ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2016, reclamanta UAT Oraș Călimănești a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea deciziei nr. 19 din 18.01.2016 privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Călimănești înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/21.12.2015; anularea informării nr. x/25.11.2015 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x; anularea notei de neconformitate nr. x/17.11.2015 înregistrată la Primăria Orașului Călimănești sub nr. x/27.11.2015 referitoare la contractul de achiziție publică de lucrări nr. x din 25.08.2015, încheiat între UAT Oraș Călimănești și S.C. A. S.R.L. - lider de asociere pentru asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. - S.C. C. S.A. - S.C. CONSTRUCȚII FEROVIARE DRUMURI ȘI PODURI S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 567 din data de 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

A respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Călimănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civilă nr. 567 din data de 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ a declarat recurs reclamanta UAT Oraș Călimănești, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare să se admită cererea formulată de acesta.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

În acest sens arată că, realizarea unei documentații într-o procedură de achiziție ce beneficiază de finanțare din partea Uniunii este supusă aplicării dreptului Uniunii. Noțiunea de "abatere" în sensul art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 2988/95 și, respectiv, noțiunea de "neregularitate" în sensul art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretate ca vizând nu numai orice încălcare a acestui drept, ci și încălcarea dispozițiilor de drept național care contribuie la asigurarea bunei aplicări a dreptului Uniunii referitor la gestionarea proiectelor finanțate din fondurile acesteia.

Recurenta apreciază că nu se poate reține în sarcina sa încălcarea dreptului național privind operațiunile susținute din fonduri structurale și săvârșirea unei abateri. Aceasta susține că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente.

Potrivit normei de drept inserată în cuprinsul pct. 12 din Partea I a H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru cererile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011, prin sintagma "Definirea insuficienta a iedului contractului" se înțelege că "Descrierea din anunțul de participare și/sau din iumentafia de atribuire este insuficientă ca să permită potențialilor ofertanți/candidați să ermine care este obiectul contractului".

Sancțiunea prevăzută de legiuitor într-o atare ipoteză este corecția/reducerea cu 10%, cu posibilitatea diminuării ei la 5%, în funcție de gravitate.

Nu se poate vorbi despre o insuficientă descriere a contractului având ca obiect "Modernizarea parcurilor balneare din stațiunea Călimănești-Căciulata" câtă vreme s-a postat în SEAP întreg proiectul și documentația de atribuire astfel cum au fost emise de Proiectant.

La rândul său, proiectantul obiectivului de investiții " "Modernizarea parcurilor balneare din stațiunea Călimănești-Căciulata" s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a cuprinde în Proiect detaliile și costurile pentru cele trei obiective "Amenajarea teritoriului", "Protecția mediului" și "Cheltuieli asigurare utilități" deoarece, conform prevederilor legale, proiectele pentru devierea rețelelor de utilități se întocmesc și se aprobă de către proprietarii rețelelor prin firme agreate și autorizate în condițiile legii.

Recurenta afirmă că pentru același considerent nu se poate reține nici împrejurarea că ofertanții nu și-au putut da seama ce lucrări vor fi executate efectiv și nu și-ar fi putut elabora oferta, dimpotrivă, potrivit, răspunsului proiectantului publicat în SEAP în data de 15.04,2015, toți ofertanții s-au raportat la cantități și la valorile previzionate.

În ipoteza în care aceste cheltuieli erau considerate neeligibile de către pârâtul-intimat, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 acesta avea obligația luării tuturor măsurilor necesare prevenirii acestor nereguli, inclusiv prin activități ce constau în informarea corectă și la timp a reclamantei asupra riscurilor producerii unei nereguli.

Recurenta-reclamantă afirmă că documentația de atribuire a contractului a fost completa, incluzând Caietul de sarcini despre care în mod greșit a reținut instanța de fond în cuprinsul motivării sentinței că ar fi fost întocmit doar formal.

Recurenta apreciazăm că hotărârea cuprinde motive contradictorii, iar cu privire la acest motiv de casare susține că instanța de fond, pe de-o parte reține în motivarea sentinței, citând dispozițiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, faptul că neregula reprezintă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar potențial producătoare a unui prejudiciu, chiar dacă acesta nu s-a produs (așa cum este și cazul de față), nefiind necesară dovedirea unui prejudiciu, iar pe de altă parte reține instanța în conținutul penultimului paragraf al sentinței că "o sumă plătită ca urmare a încălcării unor astfel de dispoziții naționale sau europene reprezintă, prin urmare, un prejudiciu."

Recurenta-reclamantă în raport și cu orientarea jurisprudențială apreciază că nu se poate vorbi despre existența unui prejudiciu în cauza de față, prin reținerea uneia dintre situațiile expres prevăzute în Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 - respectiv pct. 12: Definirea insuficientă a obiectului contractului - câtă vreme decontarea oricărei sume pentru toate cele 3 categorii de lucrări (amenajarea terenului, protecția mediului și cheltuieli asigurare utilități) s-a făcut numai în limita cantităților de lucrări real executate, pe baza situațiilor de lucrări confirmate și însoțite de documente justificative.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 22.09.2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 19 mai 2020.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de către recurenta-reclamantă UAT Oraș Călimănești, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte, analizând cu prioritate sentința recurată din perspectiva primului motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport cu criticile recurentului-pârât, constată că acestea nu sunt întemeiate.

