 RON, respectiv 74.11% din valoarea investiției.

Mai mult, la 27.03.2015 și la 20.04.2015 se întocmesc procesele-verbale de recepție cantitativă și calitativă finală pentru programele de reconversia soiurilor și reamplasarea parcelelor, toate acestea conducând la singura concluzie firească, aceea că, la data de 15.04.2015 era finalizată investiția si la data de 20.04.2015 s-a realizat recepția finală a acesteia.

La data de 30 aprilie 2015, prin e-mail, se comunică de către C. un nou act adițional la devizul nr. 5, altul decât cel din data de 25 martie 2015, prin care se propun modificări la deviz, la valoarea lucrărilor de doar 3.039.246 RON, astfel că se impun următoarele precizări:

- actul adițional a fost emis și comunicat reclamantei și finanțatorului ulterior datei la care a fost efectuată recepția finală (data de 20.04.2015), ceea ce presupune că nu mai avea cum să aibă relevanță asupra elementelor cantitative și calitative recepționate si nici asupra valorii totale a acestora de 1.818.529,26 RON;

- suma din cele două devize este diferită - 3.628.318 RON, în primul și 3.039.246 RON în cel de al doilea (mai mare decât cea eligibilă și cea finanțată);

- lucrările la obiectivul de investiții, cantitativ și calitativ, au fost achitate la nivelul sumei forfetare de 4. 730 RON/ha, diferența de 25,11% din valoarea eligibilă fiind suportată de către reclamantă.

Soluția instanței de fond este nelegală și din perspectiva soluției pronunțate cu privire la motivarea actului administrativ, aspect care constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil, precum și un impediment la realizarea efectivă a actului de justiție; mai exact, trebuiau dezvoltate argumente în fapt și în drept, de natură să justifice soluția de respingere a contestației, în contextul motivelor de nelegalitate invocate prin contestație

Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat, de asemenea, recurs criticând sentința atacată ca nelegală prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

Instanța pe fond a pronunțat sentința cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv prevederile art. 5 alin. (5) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 247/2008 și a Manualului de proceduri vers. 7.0 care prevede că "Măsura este eligibilă când procentul din tabelul inclus în procesul-verbal de recepție finală este mai mic sau cel mult egal cu 75%." Contrar acestor dispoziții, prima instanță a reținut în mod greșit că "sprijinul financiar acordat pentru fiecare măsură eligibilă din programele de restructurare/reconversie nu depășește 75% din valoarea cheltuielilor efectuate".

In raport de prevederile art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește programele de sprijin, comerțul cu țările terțe, potențialul de producție și privind controalele în sectorul vitivinicol, plata unui sprijin financiar aferent unei scheme nu împiedică autoritatea publică cu competente în gestionarea fondurilor europene sau celelalte autorități naționale și europene cu atribuții de control în domeniu de a efectua verificări privind acordarea sprijinului financiar.

Cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 4.000 RON, a solicitat respingerea cererii, sau reducerea onorariului întrucât, în speță, subzistă criterii legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial: valoarea cauzei și munca (activitatea) desfășurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menționat de sine - stătător în C. proc. civ.).

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâta Subscrisa Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, ca neîntemeiat, apreciind că prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, hotărârea atacată fiind la adăpost de critici.

II. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 23 aprilie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 36 martie 2021.

III. Soluția instanței de recurs

Prin cererea nr. x/13.12.2013, înregistrată de reclamantă la APIA, reclamanta a accesat fonduri din bugetul Uniunii Europene, Fond FEGA, pentru programul de restructurare/reconversie - măsura II - Instalare sistem de susținere pentru conducere și palisaj, pentru reconversie plantații viticole, fiind validate pentru reclamantă cheltuieli eligibile în valoare de 1.818.529,26 RON.

