ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/3.09.2018, întocmit de pârâtă, întrucât nu există niciun conflict de interese pentru că nu are și nu a avut niciun interes personal care să rezulte ori să fie în legătură cu privire la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului local Răstolița nr. 5/27.02.2014, precum și cele cu numărul 16, 17 și 18 din l 1.03.2014.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6 din 21 ianuarie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamantul arată că, în fapt, s-a stabilit că ar fi avut un interes personal în adoptarea hotărârilor Consiliului local Răstolița, situație ce constituie conflict de interese, în raport cu dispozițiile art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 75 lit. a) și art. 77 din Legea nr. 393/2004, deoarece mama sa, la scurt timp după adoptarea acestora, a participat la o licitație de concesionare a pășunii și anume pentru obținerea suprafeței de pășune pe care familia părinților recurentului și cetățenii satului Andrăneasa și-au păscut animalele de sute de ani până în prezent.

Deși a arătat motivele care au constituit fundamentul demersurilor sale și că acestea nu aveau și nu au nici o legătură cu familia sa, recurentul arată că instanța fondului nu a primit nici una din apărările sale, invocând norme de drept și reglementări care stabilesc interese patrimoniale și care nu sunt aplicabile în această situație, deoarece nu a luat parte la stabilirea unui cadru ce ar putea favoriza ori defavoriza pe niciunul din locuitorii Comunei Răsolița, singurul criteriu de adjudecare a suprafeței pășunilor ce aparțin de comună fiind prețul cel mai mare oferit an de an pentru fiecare hectar de pășune.

Susținerea instanței de fond, în sensul că reclamantul putea și avea posibilitatea să anticipeze participarea mamei sale la licitație este o apreciere pur subiectivă, participarea ori nu a mamei sale la licitație neavând nici o relevanță, deoarece prin simpla participarea la licitație nu și-a creat nici avantaje nici dezavantaje, cu atât mai puțin avantaje materiale, eventualele avantaje ori pierderi putând veni din activitatea de creștere a animalelor și nu din licitație.

Așa cum sunt alte zeci de persoane ce utilizează pășunile comunei care este situată în zona de munte, zonă în care să crești animale este foarte greu, beneficiază de același cadru legislativ atât privind pășunatul cât și ajutoarele acordate agricultorilor, neputând fi vorba de reglementări diferite de la o pășune la alta, de același cadru legislativ este normal să beneficieze și părinții săi, susținerecurentul reclamant.

Atât echitatea cât și obiceiul locului au impus întodeauna ca în cadrul comunității satului, deciziile să fie luate de reprezentanții comunității și reprezentanții acestei comunități au fost primii care s-au angajat în respectarea deciziilor luate pentru a fi pe de o parte un exemplu de conduită și aceasta indiferent dacă decizia luată a fost ori nu a fost pe placul tuturor reprezentanților.

Echitatea și obiceiul locului sunt norme locale fără de care nici o comunitate nu poate să supraviețuiască fără să-și piardă identitatea, au existat și alte sisteme mai mult ori mai puțin opresive care au căutat să dezrădăcineze pe cei care aveau și au o anumită identitate, care au lovit și lovesc în tot ceea ce a însemnat și înseamnă valoare. Valoarea unui om este dată de modalitatea în care este și rămâne consecvent principiilor pe care și le-a stabilit, principii ce trebuie să rămână aceleași, indiferent de situații și de împrejurări. Împrejurarea, că la un anumit moment mama reclamantului este cea care în condiții de egalitate cu oricare alt cetățean al unei anumite obști a optat să cumpere iarba de pe o anumită pășune pe care urmează să-și ducă vacile ori oile la pășune nu constituie nici un avantaj nici de natură economică și nici de altă natură.

De ce oare atunci când se stabilesc regulamentele sportive nu sunt înlăturați toți sportivii ori reprezentanții cluburilor sportive deoarece de pe urma sportului toți au ceva de câștigat ?

Desigur că, cel puțin pentru instanța de fond, nu prezintă relevanță că închirierea pășunii s-a făcut prin licitație și că din această cauză nu a existat nici un fel de favorizare a nimănui, aceasta a rămas la aplicarea unor dispoziții legale care nu sun aplicabile acestei situații, fapt pentru care recurentul solicită admiterea recursului său.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Cu privire la conformitatea recursului de față cu rigorile impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte pornește de la faptul că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară, de reformare ce nu are un caracter devolutiv.

