ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul Tribunalului București, secția a-II-a contencios administrativ și fiscal reclamantul Sindicatul National Pro Lex pentru membrul de sindicat A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București obligarea acesteia din urmă la plata sumelor compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenților de poliție cu studii superioare începând cu 3 ani în urmă, de la data introducerii acțiunii conform recalculării, actualizată cu indicele inflației și cu dobânda legală calculată la sumele restante ce trebuie achitate, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea acțiunii s-a arătat, in esență, că desi domnul A.-funcționar public cu statut special (polițist) -care își desfășoara actvitatea in cadrul instituției pârâte, a absolvit, cu diplomă de licență, studii universitare de drept in anul 2010, nu beneficiază de sporul de 15% recunoscut functionarilor publici cu studii superioare, cererea sa pentru recunoasterea acestor drepturi salariale fiind respinsă de catre pârâtă la data de. 06.03.2020

În drept, au fost invocate prevederile Legii- cadru nr. 284/2010, ale Legii nr. 554/2004, resectiv prev .Legii nr. 71/2015.

Prin sentința civilă nr. 5016/2020 Tribunalul Bucuresti, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, in temeiul art. 536 Cod administrativ, art. 10 alin. (3) si (4) din Legea nr. 554/2004, art. 129 pct. 3 C. proc. civ., reținând că membrul de sindicat reprezentat in cauza de Sindicatul National Pro Lex are domiciliul in Cluj-Napoca, a dispus declinarea competenței in favoarea Tribunalului Cluj .

Prin sentința civilă nr. 482/2021, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Cluj in privinta solutionarii cererii de chemare in judecată formulată de reclamantul Sindicatul Național " Pro Lex", pentru membrul de sindicat A.. A declinat competența in favoarea Tribunalului București, secția a-II-a contencios administrativ și fiscal .

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A dispus suspendarea cauzei si inaintarea dosarului Inaltei Curți de Casație si Justiție in vederea pronunțării regulatorului de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială nu mai este alternativă, competența aparținând exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, soluție adoptată de legiuitor prin modificarea art. 10 alin. (3) al Legii nr. 554/2004 prin Legea 212/2018.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, reclamantul A. avea domiciliul în București, astfel cum rezultă din cartea de identitate depusă la dosar, competent să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a II - a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național PRO LEX, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.