ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 23 mai 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu DGRFP Craiova și AJFP DOLJ a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1088/10.12.2015, solicitând admiterea contestației, anularea în totalitate atât a deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/22.10.2015 emisă de organele fiscale ale AJFP Dolj, cât și a deciziei DGRFP CRAIOVA nr. 1088/10.12.2015 prin care a fost soluționată plângerea împotriva acestei decizii de impunere.

Prin sentința civilă nr. 609/2017 din 20 noiembrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Casa de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâtele DGRFP CRAIOVA și AJFP DOLJ și a anulat decizia nr. 1088/10.12.2015 emisă de DGRFP Craiova și parțial decizia de impunere nr. x/22.10.2015 emisă de AJFP Dolj pentru suma de 1.374.684 RON reprezentând impozit suplimentar pe profit compusă din 820.431 RON impozit, 431.188 RON majorări și 123.065 RON penalități de întârziere.

Împotriva soluției de admitere a acțiunii a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Casa de Insolvență B. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj s-a raportat, prin cererea de recurs, la dispozițiile legale reținute de instanță, formulând o judecată proprie, fără a se raporta la considerentele sentinței atacate.

Ori, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind cazurilor de casare, să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte reține că indicarea de către recurenta-pârâtă, prin cererea de recurs, a unor dispoziții legale pe care le apreciază ca fiind încălcate sau greșit interpretate de prima instanța, nu sunt de natură a duce la aprecierea caracterului motivat al recursului.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj împotriva sentinței nr. 609/2017 din 20 noiembrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.