În conformitate cu prevederile art. 2.5.1 din Anexa 1a Ordinului nr. 247/23.04.2008, APIA a plătit reclamantei 75% din cheltuielile validate, respectiv suma de 1.343.838,41 RON însă, în baza raportului de audit pe anul financiar 2015, al Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-au formulat constatări cu implicații financiare în cazul verificării dosarului cererii de plată nr. x/13.12.2013 a S.C. A. S.R.L., evidențiindu-se o serie de cheltuieli care nu se pot susține prin documente justificative, diferențe între lucrările justificate ca fiind executate și cele menționate ca fiind executate, provenite din greșeli de calcul sau inadvertențe între datele existente în contabilitatea firmei și cele cuprinse în centralizatorul costurilor.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 13.05.2016, privind cererea de sprijin nr. x/13.12.2013, depusă de A. S.R.L., pârâta a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară datorată Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în valoare de 133.976,53 RON, aferent bugetului Uniunii Europene, fond FEGA, pentru programul de restructurare/reconversie măsura II- Instalare sistem de susținere pentru conducere și palisaj.

S-a stabilit că valoarea cheltuielii afectate de nereguli este 1.343.838,41 RON.

Din centralizatorul costurilor - Anexa 21, pentru măsura II - Instalare sistem de susținere pentru conducere și palisaj, rezultă că s-au efectuat cheltuieli validate de APIA Satu Mare, în sumă de 1.818.529,26 RON, însă din verificarea modului în care au fost validate costurile pentru măsura II au rezultat suplimentar și alte sume nejustificate, după cum urmează:

Din contabilitatea beneficiarului (fișa furnizorului globală la data de 28.12.2015), rezultă că în evidență este înregistrată factura nr. x/02.06.2015, și nu factura nr. x/20.04.2015; și, în cazul ambelor firme persoana împuternicită să le administreze este E.. De asemenea, în ambele firme sunt asociați unici, persoane cu același nume de familie cu persoana menționată (F. și respectiv E.). În afara firmei menționate există și alți furnizori, pentru care au fost justificate costuri în anexa 21, aspect confirmat și de beneficiar prin nota de relații solicitată, respectiv firmele G. S.R.L. (asociat unic E. și administrator H.) și I. (asociat unic H.), ce sunt în sfera de interese ale numitului E..

În situația de lucrări nr. x sunt incluse costuri reprezentând lucrări de prășit mecanic pentru anul I de 6 ori, informație infirmată prin nota privind modul în care au fost executate lucrările de întreținere în anul I și II, întocmită de reprezentantul APIA Satu Mare, de unde rezultă că au fost executate numai 5 lucrări mecanice de natura celor justificate. (calcul 1029 RON/6 lucrări = 171,5 RON/lucrare x 5 lucrări/ha = 857,5 RON/ha x 64,5 ha = 55.309 RON, față de costul de 66.371 nejustificat).

În concluzie, totalul costurilor efectuate de beneficiar pentru măsura II "Instalare sistem de susținere pentru conducere și palisaj "este de 1.613.149,17 RON (1.818.529,26 - 205.380,09), însă conform manualului de proceduri vers. 7.0, măsura este eligibilă când procentul din tabelul inclus în procesul-verbal de recepție finală este mai mic sau cel mult egal cu 75%, iar în cauză suma plătită beneficiarului de 1.343.838,41 RON, reprezentând un procent de 83,31%, (1.343.838,41 RON/1.613.149,17 RON), mai mare de 75%.

Conform subpunctului 2.5.1 din OMADR 247/2008 se impune ca sprijinul financiar acordat pentru fiecare măsură eligibilă din programele de restructurare/reconversie să nu depășească 75% din valoarea costurilor efective necesare pentru realizarea acestora. Solicitantul va demonstra cu documente justificative efectuarea costurilor.

Împotriva acestui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Decizia nr. 113/10.08.2016.

Analizând motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, potrivit căruia Decizia de soluționare a contestației este un act nemotivat, instanța a constatat că este neîntemeiat.

