ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5596/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor din Romania DECUS, în nume propriu și în calitate de reprezentant pentru mai mulți reclamanți persoane fizice, printre care și reclamanta A., înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2019, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, obligarea acestora la plata contravalorii sporului de fidelitate începând cu 21.03.2016, sume actualizate cu coeficientul de inflație, includerea sporului in calculul salariului, pentru cei care nu il au inclus, acordarea acestuia, in continuare, in raport de procentul cuvenit, plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii si pana la plata efectiva, acordarea cheltuielilor de judecata.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. Legii 153/2017, precum si pe prevederile Legii 153/2017, Legii 554/2004, H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018.

Prin incheierea de ședința din data de 4.06.2019 s-a dispus disjungerea cauzei si crearea unui nou dosar, privind pe reclamanta A., respectiv dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București.

Prin sentința nr. 5189/16.07.2019, Tribunalul București, secția a II a de contencios adminstraiv și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcționari publici, formulată de reclamanta A., reprezentată prin Sindicatul National al Politistilor din Romania "DECUS", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Politiei Romane și Agentia Nationala împotriva Traficului de Persoane, în favoarea Tribunalului Buzău.

Prin sentința nr. 521/2020 din 23 septembrie 2020, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetenta teritoriala a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată de instanță din oficiu. A declinat competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

A suspendat, de drept, judecarea cererii, până la soluționarea conflictului negativ de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății vizează obligarea pârâților Inspectoratul General al Politiei Romane, Ministerul Afacerilor Interne, și Agenția Nationala împotriva Traficului de Persoane la plata contravalorii sporului de fidelitate începând cu 21.03.2016, sume actualizate cu coeficientul de inflație, includerea sporului in calculul salariului, acordarea acestuia, in continuare, in raport de procentul cuvenit, plata dobânzii legale începând cu data introducerii acțiunii si pana la plata efectiva, acordarea cheltuielilor de judecata.

Reclamanta A. este membru al Sindicatului Național al Polițiștilor din România "Decus", aceasta fiind funcționar public în cadrul MAI-IGPR, respectiv Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data introducerii acțiunii, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată ulterior datei de 02.08.2018, moment în care a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuție, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În mod corect a reținut Tribunalul Buzău că, din punct de vedere procedural, așa cum s-a reținut și în doctrina juridică, interesează nu atât domiciliul, în sensul de locuință principală, conform actului de identitate, unde cel în cauză declară că își are locuința principală, astfel cum reglementează art. 87 C. civ., ci locul în care persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de procedură, domiciliul fiind pus pe același plan cu reședința. În acest sens, în ipoteza în care persoana nu locuiește la domiciliul său, citarea sa se face la reședința cunoscută, deoarece scopul citării este de a încunoștința partea în legătură cu procesul, pentru a-i da posibilitatea să își facă apărările necesare. Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "vor fi citați persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă".

În cauză, reclamanta are domiciliul în Buzău, însă la data formulării acțiunii avea reședința in mun. București; reclamanta și-a stabilit reședința în mun. București începând cu anul 2016, astfel cum rezultă din procesul-verbal extras încheiat la data de 20.01.2020 din baza de date DEPABD, astfel încât competența teritorială este atrasă de această împrejurare; instanța în circumscripția teritorială a căreia se afla, la momentul învestirii instanței, din punct de vedere al normelor procesual civile, domiciliul efectiv al reclamantei, este Tribunalului București, reședința acesteia fiind în municipiul București.

Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3), (4) din Legea 554/2004. competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus" și pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2020.