ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1886/2020

Ședința publică din data de 19 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A a solicitat în contradictoriu cu parata A.P.I.A. - CENTRUL JUDEȚEAN IALOMIȚA anularea deciziei de excludere de la plata nr. b.2. IL010/02.02.2016 pentru anul II de angajament privind Măsura 215- plați privind bunăstarea animalelor-pachetul b)- păsări, anularea adresei nr. x/09.03.2016 prin care s-a soluționat contestația administrativa si obligarea paratei la plata sumei de 1.838.348,60 euro si a dobânzilor legale penalizatoare aferente.

Prin sentința civilă nr. 503 din 17 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Ialomița, și intervenienta forțată introdusă în proces Agenția Pentru plăți și Intervenție pentru Agricultură - Aparat Central, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 503 din 17 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs, reclamanta A. S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar rejudecând cauza pe fond să se admită acțiunea.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:

Aceasta apreciază că respingerea cererii de amânare a apărătorului reclamantei, pe care a considerat-o nejustificată, instanța de fond a nesocotit dreptul la apărare si a infrânt prin aceasta și dreptul la un proces echitabil, din perspectiva disp. art. 6 CEDO. Apărătorul a arătat că la data de 27.01.2017, atunci când au avut loc dezbaterile, nu se poate prezenta din motive obiective, având o altă cauză penală la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (dosar nr. x/2014).

Recurenta afirmă că argumentele prezentate în acest sens sunt susținute de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și de un raport de expertiză întocmit de o firmă specializată în audit.

Evident că prin maniera de a i se restrânge dreptul de a administra probe, recurenta apreciază că instanța i-a îngrădit dreptul la un proces echitabil, instanța reținând că nu a dovedit susținerile sale, după ce mai înainte i-a limitat dreptul de a administra probe.

Instanța de fond a analizat superficial modul in care parata APIA Ialomița a respectat procedura de emitere a deciziei de excludere deiâ" plata si, mai cu seama, de soluționare a contestației administrative.

Conform Regulamentului-cadru de organizare si funcționare a centrelor județene, aprobat prin Decizia nr. 1243/25.10.2013 de directorul general al APIA Aparat Central, directorul executiv al centrului județean îndeplinește obiectivul de implementare a standardelor de control intern/managerial, in conformitate cu OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern.

Controlul intern se refera si la modul de realizare a etapelor procedurale de verificare administrativa si a îndeplinirii atribuțiilor personalului conform rolurilor atribuite pentru fiecare dosar de cerere de fonduri europene

Personalul din cadrul APIA, în cazul în care depistează o fraudă/iregularitate în domeniul său de activitate, este obligat să sesizeze în scris, în orice caz suspect de frauda sau iregularitate, serului sau ierarhic superior, iar acesta sesizează D.A.C.I.S. Direcția Antifraudă, Control Intern și Supracontrol (DAGIS) se află în subordinea directorului general și are în componență două servicii: Serviciul antifraudă si Serviciul control intern.

Recurenta afirmă că din documentele existente, rezultă fără niciun echivoc faptul că la nivelul APIA Ialomița nu s-a procedat în această manieră.

În ceea ce privește problema extinderii capacității de producție a uneia/unora dintre cele 7 ferme autorizate sanitar-veterinar aflate sub angajament și a infiintarii unei noi ferme, respectiv Ferma nr. 8, cu cel 10 hale, redistribuite altor ferme, instanța de fond a adoptat punctul de vedere exprimat de parata si intervenienta, fara a efectua o evaluare obiectiva a imprejurarilor care au determinat modificarea capacității sale de producție.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanța a continuat să fie părtinitoare și să încline balanța în favoarea APIA, reținând în mod nejustificat faptul că nu ar fi depus reclamanta la dosarul cererii de plată schițe ale măririi capacității de producție, ci doar niște decizii interne de reorganizare a fermelor, însă așa cum a arătat, aceasta a susținut că a depus la APIA documentație pentru fiecare ferma in parte.