În critica sentinței recurate pentru susținerea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, pe de-o parte reține în motivarea sentinței, citând dispozițiile art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, faptul că neregula reprezintă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar potențial producătoare a unui prejudiciu, chiar dacă acesta nu s-a produs, nefiind necesară dovedirea unui prejudiciu, iar pe de altă parte reține instanța în conținutul penultimului paragraf al sentinței că "o sumă plătită ca urmare a încălcării unor astfel de dispoziții naționale sau europene reprezintă, prin urmare, un prejudiciu."

Instanța de recurs constată că, instanța de fond, în cuprinsul considerentelor sentinței recurate a explicat în conformitate cu legislația europeană în materie că pentru a se constata existența unei nereguli, nu este necesară dovedirea unui părejudiciu, ci este suficient să se constate caracterul potențial prejudiciabil al abaterii, iar cu privire la acest raționament a exemplificat cauzele C-199/03 și C-465/10, completând și cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc noțiunea de neregulă.

Așadar, Înalta Curte constată că sentința recurată nu prezintă argumente contradictorii, instanța de fond argumentând în mod judicios că pentru constatarea neregulii rezultate în urma acțiunilor autorității contractante, nu este necesară producerea unui prejudiciu, ci este îndestulător ca abaterea să aibă un caracter prejudiciabil.

În conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În speță, Înalta Curte, analizând raționamentul juridic ce a stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, prin raportare la critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii în cuprinsul sentinței recurate, astfel cum susține recurenta-reclamantă. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre care s-a raportat la argumentele prezentate de părți și la textele de lege aplicabile în materie, astfel că va respinge această critică, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază de asemenea că acestea nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele:

Înalta Curte cu privire la situația de fapt reține că între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul European Regional (AMPOR) 2007-2013, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia, în calitate de Organism Intermediar pentru POR 2007-2013 și Parteneriatul dintre UAT Oraș Călimănești și UAT Județ Vâlcea, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/29.11.2012 în vederea acordării finanțării nerambursabile de către AMPOR pentru implementarea proiectului nr. SV/27/5/5.2/18/25.11.2009, cod SMIS 14918 intitulat "Modernizarea parcurilor balneare din stațiunea Călimănești-Căciulata".

În scopul implementării proiectului, între Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Călimănești și Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. - S.C. C. S.A. - S.C. Construcții Feroviare Drumuri și Poduri S.R.L. s-a încheiat contractul de lucrări x/25.08.2015.

În urma reverificării procedurii de achiziție publică desfășurată pentru atribuirea contractului de lucrări x/25.08.2015, Direcția Generală Programe Europene din cadrul MINISTERULUI DEZVOLTĂRII REGIONALE Șl ADMINISTRAȚIEI PUBLICE a întocmit nota de neconformitate nr. x/17.11.2015, prin care s-au constata abateri, motiv pentru care s-a aplicat o reducere procentuală de 10% din valoarea contractului de lucrări.

Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă inclusiv prin cererea de recurs o reiterează și o confirmă, fără a exista neclarități cu privire la aceasta.

Astfel, Înalta Curte în analiza criticilor sentinței recurate, a constatat că instanța de fond a efectuat o sinteză completă, punctuală și corectă a situației de fapt în urma căreia s-a emis nota de neconformitate nr. x/17.11.2015. â

Pentru confirmarea sancțiunii aplicate prin nota de neconformitate, instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei și a reținut că acțiunile reclamantei, precum: nu a publicat în cadrul documentației alte informații din care ofertanții să își dea seama ce lucrări vor fi efectuate efectiv, astfel încât să își poată elabora oferta; a impus operatorilor economici să oferteze doar niște valori in RON, fără a exista un caiet de sarcini și nici indicații prin care potențialii ofertanți să isi poată stabili în mod corect prețul, pe de o parte, iar pe de altă parte prețul oferit să fie rezultatul pieței al liberei concurențe între operatorii economici care participă la procedura de achiziție; au condus la încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2), art. 33 alin. (1), art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat că intimatul-pârât, în calitatea sa de autoritate publică cu competențe în gestionarea fondurilor europene, în mod corect a reținut că pentru o parte a contractului, reclamanta a impus operatorilor economic să oferteze doar valori în RON, fără a indica prescripții sau caracteristici de natură tehnică pentru descrierea lucrărilor. Totodată s-a constata și că nu au fost puse la dispoziția celor interesați informațiile necesare pentru stabilirea cantităților și a detaliilor lucrărilor.

Prin această conduită procedurală, recurenta-reclamantă a încălcat în mod evident principiile transparenței și al eficienței fondurilor publice, evidențiate în conținutul prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Întocmirea unui caiet de sarcini fără a respecta prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 34/2006, confirmă caracterul formal al acestuia. Astfel, în ceea ce privește procedura emiterii caietului de sarcini, instanța de fond în mod corect a reținut că nota de neconformitate reține în mod just inexistența caietului de sarcini în condițiile încălcării de către autorității contractante la realizarea acestuia a prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 34/2006.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că justificarea recurentei-reclamante prezentate prin cererea de recurs conform căreia caietul de sarcini a respectat prevederile art. 35 din actul normativ indicat, însă specificațiile tehnice nu au fost detaliate ca urmare a faptului că proiectantul s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a cuprinde în proiect detaliile și costurile pentru cele trei obiective nu pot fi reținute, în măsura în care textul legal privitor la caietul de sarcini nu prezintă excepții în acest sens. Din contră, această argumentare exprimată prin cererea de recurs confirmă în plus încălcarea din partea autorității contractante încălcarea principiului transparenței și a utilizuării eficiente a fondurilor publice, prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ CĂLIMĂNEȘTI împotriva sentinței civile nr. 567 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2020.