ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1702/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea inițială, înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.10.2017, A. a solicitat în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă, Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- suspendarea punerii în executare a H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011, adoptată la data de 05.05.2017 și publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 334 din 08.05.2017, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin aceeași cerere s-a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativa în litigiu.

Prin cererea precizatoare/completatoare depusă pe parcursul procedurii regularizării, Asociația reclamantă a solicitat anularea H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011 adoptată la data de 05.05.2017 și publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 334 din 08.05.2017 pentru aceleași motive invocate în cererea introductivă prin care a cerut și suspendarea acestui act administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 24.10.2018, Asociația reclamantă, prin reprezentant, a învederat instanței că a înțeles să-și restrângă acțiunea în sensul că renunță la capătul de cerere privind excepția de nelegalitate a actului administrativ în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4791 din 21 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția netimbrării.

A fost respinsă acțiunea astfel cum a fost restrânsă și completată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B., ca neîntemeiate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanta A. și intervenientul B..

3.1 Reclamanta A. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

În motivare, a arătat că judecătorul fondului nu a arătat în concret motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. A menționat că la emiterea H.G. nr. 291/2017 atacată în speță ar fi trebuit să se țină seama că, potrivit art. 108 din Constituția României, hotărârea de Guvern care este emisă de organul suprem al administrației de stat se dă numai în aplicarea legii, care este un act normativ al puterii de stat, emis de Parlament, acesta neputând modifica, completa sau abroga un text de lege. În speța de față, H.G. nr. 291/2017 modifică și completează prevederile Legii nr. 263/2010.

Totodată, a arătat că normele de aplicare a unei legi au ca menire numai aplicarea legii în mod unitar, nefiind permis din punct de vedere constituțional sau legal ca acestea să modifice, completeze sau abroge un text de lege.

3.2 Intervenientul B. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de intervenție în interes propriu și să se constate că în mod eronat instanța a calificat cererea sa ca fiind o cerere de intervenție accesorie.

În motivare, a menționat că instanța de fond era obligată să motiveze în fapt și în drept hotărârea pronunțată și că aceasta nu a avut în vedere temeinicia acțiunii introductive și cererea de intervenție în interes propriu. Instanța de fond nu a analizat probele care au fost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu a evocat normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămânând nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

A menționat că hotărârea atacată cuprinde numai motive străine de natura cauzei, precum și motive contradictorii, fără a se arăta în concret temeiul legal pe care se sprijină motivele pe care se întemeiază. Totodată, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat în sensul că H.G. nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 nu conține în sine nicio dispoziție de natură să încalce supremația legii și prin aceasta să îngrădească dreptul la pensie.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea punerii în executare a H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011, adoptată la data de 05.05.2017 și publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 334 din 08.05.2017, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Ulterior, prin cererea completatoare depusă pe parcursul procedurii regularizării, reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 291/2017 de completare a art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, stabilite prin H.G. nr. 257/2011 adoptată la data de 05.05.2017 și publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 334 din 08.05.2017, pentru aceleași motive invocate în cererea introductivă.

Instanța de fond a respins acțiunea astfel cum a fost restrânsă și completată, precum și cererea de intervenție accesorie ca neîntemeiate. În motivare, prima instanță a reținut că Asociația reclamantă și intervenientul critică normele de aplicare introduse prin H.G. nr. 291/2017 în completarea art. 134 din normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 257/2011, susținând că această completare ar fi nelegală în raport de principiile constituționale, deciziile Curții Constituționale și hotărârile judecătorești. A apreciat instanța de fond că reclamanta și intervenientul nu se raportează la dispozițiile legale incidente în cauză.

A mai reținut instanța de fond că art. 169

1

, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 63/2010, nu a fost criticat de Asociația reclamantă și intervenient cum că ar fi fost/ar fi neconstituțional și că normele de aplicare ce fac obiectul dosarului de față au fost adoptate pentru punerea în aplicare a art. 169

1

a Legii nr. 192/2015.

A concluzionat instanța de fond că Asociația reclamantă și intervenientul nu au fost în măsură să probeze/nu au susținut că normele de aplicare adoptate prin H.G. nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011 în aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010 ar contraveni art. 169

1

din Legea nr. 192/2015 de completare a Legii nr. 263/2010.

În ceea ce privește încălcarea principiului transparenței decizionale, instanța de fond a constatat că nu poate reține ca valide susținerile formulate, întrucât Proiectul s-a aflat pe site-ul Ministerului Muncii și Justiției Sociale în perioada 01.08.2016-12.09.2016; de asemenea, a fost avizat favorabil de Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Justiției, primind avizul Consiliului Consultativ nr. 303/04.05.2017, iar faptul că avizul a fost primit într-un timp foarte scurt "în regim de urgență" nu este de natură să-i afecteze legalitatea.

Înalta Curte apreciază că nelegalitatea hotărârii primei instanțe invocată de recurenți vizează în special motivarea incompletă a acesteia, respectiv omisiunea instanței de a proceda la o examinare efectivă și completă a motivelor prezentate în susținerea nelegalității actului administrativ contestat.

Necesitatea motivării hotărârii, în sensul indicat de normele imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impune în sarcina instanței obligația de a prezenta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu referire atât la motivele pentru care s-au admis, cât și la cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

De asemenea, art. 22 din C. proc. civ. consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, iar la alin. (6) se instituie obligația judecătorului de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii.

Din studiul considerentelor hotărârii recurate, prin raportare la textele de lege menționate, Înalta Curte constată, în acord cu poziția procesuală exprimată de recurenți, că prima instanță nu a oferit niciun răspuns motivelor de nelegalitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și cererii modificatoare privind principiul neretroactivității legii și faptul că hotărârea de Guvern nr. 291/2017 ar permite modificarea stagiilor de cotizare prin aplicarea Anexei 5 din Legea nr. 263/2010 și pentru pensionarii care au ieșit la pensie înainte de 01.01.2011.

Or, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile părților sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate în mod real de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Perez c Franța, par. 80 și Van de Hurk c.Olandei, par. 59).

Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, obligația instanței de a-și motiva hotărârea presupune totuși ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive asupra rezultatului procedurii în cauză (Ruiz Torja și Hiro Balani c.Spaniei).

Prin urmare, ținând seama de cerințele dreptului la un proces echitabil, dar și de prevederile art. 22 și art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., Înalta Curte reține motivarea incompletă și lipsită de consistență a hotărârii primei instanțe, împrejurare ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei și face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Având în vedere că împrejurări esențiale dezlegării cauzei nu au fost lămurite de către prima instanță, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou litigiul ținând seama de toate motivele și apărările invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și cererea modificatoare, precum și de pârâtă prin întâmpinare.

În raport cu această soluție, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenți, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de intervenientul B. și de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 4791 din 21 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de intervenientul B. și de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 4791 din 21 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.