Așa cum se precizează explicit la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere acest deziderat, legiuitorul a prevăzut că reprezintă motive de nelegalitate, ce pot fi antamate în calea de atac a recursului, numai cele ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Deși cea mai mare parte a criticilor recurentului reclamant vizează aprecierea împrejurărilor de fapt relevante în cauză, critici care nu pot fi analizate, prin urmare în calea de atac a recursului, totuși recurentul reclamant a invocat și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003, susținând, așa cum s-a arătat mai sus, că prevederile avute în vedere de instanța fondului în scopul reținerii conflictului de interese presupun demonstrarea faptului că funcționarul sau rudele acestuia au fost favorizate prin actul îndeplinit de funcționarul aflat în ipoteza conflictului de interese. O atare critică este admisibilă în cadrul analizei efectuate de instanța de recurs pe marginea legalității sentinței civile atacate.

Soluționând recursul reclamantului din această perspectivă, Înalta Curte constată că argumentele recurentului reclamant sunt lipsite de suport, întrucât dispozițiile legale în temeiul cărora a fost reținută, în cauză, existența conflictului de interese nu presupun dovada concretă a favorizării funcționarului aflat în conflict de interese sau a rudelor sale și nici nu condiționează existența conflictului de interese de caracterul ilicit al pretinsului folos susceptibil a fi obținut în baza actului întocmit sau la elaborarea căruia a participat funcționarul vizat de prevederile Legii nr. 161/2003.

În acest sens, Înalta Curte constată că recurentul reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație formulată împotriva raportului de evaluare nr. x.

Soluționând contestația reclamantului, prima instanță a reținut că prin raportul de evaluare nr. x, intimata pârâtă a constatat elemente de încălcare a legislației privind regimul conflictelor de interese în materie administrativă, întrucât recurentul reclamant, în calitate de consilier local al comunei Răstolița a participat la ședința Consiliului local și și-a exprimat votul în mod favorabil la adoptarea Hotărârilor nr. 15/27.02.2014, nr. 16/11.03-2014, nr. 17/11.03.2014, nr. 18/11.03.2014. Se menționează, de asemenea, că recurentul reclamant a deținut și calitatea de membru al Comisiei pentru agricultură, activități economico-financiare, amenajarea teritoriului și urbanism din cadrul Consiliului local Răstolița și în calitate de membru al Comisiei buget-finanțe, agricultură, amenajarea teritoriului și urbanism a dat aviz favorabil adoptării acestor hotărâri în ședința din 11.03.2014.

Arată instanța fondului că, prin conținutul lor, toate hotărârile anterior menționate erau menite a pune în valoare suprafețele de pajiști aflate în domeniul public al comunei Răstolița, respectiv, HCL nr. 15/27.02.2014-demararea procedurilor de concesiune prin licitație publică a suprafețelor de pajiști disponibile din domeniul public al comunei Răstolița, HCL nr. 16/11.03.2014 - aprobarea Regulamentului de pășunat, HCL nr. 17/11.03.2014 - aprobarea studiului de oportunitate pentru concesionarea terenurilor având categoria de folosință pajiști, HCL nr. 18/11.03.2014 -aprobarea Documentației de atribuire pentru concesionarea terenurilor având categoria de folosință pajiști.

Existența conflictului de interese în cauză a fost corect apreciată de intimata pârâtă, concluzionează judecătorul fondului prin raportare la folosul obținut de o rudă de gradul I a reclamantului(mama sa), aceasta concesionând o suprafață de 58 ha din domeniul public al comunei Răstolița pentru pășunatul unui număr de 216 oi și 1 bovină pentru o perioadă de 5 ani.

Totodată, instanța fondului subliniază faptul că, anterior încheierii acestui contract, numita B. a mai avut încheiat cu Primăria Răstolița contractul de arendă nr. x/07.01.2009 prelungit prin actul adițional nr. x/31.01.2012 până la data de 30.01.2014 pentru o suprafață de 99 pășune.

Încheierea contractul de concesiune nr. x/23.05.2014 i-a permis numitei B. accesul la sumele de bani alocate de APIA Mureș ca și subvenții agricole, în campaniile 204 și 2015 aceasta încasând suma totală de 211.823,24 RON, așa cum rezultă din adresa de la filele x vol. II.

