ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1733/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistratăpe rolul Curții de Apel București la data de 8 martie 2017, reclamanta A. S.A., în insolvență, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii: - anularea în tot a Deciziei nr. 312/21.12.2016 privind soluționarea contestației fiscale prealabile formulate de reclamantă și înregistrată la DGSC sub nr. A_SLP 2204/21.12.2016 atât cu privire la soluția de suspendare a soluționării contestației, cât și cu privire la soluția de respingere a motivelor de nulitate analizate la paginile 14 -16; - anularea în tot a Deciziei nr. 246/28.09.2016 privind soluționarea contestației fiscale prealabile formulate de reclamantă și înregistrata la DGSC sub nr. A_SLP 1368/14.07.2016 atât cu privire la soluția de suspendare a soluționării contestației, cât și cu privire la soluția de respingere a motivelor de nulitate analizate la paginile 12 -13; - subsecvent admiterii petitelor 1 și 2 cu privire la soluția de respingere a motivelor de nulitate analizate în Deciziile de Soluționare, paginile 12 -13, respectiv 14 - 16, anularea actelor de impunere constând în Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/04.05.2016 si Decizia de impunere nr. x/10.10.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/10.10.2016 (înlocuind Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/04.05.2016), ca nelegale; - în subsidiar, să se constate că soluția de respingere a contestației a fost dată fără să se intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal și, în temeiul art. 281 alin. (7) Codul de procedură fiscală, să se pronunțe asupra fondului și, în consecință, să se dispună anularea actelor de impunere constând în Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/04.05.2016 si Decizia de impunere nr. x/10.10.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/10.10.2016 (înlocuind Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/04.05.2016); - în subsidiar, subsecvent admiterii petitelor 1 și 2 cu privire la soluția de suspendare a soluționării contestației, să se constate expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 281 alin. (5) Codul de procedură fiscală, să se pronunțe asupra fondului raportului juridic fiscal și, în consecință, să se dispună anularea actelor de impunere constând în Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/04.05.2016 si Decizia de impunere nr. x/10.10.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/10.10.2016 (înlocuind Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/04.05.2016); - în subsidiar, subsecvent admiterii petitelor 1 și 2 cu privire la soluția de suspendare a soluționării contestației dar a respingerii petitelor 3, 4 si 5, să se oblige pârâta DGSC să reia procedura administrativă de soluționare a contestației fiscale prealabile formulate de reclamantă cu privire la suma de 25.032.785 RON stabilită suplimentar la plată în sarcina sa prin actele de impunere constând în Decizia de impunere nr. x/10.10.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/10.10.2016 (înlocuind Decizia de impunere nr. x/04.05.2016 și Raportul de inspecție fiscala nr. x/04.05.2016), cu consecința emiterii unei decizii de soluționare a contestației;

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 5080 din 20 decembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărârât următoarele: "Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.A.M.C. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Craiova și respinge în consecință acțiunea față de această pârâtă. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în insolvență, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.S.C. și, în consecință: Anulează parțial deciziile nr. 246/28.09.2016 și respectiv nr. 312/21.12.2016 privind suspendarea soluționării contestațiilor administrative și, în consecință, obligă pârâta A.N.A.F., prin D.G.S.C., la continuarea soluționării contestațiilor administrative. Respinge restul pretențiilor reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.S.C. și pârâta D.G.A.M.C."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte hotărârii și respingerea în tot a acțiunii reclamantei.

Apărările formulate de intimata-reclamantă Intimata-reclamantă A. S.A., prin administratorul special și cel judiciar, a depus întâmpinare și note scrise și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței primei instanțe.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției tardivității Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. În aceste condiții, sentința nr. 5080 din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 10.09.2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 27.09.2018 (data transmiterii prin fax fila x, dar și data poștei - plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 3.01.2017. Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și va respinge recursul autorității pârâte ca tardiv formulat. PENTRU ACESTE MOTIVE,