ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5341/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor din România "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D., Din E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâților să emită actele prin care să recalculeze și să stabilească salariul de care beneficiază fiecare dintre membrii de sindicat reclamanți, la nivelul maxim al salariului de bază acordat în cadrul M.A.I. - în principal, iar, în subsidiar, în cadrul aceleiași instituții publice, stabilit prin raportare la aceeași funcție, grad/treaptă, clasă, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, familii ocupaționale, care să includă și drepturile stabilite/recunoscute prin hotărâri judecătorești, începând cu 01 august 2016 până în prezent, precum și obligarea pârâților la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale dintre sumele recalculate și stabilite la nivel maxim conform petitului 1 și cele primite efectiv de reclamanți începând cu data de 01 august 2016 și până la momentul stabilirii drepturilor salariale potrivit petitului 1, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 15 octombrie 2019, Tribunalul București a dispus disjungerea cauzei privind membrul de sindicat O. și formarea unui nou dosar cu nr. x/2019, în care a amânat pronunțarea la data de 17 octombrie 2019 asupra excepției necompetenței teritoriale, ridicate din oficiu.

1.2. Prin sentința civilă nr. 6857 din 17 octombrie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, și faptul că domiciliul reclamantului se află în circumscripția Tribunalului Vâlcea.

Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 630 din 21 iulie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța, în esență, că, din interogarea bazei de date DEPABD, rezultă că reclamanta are stabilită reședința în Municipiul București și că are locul de muncă în cadrul Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane.

Astfel, acțiunea a fost introdusă la instanța în circumscripția teritorială a căreia se află domiciliul în fapt al reclamantei, unde locuia efectiv la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor din România "A." în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat menționați în practicaua prezentei decizii, funcționari publici cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 13.05.2019, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

3.2. Față de modificările articolului menționat, s-a instituit o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul persoane fizică, iar, prin introducerea alin. (4), nu mai poate fi stabilită competență teritorială a tribunalului în funcție de sediul Sindicatului.

Astfel, competența se stabilește prin raportare la domiciliul reclamantului, membru de sindicat.

Dispozițiile art. 87 C. civ. prevăd că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este locul unde acesta declară că își are locuința principală".

Conform art. 86 alin. (2) C. civ., "Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe".

De asemenea, art. 91 C. civ. prevede că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realitații, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

3.3. În cauză, Înalta Curte constată că, la data formulării acțiunii, 13.05.2019, domiciliul reclamantei O. era în județul Vâlcea.

Astfel, potrivit adresei aflate la dosarul Tribunalului Vâlcea, din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date rezultă că reclamanta a avut domiciliul în Brezoi, județul Vâlcea, începând cu data de 31.08.2017, și că, în perioada 17.09.2019-16.09.2020, are reședința în București.

Acest aspect reiese și din copia Cărții de Identitate depusă la dosarul Tribunalului Vâlcea, potrivit căreia începând cu data de 17.09.2019 reclamanta și-a stabilit reședința în București.

Deci, la data de 13.05.2019, reclamanta avea domiciliul în Brezoi, județul Vâlcea, neavând stabilită nicio reședință diferită de domiciliu.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Vâlcea, în a cărui circumscripție se afla domiciliul reclamantei la momentul formulării acțiunii.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta O. prin Sindicatul Național al Polițiștilor din România "A." și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane și Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2020.