Instanța fondului a înlăturat susținerile reclamantului, potrivit cărora nu avea de unde să cunoască intențiile mamei sale de a participa la licitația publică de concesionare a unei suprafețe de pajiști disponibilă din domeniul public al comunei Răstolița și mai ales că va câștiga licitația întrucât, având în vedere contractul anterior de arendare nr. x/07.01.2009 tot pentru o suprafață de pășune, putea și avea posibilitatea să anticipeze această participare, dispozițiile art. 75 lin. 1 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali fiind clare sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât, atât reclamantul cât și mama acestuia au și același domiciliu.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul fondului constată că reclamantul avea obligația să declare interesul pe care ruda sa de gradul I îl avea cu privire la hotărârile adoptate și să se abțină de la votarea acestora. În schimb, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței din 11.03.2014, reclamantul nu a declarat conflictul evident de interese și nici nu s-a abținut de la vot.

De asemenea, curtea de apel arată că nu pot fi reținute, neavând relevanță juridică, nici susținerile referitoare la prețul chiriei care a fost același pentru toți participanții la licitație și nici cele referitoare la faptul că prin hotărârile adoptate nu au fost adoptate criterii care să o avantajeze pe mama sa. Legiuitorul, reglementând conflictul de interese, sancționează încălcarea regimului juridic al acestuia independent de cele susținute de reclamant cu atât mai mult cu cât este sancționat doar un eventual beneficiu pentru sine sau altă persoană, nefiind necesar ca acel beneficiu să fie obținut efectiv.

Pe de altă parte, într-adevăr, acordarea subvențiilor pentru producătorii agricoli este stabilită de lege însă, una din condițiile esențiale pentru accesul la aceste subvenții îl constituie, pentru producătorul agricol deținător de animale, și deținerea unor pășuni pentru îngrijirea acestora. Astfel, la evaluarea anuală pe care APIA o efectuează în vederea aprobării cererilor de plată, se are în vedere și adeverințele eliberate de primării cu privire rolul registrul agricol și suprafețele de teren deținute de producătorul agricol, fie proprietate, fie concesionate sau date în folosință, cu titlu de pășune.

Constată Înalta Curte că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare în perioada avută în vedere de pârâta ANI, nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

În același sens statuează art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, dispoziții potrivit cărora consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea si adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

Iar, prin noțiunea de interes personal, legiuitorul a prevăzut, la art. 75 lin. 1 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali că, aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, daca au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini pana la gradul al doilea inclusiv.

Raportat la aceste dispoziții și la împrejurările de fapt reținute de prima instanță, în sensul că recurentul reclamant avea posibilitatea de a anticipa faptul că adoptarea hotărârilor de consiliu local menite a pune în valoare suprafețele de pajiști aflate în domeniul public al comunei Răstolița poate produce un folos mamei sale, aceasta fiind interesată de concesionarea, în continuare, a unor pajiști din cele aflat în domeniul public al comunei menționate, în mod legal a concluzionat prima instanță că raportul de evaluare nr. x reflectă aplicarea corectă a legii.

În mod greșit susține recurentul reclamant că, pentru a fi incidente normele referitoare la conflictul de interese trebuie dovedită favorizarea consilierului, a rudelor sale sau a soțului ori afinilor, concluzia contrară rezultând întocmai din cuprinsul dispozițiilor art. 75 lin. 1 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, care, particularizat cauzei, presupuneau cunoașterea, de către recurentul reclamant a faptului că o rudă de gradul I este direct interesată de posibilitatea concesionării unor suprafețe cu destinația de pajiști, posibilitate prefigurată prin înseși adoptarea hotărârilor menite a pune în valoare suprafețele de pajiști aflate în domeniul public al comunei Răstolița, fiind demonstrat astfel interesul personal la care face referire art. 75 lin. 1 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Beneficiul vizat de dispozițiile art. 75 lin. 1 lit. a) din Legea nr. 393/2004 nu trebuie să aibă caracter ilicit, altfel spus legiuitorul nu condiționează reținerea conflictului de interese de dovada faptului că implicarea alesului local s-a concretizat în adoptarea unor hotărâri de natură a favoriza consilierul sau persoanele aflate în rudenie ori afinitate în detrimentul altora, prin încălcarea legii, fiind suficient să se constate că persoana evaluată avea posibilitatea de a anticipa că actul la adoptarea căruia participă este susceptibil să producă un folos lui sau soțului, rudelor până la gradul doi sau afinilor.

Cu alte cuvinte și în ipoteza în care domeniul vizat de hotărârile de consiliu este obligatoriu a fi reglementat de către consiliul local, neexistând așadar marja de apreciere specifică analizei de oportunitate uzitate de autoritățile deliberative ale administrației publice locale, rămâne în ființă obligația de abținere a alesului local care anticipează un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este demonstrată nelegalitatea sentinței civile criticate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul, formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 6 din 21 ianuarie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.