În aceeași manieră, instanța de fond a ignorat complet toate argumentele sale și a adoptat integral apărarea paratei privind modificarea capacității de producție a Fermei nr. 5(crestere de la 9 hale la 13 hale) si a Fermei nr. 8(reducere de la 10 hale la 4 hale), care s-ar fi produs pe perioada derulării anului II de angajament, ulterior perioadei legale de depunere a cererilor de plata pentru anul II de angajament (16.10.2013-15.11.2013). În realitate, extinderea capacității de producție a avut loc anterior perioadei de depunere a cererilor de plată pentru anul II de angajament, aspect ce rezulta din interpretarea sistematica si cronologica a actelor emise de DSVSA. De asemenea, despre reorganizarea administrativa a fermelor APIA Ialomița a avut cunoștința, aspect ce rezultă din corespondența purtată cu această instituție. Ca urmare, fiind vorba despre o majorare a capacității de producție cu până la 50 %, aferentă unei cereri de plată depusă în condiții regulamentare, conform prevederilor OMADR nr. 1125/2013, recurenta-reclamantă apreciază că cererea trebuia autorizata la plata si in cadrul anului II de angajament.

Recurenta apreciază că nu s-au respectat nici prevederile O.U.G. nr. 66/2011, și anume de a implementa corespunzător și la timp recomandările formulate de organismele de control, cu referire la mult așteptata Notă de control a DLAF, care a fost primită de APIA Ialomița cu adresa de înaintare în data de 03.11.2015, iar decizia de excludere la plată a fost emisă de-abia în data de 02.02.2016.

Instanța a făcut referire și la faptul că ar fi trebuit ca reclamanta să deschidă un nou angajament de plată în cazul în care capacitatea exploatației autorizată sanitar-veterinar, aflată sub angajament de bunăstare pasări, creștea cu mai mult de 50%, raționamentul instanței părând de neînțeles în contextul în care nu a fost vorba despre o astfel de majorare a capacității de producție, plafonul de majorare fiind sub 50%.

Instanța de fond a invocat faptul că reclamanta ar fi creat condiții artificiale pentru obținerea sprijinului financiar pentru un efectiv de pasări supradeclarat, fiind evocate prevederile Regulamentului (CE) nr. 73/2009, art. 30, subiniindu-se că extinderea capacității de producție a Fermei nr. 5 a fost autorizată sanitar-veterinar la data de 26.03.2014, adică ulterior perioadei legale de depunere a cererilor de plată pentru anul II de angajament, astfel că nu putea face obiectul autorizării la plată.

Mai arată recurenta-reclamantă că textul juridic pentru care APIA a decis excluderea de la plată a cererii sale a fost întemeiat pe dispozițiile Ordinului nr. 239/2012, respectiv art. 3 (2), însă aceste dispoziții se referă la o cu totul altă situație de fapt.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 08.09.2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 19 mai 2020.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată raportat la criticile ce i-au fost aduse, față de probatoriul administrat, dar și prin prisma prevederilor legale aplicabile și a jurisprudenței relevante, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare înfățișate.

Cu privire la evoluția situației litigioase dintre părți, Înalta Curte reține că la data de 15.11.2013, în baza prevederilor Ordinului MADR nr. 1125/2013 pentru aprobarea modelului Cererii de plata privind măsura 215 - pachet b) - Plați in favoarea bunăstării pasărilor, A. S.A. a depus la APIA Centrul Județean Ialomița Cererea de plata pentru anul II de angajament privind măsura 215 - Plați privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - pasări nr. 7145/15.11.2013 potrivit căreia a solicitat acordarea sprijinului financiar pentru respectarea cerințelor specifice subpachetelor privind bunăstarea pasărilor in 8 exploatații autorizate sanitar - veterinar, potrivit centralizatorului anexat cererii. A 8-a exploatație, Ferma nr. 8, este situata in Loc. Misleanu, Com. Perieți, Jud. Ialomița si este autorizata sanitar veterinar in data de 18.06.2013, potrivit autorizației nr. 0103 emisa de DSVSA Ialomița, așadar este autorizata sanitar veterinar după asumarea angajamentelor privind bunăstarea pasărilor in data de 28.11.2012 odată cu depunerea cererii inițiale de ajutor.

