Decizia nr. 1485/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 45/2017 a Curții de Apel Brașov

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 4 ianuarie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 769/28.04.2015 și a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/26.01.2015 emisă de pârât. În subsidiar a solicitat anularea acestor decizii și în temeiul art. 78 din C. proc. civ., să fie obligat pârâtul să introducă în cauză administratorii de drept și de fapt pentru determinarea circumstanțelor producerii insolvabilității, cu respectarea art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală; cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 45/2017 pronunțată în data de 6 martie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și, în consecință, a anulat decizia de soluționare a contestației nr. 769/28.04.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/26.01.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 45/6.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice. Recurentele pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș au susținut, prin motive de recurs separate, că sentința este nelegală și nefondată, ceea ce rezidă în faptul că prima instanță, în mod nejustificat, a reținut că în speța dedusa judecății nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c). din Codul de procedură fiscală, apreciind ca nu s-a făcut dovada existenței unui control direct al numitului B. asupra S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., întrucât acesta nu a avut majoritatea drepturilor de vot la S.C. A. S.R.L. S-a susținut că, în perioada 01.10.2013 -14.10.2013, Inspecția Fiscală Contribuabili Mijlocii A.J.F.P. Mureș a efectuat un control fiscal la S.C. C. S.R.L., dar pe durata controlului efectuat, nu s-a putut identifica nici un reprezentant legal al societății. S-a constatat că fostul administrator al acesteia, dl B. și fostul asociat majoritar, d-na D. au decedat la data de 29.07.2013. Urmare acestui fapt, pentru stabilirea la zi a asociaților/administratorilor ai S.C. C. S.R.L., s-au solicitat informații de la ONRCT Mureș, comunicând faptul ca de la data de 07.11.2013 asociat/administrator este d-na E., iar dl. B. a deținut calitatea de administrator al S.C. C. S.R.L din 04.05.2007 până la data de 29.07.2013, când a decedat. Administratorul B. a avut înregistrat în cazierul fiscal interdicția de a mai deține calitatea de asociat, acționar, sau reprezentant legal desemnat în cazul înființării unei noi societăți. Recurentele susțin că, în luna aprilie 2013 s-a înființat o nouă societate, S.C. A. S.R.L. al carul administrator/asociat unic inițial era d-na F., aceasta funcționând începând cu data de 18.04.2013 la aceeași adresa cu S.C. C. S.R.L, având ca dovada de spațiu un contract de închiriere din data de 17.04.2013 și desfășoară aceeași activitate cu debitoarea, respectiv "Hoteluri si alte facilitați de cazare similare". Au susținut că, fostul administrator B. controla în mod indirect printr-o alta persoana (F.) si S.C. A. S.R.L., ca societate nou înființată care desfășura aceeași activitate în aceleași locații ca și societatea debitoare C. S.R.L. Susținerile organului fiscal s-au bazat și pe faptul ca dl B. avea cunoștința despre înființarea noii societăți întrucât, după decesul acestuia, din data de 20.08.2013, administratorul/asociatul a devenit fiica G., care conform adresei nr. x/04.10.2013, întocmită de I.T.M. Mures detinea în cadrul S.C. C. S.R.L funcția de director de hotel, începând cu data de 23.01.2010. Prin urmare, organele fiscale competente au reținut în mod corect că S.C. A. S.R.L. are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienți si cu furnizori care au sau au avut raporturi comerciale contractuale cu debitoarea S.C. C. S.R.L. În susținerea temeiniciei deciziei de angajare a răspunderii solidare recurentele menționează de asemenea că din răspunsul dat de G., în calitate de administrator al S.C. A. S.R.L, la solicitarea echipei de control din data de 06.11.2014, rezultă faptul ca în perioada mai - decembrie 2013, în care societatea a înregistrat venituri din activități de cazare, bar, restaurant, pizzerie si wellness fără a înregistra cheltuieli salariale, personalul a fost asigurat de către S.C. C. S.R.L. De asemenea, învederează faptul că dintr-un total de 53 de angajați ai S.C. C. S.R.L. au fost angajate pe societatea nou înființată S.C. A. S.R.L, un număr de 37 de persoane, deci mai mult de jumătate dintre angajații debitoarei. Instanța de fond în mod nejustificat a reținut că în cauza nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul de procedura fiscală, deși din înscrisurile depuse rezultă că S.C. A. S.R.L. se afla sub control indirect al debitoarei S.C. C. S.R.L. declarată insolvabilă și desfășoară aceleași activități în aceleași locații ca si debitoarea, preluând raporturi comerciale contractuale cu furnizori, alții decât cei de utilități, care au avut raporturi comerciale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor și având raporturi de muncă cu mai mult de jumătate dintre foștii angajați ai debitoarei. Având în vedere aspectele mai sus invocate au apreciat că organul fiscal competent în mod corect a reținut că sunt îndeplinite condițiile menționate la art. 27 alin. (3), din O.G. nr. 92/2003, și pct. 4.2 și 4.3 ale O.A.N.A.F. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare, cu consecința angajării răspunderii solidare a S.C. A. S.R.L., pentru obligațiile bugetare ale debitoarei S.C. C. S.R.L. În final se mai susține că afirmațiile debitoarei în sensul că o parte din personalul pe care l-a deținut S.C. C. S.R.L. și o parte din furnizori au fost preluați de către S.C. A. S.R.L, după apariția stării de insolvabilitate, nu sunt adevărate în condițiile în care, preluarea furnizorilor și a clienților, cât și utilizarea personalului debitorului s-a făcut încă de la începutul activității S.C. A. S.R.L și anume luna aprilie 2013. De altfel declararea stării de insolvabilitate și deschiderea procedurii de insolvență au survenit mai târziu, în decembrie 2013.