ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1914/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată depusă pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 27 mai 2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 579/2018, emisă de pârât, și obligarea pârâtului să aprobe transferul reclamantei în principal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, iar în subsidiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla.

Prin sentința civilă nr. 182 din 23 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 182 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs, reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și rejudecând cauza să se admită cererea de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamantă a apreciat în opoziție cu opinia instanței de fond că nu se pot retine determinante doar anumite criterii dintre cele prevăzute în art. 3 din Regulamentul privind transferul si detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor si procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/09.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ci trebuie coroborate si analizate toate criteriile în vederea luării unei decizii transparente si obiective (Decizia nr. 4682/2013 a înaltei Curți de Casație si Justiție si Decizia nr. 1455/07.04.2017 a înaltei Curți de Casație si Justiție, anexate cererii introductive).

În privința sa, reclamanta apreciază că erau îndeplinite mai multe criterii, nu doar din punct de vedere personal (viata de familie, soțul care este de asemenea din localitatea de domiciliu, atașamentul meu real față de oraș etc.), ci și din punct de vedere profesional (vechimea mai mare la unitatea de parchet de la care solicitam transferul, îndeplinirea de atribuții atât pe activitatea de supraveghere a urmăririi penale, cât si pe cea judiciară).

În consecință, la momentul punerii în balanța a tuturor acestor criterii cu cel privitor la criteriul volumului de muncă, apreciază că nu se poate acorda întâietate doar acestui din urmă criteriu, criteriu care a stat oricum la baza emiterii avizelor de către Parchetele implicate în procedura transferului. Tocmai din această perspectivă, apreciază că avizele nu pot fi avute în vedere, în condițiile în care ele vizează volumul de activitate al unităților de parchet.

De asemenea, trebuie menționat faptul că datele comunicate cu privire la volumul de activitate nu sunt suficient de exacte pentru a estima încărcătura reală a unei unități de parchet/procuror, în condițiile în care schemele de personal sunt diferite (pot exista colege aflate în concediu de maternitate care, deși nu desfășoară efectiv activitate, se iau în considerare la procentul de ocupare a schemei de personal) sau suferă diferite perioade de oscilație (perioade scurte în care la un moment dat un anumit Parchet se confruntă cu posturi de execuție libere, care însă se ocupă ulterior cu ușurință, întrucât există interes pentru respectiva unitate - situația Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița unde, la acest moment, schema este completă).

Prin urmare, în urma analizei comparative a tuturor criteriilor, consideră că se impunea aprobarea transferului său, fiind prioritară cererea sa prin prisma criteriilor care o avantajau.

În drept, recursul recurentei-reclamante se încadrează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată raportat la criticile ce i-au fost aduse, față de probatoriul administrat, dar și prin prisma prevederilor legale aplicabile și a jurisprudenței relevante, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare înfățișate.

În ceea ce privește situația litigioasă, Înalta Curte reține că prin Hotărârea nr. 579 din 23 octombrie 2018, emisă de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori a fost respinsă cererea de transfer formulată de reclamanta A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla.

În raport de criticile recurentei-reclamante, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond în soluționarea cauzei a avut în vedere prevederile art. 3 din Regulamentul transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006.

În conformitate cu art. 3 din acest Regulament pentru soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi acute în vedere următoarele criterii:,,- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care se solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliu și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială."

Instanța de fond a efectuat o analiză a actului administrativ contestat din perspectiva acestor criterii și în mod corect a reținut că pârâtul a emis o hotărâre în raport de aceste criterii, dar și prin analiza comparativă a cererii formulată de reclamantă și cererile formulate de doamna procuror B., respectiv de domnul procuror C..

Instanța de fond a reținut corect că din perspectivă procedurală nu se poate identifica vreun element care să atragă nulitatea hotărârii întemeiată pe lipsa motivării, analiza sa făcându-se eminamente în raport de echilibrul și obiectivitatea conținutului Hotărârii contestate, dar și prin analiza comparativă cu celelalte solicitări de transfer.

Înalta Curte reține din criticile recurentei-reclamante că instanța de fond a reținut în mod greșit că volumul de muncă la Parchetul în cadrul căruia își desfășoară activitate reprezintă argumentul hotărâtor al respingerii cererii de transfer. Cu privire la această poziție, instanța de recurs constată că instanța de fond a efectuat o analiză completă argumentelor reclamantei și a avut în vedere analiza criteriilor profesionale, respectiv vechime în muncă, avizele date de unitățile de parchet implicate și în final volumul/încărcătura de dosare a procurorului care cere transferul.

Înalta Curte apreciază că aceste criterii vizate de pârât și care au stat la baza respingerii cererii de transfer au prioritate față de condițiiile enumerate de reclamantă și care au în vedere viața privată a acesteia.

Înalta Curte reține că, instanța de fond a subliniat în considerentele sentinței recurate că, analiza cererii de transfer făcută de secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate individual al fiecărui procuror și nu încărcătura generală la nivel de parchet.

Cu toate acestea, prin critica dezvoltată în cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă reiterează ideia conform căreia criteriul volumului/încărcăturii pe unitate de parchet este greșit. Înalta Curte apreciază din contră că instanța de fond a reținut în mod corect și clar că s-a avut în vedere în ceea ce privește volumul, strict încărcătura de dosare pe cap de procuror, iar în speță acesta reprezintă un criteriu obiectiv în soluționarea unei cereri de transfer.

Înalta Curte apreciază totodată că în mod corect a reținut instanța de fond că pârâtul a efectuat o analiză comparativă echilibrată oferind argumente pentru admiterea unor cereri de transfer și respingerea cererii reclamantei, chiar dacă acestea sunt caracterizate prin mici diferențe. În fapt, Înalta Curte înțelege că practic din cauza acestor minime diferențe de conduită profesională, ori de vechime în muncă recurenta-reclamantă a dorit un control de legalitate al Hotărârii nr. 579/2018.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că criticile recurentei-reclamante nu sunt fondate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motivul de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 182 din 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2020.