ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 236/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 decembrie 2018, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare din 21.11.2018 emis de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de integritate în dosarul x/21.11.2018.

Prin sentința nr. 29 din data de 7 martie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței nr. 29 din data de 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a textelor de lege incidente în cauză, și anume dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 13 lit. b) din Legea nr. 176/2010 și art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, ceea ce atrage motivul de casare a hotărârii atacate prevăzut de art. 488 alin. (7) pct. 8 C. proc. civ. - "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a normelor de drept material."

În ceea ce privește dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 raportate la art. 13; lit. b) din Legea nr. 176/2010, instanța de fond le-a interpretat și aplicat în mod greșit.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 "Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unul conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere".

Totodată, potrivit art. 20 alin. (5) "Prevederile art. 13 și 15 se aplică în mod corespunzător".

Potrivit art. 13 din același act normativ:

(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și Invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice și date ori Informații care nu sunt publice.

(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.

În mod greșit a reținut instanța de fond că prin adresa emisă de A.N.I. la 17.05.2017 reclamantul a fost invitat să prezinte un punct de vedere, reclamantul fiind informat doar cu privire la faptul că s-a declanșat procedura de evaluare. În mod clar se menționează în această adresă că, în situația în care se vor identifica elemente în sensul existenței unei incompatibilități va fi informat și invitat să prezinte un punct de vedere.

Astfel adresa la care face referire instanța de fond, emisă de A.N.I. la 17.05.2017, aflată la dosarul de fond, ca fiind înscrisul care confirmă respectarea de către A.N.I. a procedurii prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu a avut ca scop îndeplinirea acestei proceduri ci doar informarea asupra declanșării procedurii de evaluare.

Prin urmare, rezultă în mod inechivoc faptul că, intimata-pârâtă a încălcat procedura reglementată de prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 176/2010, în condițiile în care a solicitat date și informații de la instituții și autorități publice, fără ca în prealabil persoana să fie informată și invitată să prezinte un punct de vedere, nerespectarea acestor prevederi atrăgând nulitatea absolută a raportului de evaluare, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

De asemenea, instanța de fond a reținut și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 87 alin. (7) lit. g) din Legea nr. 161/2003 deoarece a apreciat că aceste dispoziții instituie starea de incompatibilitate "chiar și numai pentru deținerea calității de comerciant persoană fizică concomitent cu funcția publică".

Potrivit art. 87 din Legea nr. 161/2003:

(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: g). calitatea de comerciant persoană fizică.

Prin urmare, instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Este cert că, instanța de fond, fără minime verificări, a preluat poziția pârâtei din cuprinsul Raportului de evaluare, care, intenționat a redat în mod eliptic dispoziția legală precitată, după cum urmează:

"Funcția de primar și viceprimar, primar generat și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică".

Din modalitatea de redare a textului de lege de către pârâtă lipsește sintagma "exercitarea", expres prevăzută însă de legiuitor. Așadar, legiuitorul nu sancționează deținerea calității de comerciant persoană fizică, cum greșit interpretează instanța de fond, ci exercitarea calității de comerciant persoană fizică, iar pentru a fi atrasă starea de incompatibilitate este necesară exercitarea calității de comerciant persoană fizică.

Simpla deținere a unui întreprinderi individuale fără a desfășura nicio activitate, cu atât mai puțin fără a desfășura o activitate comercială/economică nu aduce atingere prevederilor legale menționate.

Pentru a beneficia de subvențiile acordate de APIA crescătorii de animale erau obligați să se înregistreze la Oficiul Național al Registrului Comerțului ca persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, sau întreprinderi familiale conform O.U.G. nr. 44/2008 sau ca persoane juridice, care desfășoară o activitate agricolă.

Însă înregistrarea la ORC a unei întreprinderi individuale și înregistrarea fiscală pentru obținerea de ajutoare financiare (subvenții) nu reprezintă o activitate comercială.

Potrivit articolul 4 alin. (0) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, o "activitate agricolă" nu implică în mod necesar producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole și, ca atare, între desfășurarea unei activități agricole și desfășurarea unei activități comerciale nu se poate pune un semn de egalitate.

Întreprinderea Individuală - lvan A. nu a desfășurat activitate comercială/economică, astfel că nu se încadrează în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, având în vedere că nu are calitatea de comerciant, respectiv de profesionist.

Pentru ca o persoană să poată fi considerată comerciant, în sensul prevederilor legale și, în deplin acord cu cele reținute în doctrina de specialitate, este necesar a fi întrunite în mod cumulativ două cerințe: să exploateze o întreprindere și exploatarea întreprinderii să se realizeze în mod sistematic, esențială fiind exercitarea efectivă a unei activități care să conducă la obținerea de profit.