Ulterior la data de 19.12.2013, potrivit adresei nr. x/19.12.2013, înregistrata la APIA Centrul Județean Ialomița cu nr. 8946/19.12.2013/fila x, vol. III), recurenta-reclamantă a solicitat modificarea cererii de plată pentru anul II de angajament, depusă în data de 15.11.2013, depunând o noua cerere de plată pentru anul II de angajament, prin care a diminuat numărul de exploatații de la 8 exploatații la 7 exploatații și a redistribuit halele și efectivul de păsări estimat a fi livrat din Ferma nr. 8 la celelalte 7 exploatații.

Potrivit anexelor completate pentru fiecare dintre cele 7 ferme rezultă că S.C. A. S.A. intenționează să solicite sprijin financiar pentru un număr de hale aferent fiecărei ferme mai mare decât numărul de hale autorizate sanitar - veterinar (a se vedea in acest sens adresa nr. x/10.02.2014 emisa de DSVSA Ialomița - fila x ds. fond), după cum urmează: Ferma 2:7 hale autorizate - solicită sprijin financiar pentru 8 hale; Ferma 5:13 hale autorizate - solicită sprijin financiar pentru 19 hale; Ferma 6:4 hale autorizate - solicită sprijin financiar pentru 5 hale; Ferma 7:8 hale autorizate - solicită sprijin financiar pentru 9 hale.

Ulterior, potrivit adresei nr. x/27.03.2014, înregistrată la APIA Centrul Județean Ialomița cu nr. 2611/27.03.2014, reclamanta a înștiințat faptul că renunță să solicite plăți în favoarea bunăstării pasărilor pentru efectivele aferente halelor nou adăugate Fermei nr. 2 (1 hala de la Perieti), Fermei nr. 4 (1 hala de la Perieți), Fermei nr. 6 (1 hala de la Perieți) si Fermei nr. 7 (1 hala de la Perieti), dar a menținut solicitarea plaților pentru cele 6 hale adăugate Fermei nr. 5.

Prin adresa nr. x/26.03.2014, emisă de DSCSA Ialomița, se atestă faptul că în localitatea Gheorghe Doja funcționează două exploatații autorizate distinct, la momente diferite, respectiv ferma nr. 5 cu autorizația x/30.08.2010 și ferma nr. 8 cu autorizația nr. x/18.06.2013, recurenta-reclamantă a dorit să facă dovada celor reținute anterior.

După primirea adresei nr. x/14.01.2014, reclamanta a depus Notificarea nr. x/30.01.2014 înregistrata la APIA Centrul Județean Ialomița cu nr. 1471/30.01.2014, potrivit căreia solicită reanalizarea cererii de plata pentru anul II de angajament și aplicarea normelor referitoare la creșterea capacității de producție cu până la 50 %. Prin acțiunea introductivă acesta fiind și obiectul dedus spre judecare.

Recurenta-reclamantă într-o primă critică, cu privire la conduita procedurală a instanței de judecată apreciază că aceasta prin refuzul de a dispune amânarea judecării cererii sale deoarece apărătorul ales nu s-a putut prezenta la proces din motive obiective, i-a fost încălcat dreptul la apărare. Înalta Curte apreciază că această critică nu este fondată în condițiile în care adresa înaintă de reprezentantul convențional al reclamantei, av. B. de la fila x ds. fond nu reprezintă o cerere de amânare, ci doar o cerere de informare a instanței privitoare la imposibilitatea de prezentare a acestuia la termenul stabilit de instanță pentru soluționarea cauzei. În fapt, acesta depune odată cu această adresă un răspuns la excepțiile invocate, iar în cuprinsul adresei precizează că se poate trece la analiza excepțiilor în lipsa sa, precum și la încuviințarea probelor. În condițiile în care instanța de fond a apreciat că probele propuse de părți nu necesită o suplimentare și sunt îndestulătoare pentru soluționarea cauzei, aceasta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de a trece la dezabterea pe fond a cauzei. Astfel, instanța de recurs apreciază că instanța de fond prin această conduită nu a încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ. și nici art. 6 CEDO, respectiv dreptul la apărare și la un proces echitabil față de reclamantă.

