ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1716/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară suspendarea Deciziei ASF nr. 1594/20.12.2019 până la soluționarea în fond a cauzei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 499/2020 din 29 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, a arătat că sentința instanței de fond este parțial nemotivată și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material privitoare la existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

La data de 15.10.2020, recurenta-reclamantă a formulat, în temeiul art. 406 din C. proc. civ., o cerere de renunțare la judecată, solicitând să se facă aplicarea prevederilor art. 406 alin. (5) din C. proc. civ.

II. Cu privire la cererea de renunțare la judecată

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, precum și dispozițiile art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când renunțarea se face în căile extraordinare de atac, instanța va dispune și anularea în tot sau în parte a hotărârii, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată a reclamantei A. și va anula sentința civilă nr. 499/2020 din 29 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei A..

Anulează sentința civilă nr. 499/2020 din 29 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.