ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4224/2020

Ședința publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 13 mai 2019, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanții menționați în acțiune la pct. 1-14, reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus", în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne, au solicitat:

- obligarea pârâților să emită actele prin care să recalculeze și să stabilească salariul de care beneficiază fiecare dintre membrii de sindicat reclamanți, la nivelul maxim al salariului de bază acordat în cadrul M.A.I., iar în subsidiar, în cadrul aceleași instituții publice, stabilit prin raportare la aceeași funcție, grad/treaptă, clasă, gradație, vechime în muncă sau în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, familii ocupaționale, care să includă și drepturile stabilite/recunoscute prin hotărâri judecătorești, începând cu 01.08.2016 până în prezent;

- obligarea pârâților să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale dintre sumele recalculate și stabilite la nivel maxim conform petit 1 și cele primite efectiv de reclamanți, începând cu data de 01.08.2016 și până la momentul stabilirii drepturilor salariale potrivit petitului 1, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr. x/2019, la data de 15 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea cauzei și constituirea de dosare distincte în raport cu domiciliul reclamanților, pentru reclamanții A. și B. fiind constituit dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6854 din 17 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că domiciliile reclamanților sunt situate pe raza teritorială a județului Teleorman.

2.2. Prin sentința civilă nr. 39 din 6 februarie 2020, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Motivând hotărârea astfel pronunțată, Tribunalul Teleorman a reținut că, în prezenta cauză, Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus" are calitate procesuală activă, potrivit art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și Deciziei nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Prin urmare, a concluzionat Tribunalul Teleorman, competența teritorială a instanței de judecată se stabilește în favoarea Tribunalului Sibiu, în raport de sediul sindicatului reclamant, situat în județul Sibiu.

2.3. Prin sentința civilă nr. 238 din 26 iunie 2020, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Sibiu a reținut că acțiunea este formulată de organizația sindicală în numele membrilor de sindicat, reclamanți cu domiciliul în județul Teleorman, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Teleorman.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus", în numele membrilor săi de sindicat, A. și B., a solicitat obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale cuvenite acestora, precum și la plata diferențelor salariale determinate de recalculare.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluționeze litigiul, din punct de vedere teritorial, în raport de sediul/domiciliul reclamanților, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a organizației sindicale, respectiv dacă aceasta acționează în calitate de reclamant sau doar ca reprezentant al membrului de sindicat.

Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Competența stabilită de textul de lege precitat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

În ceea ce privește calitatea de reclamanți, Înalta Curte reține că, în speță, cererea de chemare în judecată vizează stabilirea și plata unor drepturi salariale în favoarea reclamanților A. și B.. Așadar, în cauza dedusă judecății, Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus" acționează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele și în interesul membrilor de sindicat, aceștia fiind titularii dreptului pretins.

Este de necontestat că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că organizațiile sindicale care acționează în interesul membrilor afiliați au calitatea de reclamante, legitimitatea lor procesuală depășind limitele simplei reprezentări.

Cu toate acestea, Înalta Curte are în vedere că problema de drept dezlegată prin această decizie privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, norme cu caracter special, aplicabile jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale, iar prin modificarea legislativă a art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform Legii nr. 212/2018, legiuitorul a tranșat problema competenței teritoriale a instanței de contencios administrativ, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, chiar și în cazul în care acțiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, criteriul avut în vedere este domiciliul reclamanților A. și B., situat în județul Teleorman, iar nu sediul organizației sindicale care le reprezintă interesele.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., reprezentați prin Sindicatul Național al Polițiștilor din România "Decus" și pe pârâții Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.