În ceea ce privește celelalte critici, Înalta Curte reține că recurenta reiterează în critica sentinței recurate o parte din argumentele prezentate prin cererea de chemare în judecată. Astfel cu privire la raționamentul său conform căruia Manualul de procedura privind autorizarea la plata a cererilor pentru Măsura 215 - Plăți privind bunăstarea animalelor - Pachetul B) Pasări, pct. 2.3.7. "Contestații/sesizări/autosesizări la deciziile de plata/excludere de la plata", pag. 83, in cazul soluționării contestației, beneficiarului i se transmite "Notificare de respingere a contestației" - Anexa 12, semnata pentru întocmire de către alt funcționar decât cel care a analizat cererea de ajutor/plata pentru care s-a depus contestația, la rubrica verificat de către șeful de serviciu si apoi semnata de aprobare de directorul executiv al Centrului Județean prin comparație între semnatarii deciziei de excludere si semnatarii adresei de soluționare a contestației, se poate observa că cele doua acte poarta aceleași semnături, instanța de fond face o analiză corectă.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că acest motiv de nulitate procedurală nu subzistă, în condițiile în care decizia de excludere la plată este întocmită de C. și semnată de D., iar adresa nr. x/09.03.2016 de răspuns la contestație este semnată de director executiv E..

Înalta Curte cu privire la criticile recurentei-reclamante, constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat modificarea angajamentelor inițiale de bunăstare a pasărilor luate în anul 2012, depunând la centrul județean o altă cerere de plată în ziua de 19.12.2013, înregistrată sub nr. x/19.12.2013, în care a inclus și efectivele de capete estimate a fi livrate tot în condiții superioare de bunăstare din cele 10 hale înființate in iunie 2013, adică 5.571.000 capete pui carne si 56.000 capete găini de reproducție. În adoptarea acestei proceduri, reclamanta a apreciat că sun aplicabile în cauză prevederile art. 45 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1974/2006 și prevederea din Ghidul solicitantului, versiunea 1.0, pag. 11, "Declarații si angajamente", pct. 5, din care rezulta ca o creștere de capacitate de pana in 50 % era acceptabila, in sensul ca nu reprezenta un nou angajament.

Înalta Curte în acord cu opinia instanței de fond reține că conform art. 45 din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR):

"(1) În cazul în care, în cursul perioadei de îndeplinire a unui angajament luat ca o condiție de acordare a unui sprijin, beneficiarul mărește suprafața exploatației sale, statele membre pot prevedea extinderea angajamentului respectiv la o suprafață suplimentară pentru perioada de îndeplinire a angajamentului rămasă, în conformitate cu alin. (2) sau înlocuirea angajamentului inițial printr-un nou angajament, în conformitate cu alin. (3).

Înlocuirea respectivă poate fi prevăzută, de asemenea, în cazul extinderii, în interiorul unei exploatații, a suprafeței vizate de angajament.

(2) Extinderea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată în următoarele condiții:

a)este în beneficiul măsurii în cauză;

b) este justificată în ceea ce privește natura angajamentului, a perioadei rămase și a suprafeței suplimentare în cauză;

c)nu aduce atingere eficienței controalelor în vederea verificării respectării condițiilor de acordare a sprijinului.

(3) Noul angajament prevăzut la alin. (1) se referă la întreaga suprafață în cauză, în condiții care sunt cel puțin la fel de stricte ca cele care se aplică angajamentului inițial.