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în principal nulitatea recursurilor și în subsidiar, a solicitat respingerea acestora ca nefondate și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. Recurenta-pârâtă DGRFP Brașov a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat admiterea recursului declarat de AJFP Mureș. Recurenta-pârâtă DGRFP Brașov a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Prioritar, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se impune soluționarea excepției invocate de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.. Înalta Curte constată, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., că excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă este neîntemeiată, întrucât recurenții-pârâți au formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că nu este incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâți sunt nefondate, reținând cu titlu preliminar, că, deși au fost formulate recursuri separate, acestea privesc aceleași probleme de drept, motiv pentru care, vor fi analizate în mod unitar. Acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății vizează exercitarea controlului de legalitate asupra deciziei de soluționare a contestației nr. 769/28.04.2015 și a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/26.01.2015 emisă de pârât. Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea societății reclamante, reținând că actele a căror anulare se solicită sunt nelegale. Motivele de casare invocate de recurentele-pârâte în susținerea recursurilor promovat în cauză sunt prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Deși recurentele au invocat, ca temei al recursului lor, și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că, în afară de anumite considerente teoretice, nu a indicat, în concret, ce reproșează sentinței de fond, sub aspectul motivării. Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea atacată cuprinde raționamentul logic ce a condus instanța la soluția adoptată, judecătorul a răspuns la toate apărările invocate de părți și a statuat asupra tuturor aspectelor deduse judecății, fără a folosi considerente contradictorii sau străine de natura cauzei. Ca atare, fiind respectate prevederile art. 425 C. proc. civ., hotărârea nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare ce vizează aspectul motivării. În legătură cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că recurenții au susținut că în cauză prima instanță, în mod nejustificat, a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură fiscală, apreciind ca nu s-a făcut dovada existenței unui control direct al numitului B. asupra S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., întrucât acesta nu a avut majoritatea drepturilor de vot. Înalta Curte constată că toate criticile de nelegalitate formulate prin recurs sunt menite să sprijine interpretarea autorităților pârâte cu privire la faptul că societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. este obligată să achite debitele societății S.C. C. S.R.L. și va respinge aceste critici, ca nefondate, apreciind că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei. Prin Decizia de angajarea răspunderii solidare nr. x/26.01.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș a fost angajată răspunderea solidară a S.C. A. S.R.L. pentru creanțele fiscale rămase neachitate în urma debitorului insolvent S.C. C. S.R.L. în limita sumei de 1.180.562 RON, reținându-se incidența art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 și pct. 4.2. și 4.3 ale OANAF nr. 127/2014. Potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: "Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor; c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului". Conform dispozițiilor prev. în cap IV "Procedura de angajare a răspunderii potrivit art. 27 alin. (3) din Codul de procedură fiscală" din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: "4.1. În scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal cu competențe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere următoarele: a) constatarea faptului că debitorul declarat insolvabil sau insolvent, direct ori indirect, controlează, este controlat sau se află sub control comun cu persoana juridică asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară; b) stabilirea persoanei juridice asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară și care a dobândit în orice mod active de la debitorul declarat insolvabil sau insolvent (vânzare-cumpărare, cesiune de creanță comercială, donație, schimb sau orice alt mod de transfer al dreptului de proprietate) anterior datei declarării insolvabilității ori insolvenței, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; c) orice alte documente pe care le deține pentru stabilirea situației de fapt. 4.2. În scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal cu competențe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere următoarele: a) constatarea faptului că debitorul declarat insolvabil sau insolvent, direct ori indirect, controlează, este controlat sau se află sub control comun cu persoana juridică asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară; b) verificarea documentelor din care, potrivit legii, rezultă raporturile comerciale contractuale avute de către debitor cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități; c) stabilirea persoanei juridice care are sau a avut raporturi comerciale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, și care au avut raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul juridic al tranzacțiilor; d) orice alte documente pe care le deține pentru stabilirea situației de fapt. 4.3. În scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal cu competențe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere următoarele: a) constatarea faptului că debitorul declarat insolvabil sau insolvent, direct ori indirect controlează, este controlat sau se află sub control comun cu persoana juridică asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară; b) verificarea documentelor din care rezultă că persoana juridică asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu angajații ori prestatorii de servicii ai debitorului; c) stabilirea persoanei juridice care are sau a avut raporturi de muncă ori civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului; d) orice alte documente pe care le deține pentru stabilirea situației de fapt". Înalta Curte nu poate reține ca fiind fondate criticile recurenților-pârâți, în sensul că fostul administrator B. ar fi exercitat un control asupra societății reclamante, întrucât acesta nu avea drept de vot, persoana cu drept de vot fiind până în luna iulie 2013 D. . Mai mult, nu s-a dovedit că, în perioada aprilie - iulie 2013 fostul administrator ar fi exercitat în mod direct acest control asupra administratorului și acționarului F., iar ulterior, după deces, a fost continuat de fiica sa G.. Astfel, față de cele anterior menționate se constată că pe durata controlului fiscal efectuat de Inspecția Fiscală Contribuabili Mijlocii Mureș în perioada 01.10 - 14.10.2013 la S.C. C. S.R.L. nu s-a identificat nici un reprezentant legal al societății, întrucât fostul administrator B. (4.05.2007 - 14.03.2013) și fostul acționar majoritar D. (care a deținut 95% din părțile sociale începând cu luna august 2008) au decedat la data de 29.07.2013. Conform extrasului de la Oficiul Registrului Comerțului Mureș, debitoarea S.C. C. S.R.L. are ca asociat unic și administrator pe E. de la 7.11.2013 (anterior deținând doar 1%) și reclamanta S.C. A. S.R.L. are ca asociați pe G. (care este și administrator din 20.08.2013) cu un aport la capitalul social de 95,23% și H. cu un aport de 4,77%. Ambele societăți au ca obiect principal de activitate "restaurante" și "hoteluri și alte facilități de cazare similare", funcționează la aceeași adresă, respectiv în Tg. Mureș, str. x corp C1 și desfășoară aceeași activitate, "hoteluri și alte activități de cazare similare" Anterior, la data de 14.03.2013 s-a înscris în cazierul fiscal a lui B. o faptă de atragere a răspunderii solidare cu un alt debitor, acesta având interdicția de a mai deține calitatea de asociat, acționar sau reprezentant legal în cazul înființării a unei noi societăți comerciale, conform art. 8 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.G. nr. 75/2001. În luna aprilie 2013, s-a înființat S.C. A. S.R.L. având ca asociat unic și administrator pe F., care la data de 3.08.2013 a cesionat părțile sociale către G., care a devenit asociat majoritar, cu cotă de participare de 95,23% și H. cu cota de 4,77%. La 31.07.2014 G. și H. au cesionat părțile sociale către I., care devenea asociat unic al societății. În mod corect, s-a reținut de către judecătorul fondului că, până la data decesului administratorului - 29.07.2013 - nu s-a făcut nicio dovadă a unei activități a administratorului S.C. C. S.R.L. în legătură cu cea de administrator al S.C. A. S.R.L. care să dovedească intenția de a realiza un control asupra activității societăți. Chiar dacă G. este fiica lui B., aceasta a devenit asociat unic și administrator al societății reclamante după data decesului tatălui ei, operând, din punct de vedere al organului fiscal, numai presupunerea că relațiile de filiație fac această dovada legăturii dintre cele două societăți. În acord cu instanța de fond, se constată că organul fiscal nu a dovedit în realitate situația premisă necesar a exista, alături de celelalte condiții legale, privind controlul efectiv care ar fi fost exercitat în speță, respectiv persoana și modalitatea în care a acționat, din care să rezulte existența controlului în forma cerută de lege. Instanța de recurs nu poate reține critica vizând faptul că cele două societăți ar fi avut raporturi comerciale care au condus la prejudicierea societății debitoare. Sub acest aspect trebuie precizat, din nou, că, între cele două societăți raporturile au început în luna aprilie 2013, iar creanța fiscală stabilită în sarcina debitorului S.C. C. S.R.L. este din perioada decembrie 2012 - octombrie 2013, plus obligații suplimentare de plată și accesorii pentru perioada 01.01.2009 - decembrie 2013. Astfel, se constată, în conformitate cu textele legale apreciate ca fiind incidente cauzei de către recurentele pârâte și menționate anterior, că nu poate fi dovedit caracterul fraudulos a relațiilor dintre cele două societății, pe durata funcționării lor, întrucât suma, pentru care a fost antrenată răspunderea solidară a S.C. A. S.R.L., reprezintă obligații fiscale din perioada decembrie 2012 - decembrie 2013 ale debitorului S.C. C. S.R.L. plus accesorii din anul 2009, este anterioară înființării societății reclamante. Totodată recurenții-pârâți își depășesc atribuțiile stabilite prin lege, când presupun că societatea reclamantă trebuie să achite debitul societății C. S.R.L., întrucât desfășoară aceeași activitate, folosește o parte dintre angajații debitoarei și are același sediu, întrucât art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 și pct. 4.2. și 4.3 ale OANAF nr. 127/2014 invocate pentru atragerea răspunderii societății reclamante stabilesc condiții speciale, care nu sunt împlinite cumulativ în cauză. Așadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuție aspecte noi, care să determine reținerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanței de fond, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinței civile nr. 45/2017 din 6 martie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recursurile declarate de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov vor fi respinse ca nefondate.