ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 3.08.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, anularea Deciziei nr. IFG_DEJ 14455/27.07.2017 de angajare a răspunderii în situația atragerii răspunderii solidare prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. b), c) și d) și art. 26 din Legea nr. 207/2015, precum și anularea tuturor actelor ce au stat baza emiterii actului atacat și a actelor subsecvente acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 382 din data de 4 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că acțiunea reclamantului vizând anularea unor acte administrativ prin care s-a atras răspunderea solidară cu debitoarea S.C. B. S.R.L. pentru plata obligațiilor fiscale restante în sumă de 2.297.247 RON trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 25-26 din Legea nr. 207/2015, iar actele contestate nu se referă la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, pentru a determina stabilirea competenței prin raportare la valoarea obiectului litigiului.

Astfel, conform dispozițiilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența de soluționare a litigiilor în raport cu rangul de competență funcțională a autorității chemată în judecată, dar și art. 272 alin. (6) Cod proedură fiscală, s-a apreciat că revine tribunalului competența de soluționare a cauzei .

Prin sentința nr. 590 din data de 2 februarie 2021 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamant, a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că pentru stabilirea instanței competente să judece cauza, sunt aplicabile dispozitiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data de 01.08.2018, data depunerii cererii de chemare în judecată la oficiul poștal, în condițiile prevăzute de art. 183 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., iar în cauză nu se aplică criteriul rangului autorității publice emitente a actului administrativ contestat, ci criteriul valorii obiectului acestui act.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de verificare a legalității Deciziei nr. IFG_DEJ 14455/27.07.2017 prin care pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, având în vedere calitatea sa de asociat al societății debitoare S.C. B. S.R.L., a angajat răspunderea sa solidară, conform art. 25 alin. (2) lit. b), c) și d) și art. 26 din Legea nr. 207/2015, pentru creanțe în sumă totală de 2.297.247 RON.

Astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate, obligațiile restante înregistrate de societatea debitoare sunt reprezentate de T.V.A, impozit pe venit/salarii, impozit pe profit, contribuții de asigurări sociale, contribuții de asigurări sociale de sănătate, astfel încât nu poate fi contestat caracterul actului contestat, acela de act administrativ-fiscal emis în scopul recuperării/plății unor impozite și contribuții de natură fiscală.

În acest context, pentru stabilirea instanței competente să soluționeze acțiunea în anulare trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data depunerii cererii - 1.08.2018 (conform ștampilei aplicate pe plicul de expediție - fila x), conform cărora litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum actul administrativ-fiscal contestat vizează creanțe fiscale în cuantum total de 2.297.247 RON, Înalta Curte va aplica criteriul valoric prevăzut de textul de lege anterior menționat și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2021.