(4) În cazul în care beneficiarul se găsește în imposibilitatea de a continua să-și onoreze angajamentele luate deoarece exploatația face obiectul unei comasări sau a unor măsuri de amenajare funciară decise sau aprobate de autoritățile publice competente, statele membre iau măsurile necesare pentru a permite adaptarea angajamentelor la noua situație a exploatației. În cazul în care adaptarea se dovedește imposibil de realizat, angajamentul încetează fără a se solicita o rambursare pentru perioada în care angajamentul a fost efectiv."

În raport de teextul aplicabil în materie enunțat mai sus și materialul probator, respectiv documentele anexate notificării și dosarului de plată, în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extinderea angajamentului inițial. Așadar din aceste înscrisuri nu se confirmă că solicitantul ar fi extins capacitatea de producție a uneia/unora dintre cele 7 ferme autorizate sanitar veterinar aflate sub angajament, în fapt acesta a înființat o noua ferma, respectiv Ferma nr. 8 din Loc. Misleanu, Com. Perieti, Jud. Ialomița, autorizata distinct pentru 10 hale in data de 18.06.2013 potrivit autorizației nr. 0103. Practic din probatoriu rezultă că reclamanta a încercat să redistribuie scriptic, în documentele anexate cererii de plata pentru anul II de angajament, cele 10 hale aferente Fermei nr. 8 la Ferma nr. 2 Loc. Slobozia, cartier Bora, Ferma nr. 4 din Loc. Andrasesti, Ferma nr. 5 din Loc. Perieti, Ferma nr. 6 din Loc. Perieti si Ferma nr. 7 din Loc. Ion Ghica.

În ceea ce privește imposibilitatea deschiderii unor noi angajamente, instanța de fond a făcut apel în mod corect la prevederile art. art. 3 alin. (2) din Ordinul nr. 239 din 1 noiembrie 2012 pentru aprobarea modelului Cererii de ajutor privind măsura 215 - Plăți privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, reiterate în nota aferentă Ordinului nr. 1125 din 16 octombrie 2013 pentru aprobarea modelului Cererii de plată privind măsura 215 - pachet b) - Plăți în favoarea bunăstării păsărilor.

În ceea ce privește critica recurentei-reclamante conform căreia cu privire la documentația aferentă cererii de plată pentru anul II, în sensul că instanța ar fi reținut în mod greșit că nu s-au depus schițe ale măririi capacității de producție, ci doar niște decizii interne de reorganizare a fermelor, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut că reclamanta nu a depus în perioada legala de depunere a cererilor de plata pentru anul II de angajament (16 octombrie 2013 - 15 noiembrie 2013), documentația care atesta creșterea capacității de producție cu pana la 50 % a unei ferme aflata sub angajament. Astfel, reclamanta abia la 19.12.2013 a solicitat aplicarea prevederilor legale referitoare la creșterea capacității de producție cu pana la 50 %.

Cu privire la această situație, instanța de fond a efectuat o analiză completă, Înalta Curte fiind în acord cu opinia acesteia și respinge așadar argumentul recurentei conform căruia nu s-a respectat termenul de plată din cauza exclusivă a intimatei și a reprezentanților săi.

Potrivit Anexei nr. 2 - Sistemul de sancțiuni pentru măsura 215 "Plăți privind bunăstarea animalelor" - pachetul b) - păsări din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 din Ordinul MADR nr. 1.438/2014 privind aprobarea sistemelor de sancțiuni pentru măsura 215 "Plăți privind bunăstarea animalelor" din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, efectivele estimate în cererea de plată pot crește față de efectivele estimate în cererea de ajutor având în vedere mărirea capacității cu până la 50 % a numărului maxim de locuri de cazare/serie din efectivul estimat inițial. Vor trebui depuse de către beneficiar evidențe clare în acest sens aferente capacităților aflate sub angajament. Astfel, se vor lua ca bază schițele depuse la cererea de ajutor plus cele aferente măririi capacității cu până la 50 %. Dacă creșterea este mai mare de 50% din capacitatea exploatației/nr. serii aflate sub angajament, plata se limitează la maximum 50 % creștere. Nu se permite încheierea unui nou angajament.

