ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2020

Ședința publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de la data de 20.08.2014, sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale:

- suspendarea efectelor Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. MP 278/29.05.2014 privind prelungirea perioadei de punere la dispoziție în vederea încadrării, care expiră la data de 31.08.2014, până la încadrarea reclamantului/soluționarea irevocabilă a fondului cauzei ce face obiectul acestui dosar, implicit și a prelungirii perioadei de cazare în căminul militar, până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei ce face obiectul acestui dosar;

- suspendarea publicării în Buletinul Informativ al Armatei nr. 8/2014 a selecției pentru funcția de șef Birou curriculum și asigurarea calității educației, precum și detașarea și împuternicirea/numirea acestuia în această funcție, până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei ce face obiectul acestui dosar;

- încadrarea în funcția de șef Birou curriculum și asigurarea calității educației;

- anularea, în parte, a Hotărârii nr. 1/28.01.2014 a Comisiei de selecție nr. 2 pentru funcțiile de colonel/comandor din Ministerul Apărării Naționale privind clasarea sa pe locul al doilea și ofițerului clasat pe primul loc, pentru încadrarea funcției de șef Birou resurse umane și învățământ,

- anularea, în parte, a Ordinului secretarului general nr. SGP2/25.02.2014 privind numirea ca șef Birou resurse umane și învățământ a ofițerului clasat pe primul loc;

- anularea Ordinului secretarului general nr. SGP4/28.02.2014 privind eliberarea reclamantului din funcția de șef Birou coordonare învățământ și punerea la dispoziție în vederea încadrării, în perioada 01.03-31.05.2014 și a Ordinului ministrului apărării naționale nr. MP278/29.05.2014 de prelungire a perioadei de punere la dispoziție, până la 31.08.2014;

- anularea Aprecierii de serviciu pe anul 2013 urmare a constatării nelegalității;

- constatarea nulității Aprecierii de serviciu parțiale pe anul 2014, corespunzătoare perioadei de detașare pentru îndeplinirea altor atribuții în cadrul Secretariatului general din luna februarie a.c. și perioadei de punere la dispoziție în vederea încadrării, 01.03-31.08.2014;

- repunerea părților în situația anterioară Hotărârii nr. 1/28.01.2014, respectiv vacantarea funcției de șef Birou resurse umane și învățământ;

- repunerea părților în situația anterioară reorganizării prin constatarea nelegalității, în parte, a Statului de organizare a Secretariatului general, respectiv revenirea la denumirea de Birou resurse umane, reînființarea biroului și funcției de șef Birou coordonare învățământ;

- numirea în funcție de șef birou, în domeniul învățământ și transferarea posturilor Biroului coordonare învățământ la Statul Major General sau la structura unică de conducere în condițiile restructurării, până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei ce face obiectul acestui dosar, a sistemului militar de învățământ prin intrarea în vigoarea a completărilor și modificărilor la Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționare Ministerului Apărării;

- repunerea în funcția de șef Birou coordonare învățământ, respectiv numirea ca șef Birou resurse umane, în cadrul Secretariatului general sau altei structuri centrale, în cazul în care reprezintă singurele modalități de soluționare favorabilă a fondului cauzei.

Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, privind nelegalitatea, în parte, a Statului de organizare a Secretariatului general privind desființarea Biroului coordonare învățământ și redenumirea Biroului resurse umane în Birou resurse umane și învățământ și aprecierea de serviciu pe anul 2013.

Prin sentința civilă nr. 3074/12.11.2014, Curtea de Apel a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23.01.2015, sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 1139/17.02.2015, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Prin decizia civilă nr. 2014/14.05.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată la data de 02.03.2015, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 9.559 de RON, reprezentând diferența dintre salarizarea aferentă funcției de conducere desființate și cea aferentă funcției de execuție deținute corespunzătoare ultimelor 11 luni, precum și despăgubiri materiale în continuare până la soluționarea definitivă a cauzei, actualizate cu indicele de inflație. De asemenea, a solicitat identificarea celor responsabili și obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale în valoare de 1 leu.

La data de 26.08.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei o modificare a cererii de chemare în judecată. De asemenea, cu același prilej, a modificat cuantumul pretențiilor reprezentate de daunele morale la valoarea de 120.000 de Euro reprezentată de diferența dintre cuantumul pensiei și ajutoarelor compensatorii aferente perioadei dintre posibila trecere în rezervă la 45 de ani și vârsta standard de pensionare - 60 de ani). În plus, a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii dobânzii de 7,5%/an practicată de B., calculată asupra daunelor materiale.

