ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 18 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23 septembrie 2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Municipiul București - prin primar general, suspendarea parțială a H.G. 592 din 12 august 2019, pentru aprobarea schimbării denumirii amplasamentului obiectivului de investiții, situat în municipiul București, Bd. x, din "Esplanada" în "Cartierul pentru Justiție" și "proiecte de interes public ale municipiului București", precum și pentru aprobarea programului prioritar de reconversie funcțională a fostului amplasament Esplanada), respectiv în ceea ce privește dispozițiile referitoare la "proiectele de interes public ale Municipiului București", până la pronunțarea unei soluții asupra acțiunii în anulare a hotărârii de guvern indicată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 600 din 16 octombrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București și a respins ca nefondată cererea de suspendare executare act administrativ cu caracter normativ, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Municipiul București - prin primar general.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea cererii și suspendarea executării H.G. nr. 592/2019.
Apărările formulate de intimați
Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile de casarea prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.
Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției tardivității
Examinând cu prioritate excepția invocată din oficiu în ședința publică din data de 18.03.2021, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept și poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
În aceste condiții, sentința nr. 600 din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.
Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 21.08.2020, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 31.08.2020 (data poștei - plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 27.08.2020.
Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentei referitoare la înscrierea de către factorul poștal a unei date greșite pe dovada de înmânare a actului de procedură și apreciază că simpla prezentare a copiei unui plic ce poartă ștampila cu o altă dată, dar fără nicio mențiune sau semnătură a persoanei care a realizat modificarea, nu poate dovedi situația contrară celei relevate de dovada de comunicare de la dosar fond, act de procedură completat și semnat conform dispozițiilor art. 164 C. proc. civ.
Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 600 din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2021.