ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1868/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.03.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 26 din 16.01.2019, pronunțată de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, la sesizarea petentei A. privind refuzul acordării concediului de odihnă în perioada programată, anularea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 de RON.

Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare la data de 07.06.2019, invocând excepția conexității și trimiterea cererii de chemare în judecată la dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea de ședință din data de 13.06.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția conexității și a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul civil nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 566 din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererile conexate, privind pe reclamantele Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a anulat Hotărârea nr. 26 din 16.01.2019 a CNCD și a exonerat reclamanții de plata amenzilor contravenționale aplicate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând casarea în totalitate a hotărârii pentru încălcarea regulilor de procedură stabilite de dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește conturarea cadrului procesual pasiv.

În motivarea căi de atac exercitate pârâtul a suținut următoarele:

A apreciat recurentul-pârât că, în fața CNCD, cadrul procesual a fost legat prin participarea petentei ce a formulat petiția, A., și a părții reclamate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.

În raport cu art. 16 și 17 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și cu art. 3, art. 48, art. 51, art. 52 din Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, se impunea participarea acelorași părți și în calea de atac, contestația formulată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București .

De asemenea, în condițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, pricina nu putea fi soluționată fără participarea petentei A..

Instanța de fond trebuia să stabilească în sarcina părților obligația de a indica, în condițiile art. 78 și 79 C. proc. civ. raportat la art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, dacă solicită judecarea cauzei în contradictoriu inclusiv cu petenta din fața CNCD, anume A..

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut recurentul-pârât că intimata-reclamantă a săvârșit o faptă de discriminare prin acțiunile întreprinse împotriva petentei în conformitate cu legislația în vigoare și se constată că se întrunesc elementele constitutive ale discriminării, potrivit art. 2 alin. (1) și art. 7 alin. a din O.G. nr. 137/2000.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor intimatului, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat potrivit următoarelor considerente:

Prin Hotărârea nr. 26/16.01.2019 a CNCD, s-a admis excepția de necompetență materială privind obligarea reclamanților de a aproba cererea concediului de odihnă conform art. 28-32 din Procedura internă de soluționarea petițiilor și sesizărilor, s-a respins excepția de necompetență materială invocată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București conform art. 28-32 din Procedura internă de soluționarea petițiilor și sesizărilor, s-a aplicat amenda contravențională de 2.000 RON față de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 și s-a aplicat amenda contravențională de 1.000 RON față de B., Șef Birou Financiar - Contabilitate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În esență, s-a reținut că fapta reclamaților de a refuza acordarea concediului de odihnă conform programării anterioare reprezintă discriminare, întrucât a creat o deosebire pe criteriul stării civile ale petentei care a avut ca efect restrângerii exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la concediu de odihnă, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. c) din O.G. nr. 137/2000.

Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, este act administrativ-jurisdicțional actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială.

Jurisdicția administrativă reprezintă un tip special de jurisdicție, înfăptuită de organe de natura administrativă, care sunt învestite cu atribuții jurisdicționale.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o astfel de autoritate, care exercită o jurisdicție administrativă.

CNCD soluționează sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părților implicate și cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Această procedură este prevăzută la art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și la art. 38 din Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CNCD și este motivată, putând fi atacată la instanța de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

Înalta Curte constată că raportul juridic de discriminare a fost sesizat de petenta A., procedurile derulate în fața Consiliului pentru Combaterea Discriminării derulându-se și în contradictoriu cu aceasta, în calitate de pretinsă victimă a discriminării.

În calitate de beneficiar al hotărârii C.N.C.D, în măsura contestării legalității ei, cadrul procesual conturat în fața acestei instituții publice se impunea a fi perpetuat și în fața instanțelor judecătorești, pentru a permite acestora să se pronunțe pe fondul raportului juridic soluționat administrativ jurisdicțional.

Reclamantul, în toate litigiile, are în mod indiscutabil privilegiul fixării cadrului procesual, din punct de vedere al părților pe care înțelege să le cheme în judecată, însă omisiunea introducerii în cadrul procesual a unei părți din raportul juridic dedus judecății nu permite instanței analiza pe fond a cauzei așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și 78 alin. (2) C. proc. civ., întrucât ar dispune cu privire la drepturile sau interesele legitime ale unei părți fără ca aceasta să fie legal citată și fără a i se oferi posibilitatea exercitării dreptul de apărare în legătură cu pretențiile formulate de reclamant.

În cauză, petenta A. nu a fost chemată în judecată și în consecință nu a fost citată corespunzător, deși în competența de jurisdicție administrativă a C.N.C.D. fusese dedusă și sancționată, în consecință, tocmai discriminarea acesteia, prin faptele reclamanților.

Cu toate acestea, instanța de fond a analizat pe fond raportul de discriminare sancționat de C.N.C.D., deși prin neintroducerea în cauză a petentei, cererea de chemare în judecată era inadmisibilă.

Însă o atare sancțiune procedurală nu poate fi soluționată direct în recurs, conform normelor anterior citate, fără parcurgerea etapelor procesuale reglementate prin aceste dispoziții legale, care sunt în competența exclusivă a judecătorului fondului.

În virtutea rolului său activ consacrat de art. 22 alin. (3) C. proc. civ. instanța de fond trebuia ca în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și 78 alin. (2) C. proc. civ. să supună discuției părților necesitate introducerii în cauză a petentei A., pentru ca părțile, care au dreptul fixării cadrului procesual, să-și reconfigureze cererea de chemare în judecată pentru respectarea exigențelor de admisibilitate menționate anterior și numai dacă acestea sunt îndeplinite instanța de fond este îndreptățită a analiza fondul pretențiilor reclamanților.

Prin urmare, nesocotind principiul rolului activ cât și dispozițiile legale menționate anterior, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi suplinite cerințele de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată, prin punerea în discuție a părților a necesității modificării cadrului procesual sub aspectul părților chemate în judecată.

În raport cu cele reținute, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenți referitoare la aspectele de legalitate a sentinței recurate, din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 566 din 9 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.