Cu privire la această procedură, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta și-a justificat renunțarea la solicitarea ajutorului comunitar pentru cele 10 hale deorece, Ferma nr. 8 Perieți, reprezenta un nou angajament, conform Ordinului MADR nr. 239/2012 cu modificările aduse prin Ordinul nr. 784/2013, care specifica ca nu sunt acceptate deschideri de noi angajamente. În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante, în sensul că a avut loc o creștere a capacității de producție cu pana la 50 %, pentru fermele autorizate anterior, instanța de fond efectuează o analiză detaliată și explică în mod judicios că această afirmație nu se confirmă din întreg probatoriu administrat în cauză, iar Înalta Curte reanalizând elementele care au stat la baza convingerii instanței de fond în acest sens, constată că acestea confirmă poziția primei instanțe.

Reiterăm concluzia instanței de fond care a întărit convingerea că pentru anul II nu s-a depus documentația aferentă cererii de ajutor având în vedere că, documentația aferenta modificării capacității de producție a fost depusa in vederea autorizării sanitare - veterinare la Direcția Sanitara Veterinara si pentru Siguranța Alimentelor Ialomița in data de 12.02.2014 (adresele nr. x/12.02.2014 si y/12.02.2014) si DSVSA Ialomița a confirmat la data de 26.03.2014, potrivit adresei nr. x/26.03.2014 evaluarea celor doua exploatații sub aspectul îndeplinirii condițiilor sanitare veterinare si de biosecuritate, menținând valabile autorizațiile sanitare veterinare emise, si anume autorizația nr. x/30.08.2010 (Ferma nr. 5) si autorizația nr. x/18.06.2013 (Ferma nr. 8). Aceeași informație privind depunerea la data de 12.02.2014 a documentației prin care S.C. A. S.A. solicita autorizarea sanitara veterinara a extinderii capacității de producție a Fermei nr. 5 a fost comunicata de DSVSA Ialomița, la solicitarea instituției pârâte, potrivit adresei nr. x/03.03.2016. În cadrul cererii pentru următorul an de angajament - anul III - Cererea de plata nr. x/05.11.2014 (înregistrata in Registrul special APIA cu nr. x/05.11.2014) s-a reținut de către pârâtă faptul că documentația pentru creșterea capacității de producție cu pana la 50% la Ferma 5 a fost depusa in termenul legal.

În ceea ce privește critica recurentei-reclamante că decizia de excludere nu se încadrează în cazurile de excludere prevăzute de Manualul de procedura privind autorizarea cererilor de ajutor/plata pentru Măsura 215-Plati privind bunăstarea animalelor - pachetul b) pasări, aprobat ca anexă la OMADR nr. 1883/05.12.2014, în mod corect a arătat instanța de fond, că aceasta a fost întemeiată, din punct de vedere al dreptului material, pe dispozițiile Ordinului MADR nr. 239/2012 pentru aprobarea modelului Cererii de ajutor privind măsura 215 - Plăți privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, potrivit cărora "nu se acordă plăți compensatorii dacă se constată existența unor condiții artificial create, de natură să ducă la obținerea unor plăți necuvenite." În ceea ce privește norma procedurală, în procedura privitoare la excluderea de la plată, aplicabilitate are OMADR nr. 1438/2014.

Cu privire la critica conform căreia în mod greșit instanța de fond a analizat aplicarea principiului proporționalității, pe motiv că pârâta nu putea aplica o excludere de 100 % de la plata (pentru toate cele șapte exploatații, fiecare având in componenta mai multe hale - unități de producție ¬aflate sub angajament voluntar) in condițiile in care sancțiunile se aplica gradual si proporțional, in funcție de gravitatea abaterilor, începând pe un subpachet pentru care nu s-a respectat angajamentul asumat si continuând, daca este cazul, pana la excluderea exploatației in anul respectiv, Înalta Curte este în acord cu argumentul instanței de fond conform căruia, din Ordinul MADR nr. 239/2012, nu rezultă că se impune în asemena situații a unei aplicări a principiului proporționalității, față de gravitatea neconformității.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 503 din 17 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2020.