Pe cale de consecință, în considerarea tuturor argumentelor expuse, apreciază că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea cererii de anulare a Raportului de evaluare nr. x/21.11.2018din 2111.2018 emis de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de integritate, precum și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare din 21.11.2018 emis de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de integritate în dosarul x/21.11.2018.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență că, în mod corect s-a reținut prin Raportul de evaluare starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant începând cu data de 21.06.2012, dată la care deținea funcția de primar, reclamantul a intrat cu bună știință în stare de incompatibilitate pentru perioada 2012-2017, stare corect reținută de pârâtă în Raportul de evaluare nr. x/21.11.2018.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că o primă critică vizează încălcarea procedurii reglementată de prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 176/2010, de către intimata-pârâtă în condițiile în care a solicitat date și informații de la instituții și autorități publice, fără ca în prealabil recurentul-reclamant să fie informat și invitat să prezinte un punct de vedere, iar nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea absolută a raportului de evaluare, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Astfel, potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 176/2010, inspectorul de integritate poate solicita persoanelor fizice sau juridice date ori informații care nu sunt publice, doar după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acestuia pentru a prezenta un punct de vedere.

Sub acest aspect, în mod corect a reținut prima instanță că prin scrisoarea transmisă la data de 17.05.2018 intimata-pârâtă a informat recurentul-reclamant că face obiectul evaluării și l-a invitat pentru a preciza un punct de vedere, însă neridicarea scrisorii de la oficiul poștal nu a putut fi imputată expeditorului.

De asemenea, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere, iar prevederile art. 13 și 15 din același act normativ, se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile art. 13 alin. (1) menționează în mod expres că după repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice și date ori informații care nu sunt publice.

Or, în cauza de față, informațiile solicitate de către intimata-pârâtă Oficiului Național al Registrului Comerțului, Serviciului Fiscal Municipal Sighișoara și Primăriei comunei Nedeș, județul Mureș se încadrează în categoria informațiilor publice, iar pentru obținerea acestora nu a fost necesară informarea recurentului-reclamant, conform dispozițiilor legale sus-citate.

Printr-o altă critică a motivelor de recurs, recurentul-reclamant afirmă că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 instituie starea de incompatibilitate "chiar și numai pentru deținerea calității de comerciant persoană fizică concomitent cu funcția publică". De asemenea, se arată că în realitate, recurentul-reclamant nu a exercitat activitate de comerciant, scopul înființării întreprinderii individuale l-a constituit obținerea de subvenții de la Agenția de Plăți pentru Intervenții în Agricultură, aspect față de care consideră că, simpla deținere a unei întreprinderi individuale fără a desfășura nicio activitate, cu atât mai puțin fără a desfășura o activitate comercială/economică nu aduce atingere prevederilor legale.

Această critică nu poate fi primită având în vedere că, prima instanță a reținut în mod corect că, potrivit dispozițiilor art. 23 din O.G. nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului. De asemenea art. 31 din același act normativ prevede că, membrii întreprinderii familiale sunt comercianți persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerțului.

În raport de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu:…. calitatea de comerciant persoană fizică.

Recurentului-reclamant îi revenea obligația de a respecta prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 conform cărora:

"alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în aceasta funcție", termen care a început să curgă de la data de 22.06.2012, așa cum rezultă din încheierea civilă nr. 702/22.06.2012 privind validarea alegerii recurentului-reclamant în funcția de primar al comunei Nadeș, transmisă intimatei-pârâte de către Primăria comunei Nadeș, Județul Mureș cu adresa nr. x/06.06.2017, cu atât mai mult cu cât acesta era titular al Întreprinderii Individuale A. înregistrată la ORC sub nr. de ordine F26/612/2010, în perioada 06.05.2010 - 08.08.2017, informații rezultate din conținutul adresei nr. x/08.08.2017 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Or, în cauza de față, recurentul-reclamant recunoaște că pentru a beneficia de subvențiile acordate de APIA era obligat să se înregistreze la Oficiul Național al Registrului Comerțului ca persoană fizică autorizată, sau ca persoană juridică care desfășoară o activitate agricolă, însă susține fără temei că a deținut formal funcția de comerciant, având în vedere că în perioada 2012-2017 a obținut venituri din activități agricole/comerciale în sumă totală de 48.609 RON, așa cum rezultă din adresa nr. x/24.08.2017, emisă de Serviciul Fiscal Municipal Sighișoara.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 29 din 07 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.