Analizând conținutul Deciziei de soluționare a contestației, prin prisma îndeplinirii condițiilor cerute de exigența motivării, s-a reținut că acesta relevă atât motivele de fapt cât și cele de drept avute în vedere de Comisia de soluționare a contestației, care permit atât destinatarului său, cât și instanței să cunoască temeiurile deciziei atacate.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, privind greșita aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 92/2003, instanța a constatat că nici acesta nu este întemeiat întrucât, chiar dacă verificarea reclamantei a avut loc perioada 03.05.2016-13.05.2016, sub imperiul Legii nr. 207/2016, verificarea și constatările acesteia vizează o perioadă anterioară datei la care a intrat în vigoare Legea nr. 207/2016, respectiv anii 2013 - 2015, când era în vigoare O.G. nr. 92/2003. Or, oricărei situații de fapt create îi este aplicabilă legea în vigoare la momentul producerii ei, nu cea în vigoare la momentul constatării sale.

Cât privește susținerea că nu pot constitui temei al verificării constatările Autorității de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României, s-a constatat că nici această susținere nu poate fi primită, pentru că prin Hotărârea nr. 155/2014, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, a fost reglementat modul de organizare și efectuare a auditului public extern de către Autoritatea de Audit asupra fondurilor comunitare nerambursabile și a cofinanțării naționale aferente, cuprins în capitolul VII din Hotărâre și conform pct. 487, pct. 497, pct. 517 și pct. 518.

Analizând dispozițiile legale enunțate, s-a reținut că pentru Autoritatea de Audit există obligația de a efectua controale la toate entitățile care gestionează, certifică, implementează și/sau beneficiază de fonduri comunitare nerambursabile, asupra modului de gestionare a acestor fonduri, iar în măsura în care se constată nereguli cu ocazia controalelor efectuate, entitatea controlată are obligația de a lua măsuri care să asigure înlăturarea neregulilor și recuperarea cheltuielilor nejustificate.

Analizând criticile reclamantei cu privire la temeinicia constatărilor, instanța reține că prin acțiunea formulată, reclamanta a formulat critici numai cu privire la sumele de 143.448 RON și 44.355,69 RON, cu privire la care se susține că în mod greșit au fost considerate neeligibile.

Pentru lămurirea tuturor aspectelor privind caracterul neeligibil al acestor sume, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă.

Cât privește suma de 143.448 RON, instanța a solicitat expertului să determine dacă pentru lucrările înscrise în factura nr. x/15.04.2015, au fost emise mai multe facturi și de asemenea dacă au fost efectuate mai multe plăți pentru aceleași lucrări, iar prin expertiza efectuată, s-a concluzionat că factura nr. x/15.04.2015 a fost înregistrată în evidențele contabile ale reclamantei o singură dată, în luna iunie 2015, cu dată de emitere greșită, 02.06.2015, întrucât factura originală a fost depusă la APIA și abia în luna iunie s-a înregistrat în evidența contabilă a societății, în baza copiei xerox a exemplarului 3 al facturii primite de la D. S.R.L.. Așadar, din omisiune nu a fost înregistrată în luna aprilie, eroarea privind data emiterii fiind posibilă datorită ilizibilității datei de pe exemplarul facturii în baza căruia s-a efectuat înregistrarea.

Experta a reținut că prestările nominalizate în factura nr. x/15.04.2015 și în situația de lucrări nr. x, fac parte din Devizul pe categorii de lucrări nr. x "Întreținere plantație vie an II" atașate planului individual 3794/29.11.2013 aprobat, și reclamanta a justificat executarea acestor lucrări prin prezentarea procesului-verbal de recepție lucrări din 15.04.2015 și a situației de lucrări nr. x, semnate atât de către D. S.R.L. în calitate de executant cât și de A. S.R.L. în calitate de beneficiar.

În urma aprobării finanțării de 75% din totalul valorii cuprinse în Centralizatorul costurilor realizate și validate de către APIA, privind lucrările angajate în cererea de sprijin x/13.12.2013 și proiectul tehnic, factura nr. x/15.04.2015 a fost decontată de către APIA o singură dată, la data de 30.09.2015, cu ordinul de plată nr. x.

Față de aceste constatări, instanța a apreciat că faptul înregistrării facturii în contabilitate cu o dată greșită de emitere nu este de natură a atrage neeligibilitatea cheltuielii, de vreme ce lucrările cuprinse în factură au fost executate, factura a fost achitată societății pretatoare, aceasta a fost aprobată la plată și decontată de APIA doar o dată.

