ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1473/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată 02 septembrie 2016 sub nr. x/2016 la data de 02.09.2016 la data de pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C."A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate anularea Deciziei nr. 061 din 29.07.2016 (Anexa nr. 1) și, pe cale de consecință a Deciziei nr. 012 din 29.02.2016 (Anexa nr. 3), emise de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care s-a dispus revocarea Autorizației de antrepozit fiscal nr. x/26.05.2015 și suspendarea acestor decizii, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 47 pronunțată în data de 27 martie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C."A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și a anulat Decizia nr. 061/29.07.2016 și Decizia nr. 012/29.02.2016 ale Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerul Finanțelor Publice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava în calitate de mandatară a Ministerul Finanțelor Publice, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. În cuprinsul motivării, recurenta a susținut că hotărârea recurată nu este motivată conform dispozițiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ. și pe fondul cauzei a menționat că deciziile au fost emise cu respectarea prevederilor legale. S-a apreciat că în mod corect s-a revocat autorizația de antrepozit emisă, întrucât există întocmit dosar penal la DIICOT - Serviciu Teritorial Suceava pe numele societății prin care se cercetează fapte de evaziune fiscală, spălare de bani și deținere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, aspect care va fi analizat cu prioritate în condițiile art. 248 din C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 din același Cod. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea și anularea Deciziei nr. 061 din 29.07.2016 (Anexa nr. 1) și, pe cale de consecință, a Deciziei nr. 012 din 29.02.2016 (Anexa nr. 3), emise de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care s-a dispus revocarea Autorizației de antrepozit fiscal nr. x/26.05.2015 și suspendarea acestor decizii, până la soluționarea definitivă a cauzei. În cauză, se reține că intimata-reclamată A. S.R.L. a chemat în judecată Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate în calitate de emitent al actului administrativ atacat și în considerarea capacității de drept administrativ a organului emitent, sentința recurată fiind pronunțată în raport cu cadrul procesual stabilit prin cerere, în contradictoriu cu această comisie, în calitate de pârâtă. Calea de atac îndreptată împotriva acestei hotărâri a fost formulată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, care a solicitat să se ia act că are calitate de mandatar pentru Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate cu care reclamanta a înțeles să se judece în primă instanță, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate fiind o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Înalta Curte relativ la susținerile recurentei reține că potrivit art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." Potrivit art. 494 raportat la art. 478 din C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părți doar persoanele care au avut această calitate și în fața primei instanțe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul inițial. Raportat la aceste precizări în speță se constată că în fața primei instanțe a fost conceptată și citată în cauză în calitate de pârâtă Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, hotărârea supusă controlului judiciar fiind pronunțată în contradictoriu cu aceasta, în concordanță cu cererea de chemare în judecată prin care, reclamanta S.C. A. S.R.L., contestând deciziile emise de Comisie, a înțeles să o cheme în judecată în calitate de emitent al actelor administrative a cărei anulare o solicită în conformitate cu art. 13 din Legea 554/2004. Pe de altă parte Înalta Curte reamintește că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public. Prin urmare, calitatea procesuală pasivă în care litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent și nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică. În speță recurenta invocă în esență calitatea sa de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice în cadrul căruia funcționează Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, potrivit împuternicirii aflate la dosarului de fond, însă această susținere nu justifică legitimarea procesuală în recurs, deoarece în contextul legal anterior prezentat, pentru a se reține calitatea de reprezentant al recurentei aceasta trebuia să prezinte o împuternicire de la pârâta care a stat în judecată în primă instanță iar nu de la Ministerul Finanțelor Publice. Este adevărat că potrivit art. 1 alin. (1) Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate (Anexa 2 la OMFP nr. 219/2016 privind instituirea și aprobarea componenței Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și a regulamentului de organizare și funcționare a acesteia) Comisia este o structură fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice însă, așa cum s-a arătat anterior, având capacitatea de a emite acte administrative, are și legitimare procesuală în litigiile în contencios administrativ, astfel că o eventuală împuternicire care să justifice calitatea de reprezentant al acesteia și în temeiul căreia să se formuleze calea de atac, trebuia, în condițiile existente în speță, să provină chiar de la Comisie ce a avut calitatea de parte în fața primei instanțe iar nu de la Ministerul Finanțelor Publice în cadrul căreia emitentul actelor administrative ce fac obiectul litigiului funcționează. În consecință se va reține că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava nu are calitate procesuală în cauză nici în nume propriu și nici calitate de reprezentant al pârâtei Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Mai mult, se are în vedere că în procesul civil reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual inițial iar acesta a precizat clar în cuprinsul cererii de chemare în judecată că înțelege să se judece în contradictoriu doar cu Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Instituția recurentă ca mandatar al Ministerului Finanțelor Publice nu a contestat acest aspect afirmând legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, acesta nefiind în contextul arătat conceptat și citat ca parte în fața instanței de fond, nedobândind astfel calitatea de partea litigiului care să îi permită formularea căii de atac. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.