Împrejurarea că atât reclamanta cât și societatea prestatoare, D. S.R.L. sunt administrate de către aceeași persoană, respectiv E., nu poate constitui motiv de apreciere a neeligibilității cheltuielii, care faptic a fost realizată pentru efectuarea unor lucrări și ele realizate în fapt.

De altfel, s-a reținut că pârâta nu a susținut inexistența lucrărilor și nici că s-ar fi decontat bani pentru lucrări neexecutate, ci doar eroarea privind data, care, așa cum am arătat, prin ea însăși nu poate determina aprecierea neeligibilității cheltuielii.

Cât privește suma de 44.355,69 RON, s-a reținut că aceasta are mai multe componente, conform devizului nr. 5 (săpat gropi pentru fruntași și ancore lucrare pentru 64,5 ha; repartizat șpalieri la locul plantării; fixat fruntași și mijlocași; ancorat șpalieri fruntași) și reprezintă cheltuieli neeligibile, fiind rezultatul nerespectării devizului pe categorii de lucrări, întrucât la validarea costurilor și prin documentele justificative depuse la APIA în vederea încasării sprijinului financiar, nu s-a ținut cont de actul adițional nr. x/24.03.2014, prin care se modificau unele tarife și cantități la devizul pe categorii de lucrări nr. 5.

Raportat la modificările efectuate prin actul adițional nr. x/24.03.2014, au fost efectuate calcule pentru fiecare din componentele sumei:

- săpat gropi pentru fruntași și ancore, pentru 64,5 ha s-a stabilit că între devizul de lucrări atașat proiectului tehnic, verificat la decontare de APIA și cantitățile și tarifele aprobate prin devizul de lucrări nr. x modificat a rezultat o cheltuială neeligibilă de 11.424 RON;

- repartizat șpalieri la locul plantării s-a stabilit că între devizul de lucrări atașat proiectului tehnic, verificat la decontare de APIA și cantitățile și tarifele aprobate prin devizul de lucrări nr. x modificat a rezultat o cheltuială neeligibilă de 6.790 RON;

- fixat fruntași și mijlocași s-a stabilit că între devizul de lucrări atașat proiectului tehnic, verificat la decontare de APIA și cantitățile și tarifele aprobate prin devizul de lucrări nr. x modificat a rezultat o cheltuială neeligibilă de 11.036 RON;

- ancorat șpalieri fruntași s-a stabilit că între devizul de lucrări atașat proiectului tehnic, verificat la decontare de APIA și cantitățile și tarifele aprobate prin devizul de lucrări nr. x modificat a rezultat o cheltuială neeligibilă de 15.105 RON.

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate, s-a arătat că actul adițional la proiectul de execuție pentru înființări plantații viticole nr. 331/24.03.2014, are prevăzut în conținut modificări la Devizul nr. 5 "Instalarea sistemului de susținere" constând în enumerarea unor materiale, cantități de materiale care se modifică și atașat acestui act este noul deviz pe categorii de lucrări nr. x, valoarea de3.039.246 RON, față de 3.628.318 RON cât era prevăzută inițial.

Instanța a constatat că aceste aspecte, reținute de expert, sunt confirmate de valorile cuprinse în Devizul pe categorie de lucrări nr. x atașat Actului adițional nr. x/24.03.2014, care are o valoare de 3.039.246 RON, față de Devizul pe categorie de lucrări nr. x inițial, care are o valoare de 3.628.318 RON și, prin urmare, raportat la împrejurarea că la momentul verificării cheltuielilor aferente proiectului și decontării lor, APIA Satu Mare a avut în vedere valoarea devizului inițial, o valoare mai mare decât cea cuprinsă în devizul modificat, este corectă constatarea neeligibilității sumei de 44.355 RON.

Cât privește celelalte sume, de 2.365 RON, 11.062 RON și 4.149,4 RON, considerate cheltuieli neeligibile prin procesul-verbal de constatare nereguli atacat, cu privire la care reclamanta nu a formulat critici, instanța a reținut neeligibilitatea lor.

În consecință, din valoarea de 205.380,09 RON stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă prin procesul-verbal de constatare a neregulilor, trebuia înlăturată valoarea de 143.488 RON, cu privire la care instanța a stabilit că este eligibilă și efectuând scăderea acestei valori din totalul de 205.380,09 RON, rezultă suma de 61.932,09 RON, cheltuială neeligibilă, care scăzută din valoarea aprobată a proiectului, de 1.818.529,26 RON, rezultă un total de 1.756.597,17 RON. Aplicând la această sumă procentul de 75% prev. de pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 247/2008, rezultă că reclamanta era îndreptățită la decontarea sumei de 1.317.447,87 RON, față de 1.343.838,41 RON cât i s-a decontat.

Pentru a afla debitul datorat de reclamantă bugetului APIA, se impune scăzută din valoarea decontată de APIA, de 1.343.838,41 RON, valoarea decontabilă susmenționată, de 1.317.447,87 RON, rezultând o valoare de 26.390,54 RON, care reprezintă valoarea creanței bugetare datorate, rezultată din nereguli.

În temeiul art. 453 C. proc. civ. a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 4.000 RON, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru în valoare de 50 RON și onorar expert în valoare de 3.950 RON.

a. După cum rezultă din considerentele și limitele recursului exercitat de către reclamantă, criticile acesteia sunt circumscrise sumei de 26.390,54 RON, diferența dintre suma decontată de pârâtă - 1.343.838,41 RON - și cea la care era îndreptățită, respectiv 1.317.447,87 RON.

Un prim argument al reclamantei recurente este acela că centralizatorul costurilor - Anexa 21, aferent cererii de plată nr. x/13.12.2013, cuprinde cheltuielile validate în cuantum de 1.818.528,26 RON (valoarea totală a investiției aprobate), însă neeligibilitatea sumei de 44.355,69 RON, reținută în urma controlului a fost evidențiată și de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, care a stabilit că realitatea lucrărilor aferente devizului nr. 5 nu a fost probată cu documente justificative. Pe de altă parte, referirea la Certificatul de plată nr. x/24.09.2015, ca fiind documentul care ar face dovada existenței și a realității lucrărilor este nerelevantă, în condițiile în care analiza auditorilor a vizat tocmai suspiciunea rezonabilă privind lipsa de eligibilitate a documentelor prezentate în justificarea lucrărilor.

Mai mult, deși reclamanta recurentă face referire la suma de 26.390,54 RON, diferența dintre suma decontată de pârâtă - 1.343.838,41 RON - și cea la care era îndreptățită, 1.317.447,87 RON; este de observat că, pentru cheltuielile de 2.365 RON, 11.062 RON și 4.149,40 RON, și care au influențat cuantumul creanței bugetare, nu au fost formulate critici de nelegalitate prin acțiunea introductivă, astfel că, în privința neeligibilității acestora, Înalta Curte nu se va pronunța, pentru a respecta limitele investirii atât a primei instanțe, prin cererea de chemare în judecată, cât și a instanței de control judiciar, prin declarația de recurs.

Un al doilea argument avut în vedere de reclamanta recurentă, vizează împrejurarea că lucrările au fost efectuate în raport de primul Deviz pe categorie de lucrări nr. x, cu o valoare de 3.628.318 RON, au fost recepționate, ca atare, la 20.04.2015, fiind astfel justificată realizarea investiției.

Însă, trebuie remarcat că, la momentul efectuării verificării cheltuielilor a fost avut în vedere actul adițional la proiectul de execuție nr. 331/24.03.2014 care a adus modificări la Devizul nr. 5; or, în condițiile în care atât actul adițional cât și modificările aduse devizului sunt parte integrantă din proiect, nu se poate susține, cu suficient temei, că aceste modificări nu au relevanță, din perspectiva finalizării lucrărilor conform solicitării reclamantei, transpuse în devizul nr. 5, care a stat la baza solicitării reclamantei de modificare a planului inițial.

În acest sens sunt și prevederile cap. III pct. 5.1. din Ordinele nr. 247/2008, care prevăd că "Modificarea planului individual aprobat, cu excepția suprafețelor totale, se poate face din motive obiective de cel mult două ori pe campanie viticolă, justificându-se în scris modificarea acestuia, (…)" această modificare trebuind să fie supusă aprobării de către "comisia prevăzută la pct. 4.4 o cerere însoțită de un memoriu justificativ, nu mai târziu de 30 de zile lucrătoare de la apariția oricărei situații care impune modificarea planului. După obținerea aprobării, aceasta se depune la centrul județean A.P.I.A.", potrivit pct. 5.2.

Așa fiind, este cert că eligibilitatea cheltuielilor făcute în baza actului adițional, trebuia analizată din perspectiva celui de-al doilea deviz, așa cum a fost aprobat, cu modificările aduse materialelor și cantităților de materiale, astfel că, sub acest aspect, hotărârea atacată este la adăpost de critici, relativ la valoarea cuprinsă în Devizul nr. 5 modificat.

Și, nu în ultimul rând, deși reclamanta a apreciat sentința atacată ca nelegală, din perspectiva soluției pronunțate cu privire la criticile vizând nemotivarea actului administrativ contestat, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, recurenta nu a formulat critici efective cu privire la soluția primei instanțe, limitându-se doar la invocarea acestei nelegalități, astfel că în această privință, exercitarea controlului judiciar nu este posibilă, astfel că aceste critici vor fi apreciate ca neîntemeiate.

b. În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, care a susținut incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Relativ la pretinsa aplicare greșită a legii, recurenta a susținut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 - a fost indicat eronat alin. (5) - și ale pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 427/2008 și a Manualului de proceduri vers. 7.0, însă este de remarcat că trimiterea la aceste dispoziții legale este formală, nefiind indicată pretinsa nelegalitate a hotărârii judecătorești atacate, din această perspectivă.

Astfel, în ceea ce privește prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, prima instanță a reținut, în mod just, competența Autorității de Audit de a efectua audit public extern la societatea reclamantă, în raport de pct. 487, 497 și 518 din Hotărârea nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi.

În aceeași măsură, au fost respectate dispozițiile pct. 2.5.1 din Ordinul nr. 427/2008 și a Manualului de proceduri vers. 7.0, prin raportare la procentul de 75% din valoarea cheltuielilor efectuate și cuprinse în cererea de plată nr. x/13.12.2013. În acest sens, fiecare tip de cheltuieli a fost analizat din perspectiva eligibilității acestora, concluziile expertizei tehnice fiind avute în vedere de către instanța de fond, în măsura concludenței, pertinității și utilității lor.

Pe de altă parte, respectarea prevederilor art. 9 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008, cu privire la recuperarea de către statele membre a ajutorului plătit, în cazul în care o operațiune nu a fost realizată în totalitate, nu poate fi pusă la îndoială, în condițiile în care instanța de fond a înlăturat justificat, o parte din cheltuielile reținute prin actul de control, menținând obligația de plată a creanței bugetare stabilite în mod legal.

Și, în fine, relativ la dispoziția primei instanțe de obligare a pârâtei la plata, parțială, a cheltuielilor ocazionate reclamantei de prezentul litigiu, Înalta Curte apreciază că, și sub acest aspect, sentința atacată este la adăpost de critici, prin prisma art. 453 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care recurenta a fost căzută în pretenții, ca urmare a admiterii, în parte, a acțiunii introductive. Referitor la solicitarea de reducere a onorariului, este de remarcat că activitatea depusă de apărătorul ales al reclamantei justifică cuantumul acordat de către instanța de fond, acesta fiind unul rezonabil, din perspectiva dificultății litigiului, a volumului de muncă efectiv depus, concretizat în formularea acțiunii introductive și a celorlalte acte de procedură.

Față de aceste considerente, nefiind întrunite criticile invocate prin motivele de recurs, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursurile formulate în cauză vor fi respinse ca nefondate, iar hotărârea atacată va fi păstrată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 168/CA/2018-P.I. din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2021.