La termenul de judecată din data de 30.09.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care a solicitat introducerea în cauză a numiților C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în calitate de pârâți.

Prin încheierea de ședință din data de 21.12.2015, Curtea a admis excepția lipsei de interes și, în consecință, a respins ca atare primele două capete de cerere (având ca obiect suspendarea). De asemenea, a respins excepțiile netimbrării, lipsei procedurii prealabile (în privința hotărârii nr. 1/2014 a Comisiei de selecție) și lipsei de interes (în privința fișelor de apreciere).

Prin încheierea de ședință din data 22.02.2016, Curtea a constatat drept tardive modificările cererii de chemare în judecată din data de 02.03.2015 și 26.08.2015 și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale a pârâților persoane fizice.

Prin sentința civilă nr. 648 pronunțată în data de 28 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N..

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la anularea Hotărârii nr. 1/28.01.2014 a Comisiei de selecție nr. 2 pentru funcțiile de colonel/comandor din M.A.N. pentru încadrarea în funcția de Șef Birou resurse umane și învățământ și la anularea, în parte, a Ordinului nr. SGP2/25.02.2014 privind numirea ca Șef Birou resurse umane și învățământ a pârâtului O., ca neîntemeiată. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O., în rest.

Admite excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere privitor la anularea fișelor de apreciere.

Admite acțiunea, în parte, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții O. și Ministerul Apărării Naționale,.

Anulează, în parte, Hotărârea nr. 1/28.01.2014 a Comisiei de selecție nr. 2 pentru funcțiile de colonel/comandor din M.A.N. pentru încadrarea în funcția de Șef Birou resurse umane și învățământ.

Anulează, în parte, Ordinul SGP2/25.02.2014 privind numirea ca Șef Birou resurse umane și învățământ a pârâtului O..

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul O. cu excepția petitelor referitoare la anularea Hotărârii nr. 1/28.01.2014 a Comisiei de selecție nr. 2 pentru funcțiile de colonel/comandor din M.A.N. pentru încadrarea în funcția de Șef Birou resurse umane și învățământ și la anularea, în parte, a Ordinului nr. SGP2/25.02.2014 privind numirea ca Șef Birou resurse umane și învățământ a pârâtului O., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge capătul de cerere privitor la anularea fișelor de apreciere, ca inadmisibil.

Respinge acțiunea (inclusiv excepția de nelegalitate), în rest, ca neîntemeiată."

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Ministerul Apărării Naționale, care au solicitat admiterea recursurilor.

Recurentul-reclamant A. apreciază incidente în cauză prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea căii de atac astfel cum a fost motivată, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

În cuprinsul criticilor sale solicită următoarele:

- constatarea nulității în parte, datorită viciilor de formă, a Ordinului nr. SGP4/28.02.2014 al Secretariatului general și implicit a ordinului de prelungire a perioadei de punere la dispoziție, pe cale de consecință;

- judecarea capătului de cerere privind anularea Ordinului SGP4/28.02.2014 în privința eliberării din funcție;

- judecarea solicitării privind excepția de nelegalitate a statului de organizare, în parte, în ceea ce privește desființarea Biroului coordonare învățământ, implicit a postului de șef birou și reintegrarea sa în funcția;

- constatarea solicitării de despăgubiri materiale pârâtului MApN, prin acțiunea directă, în valoare de cea. 1000 RON/lunar, reprezentând cuantumul indemnizației de conducere de 869 RON/lunar până la soluționarea definitivă a cauzei (sumă indexată, majorată și recalculată care ajunge la cea. 1000 RON/lunar după aprecierea subsemnatului) - indiferent că nu a utilizat limbajul specific instanței de contencios-administrativ și că întinderea prejudiciului de 1000 RON/lunar nu a fost menționată în începutul acțiunii, ci în textul acesteia;

- să se constate că nu a cerut anularea aprecierii de serviciu pe anul 2013 prin acțiunea directă și să se primească excepția de nelegalitate cerută, referitoare la aceasta.

Referitor la respingerea acțiunii ca neîntemeiată, inclusiv excepția de nelegalitate, în parte, a noului stat de organizare în baza Dispoziției șefului Statului Major General nr. G/S 1093/18.12.2013 (respingerea celorlalte capete de cerere, cu excepția petitelor privind anularea, în parte, a Hotărârii nr. 1/28.01.2014 a comisiei de selecție nr. 2 și a Ordinului SGP2/25.02.2014 a secretarului general) susține că motivarea acestor acte a fost intenționat înscrisă și nu eronat, pentru a nu se putea realiza legătura cu etapa anterioară a procedurii instituite la reorganizarea unităților militare, anulată de instanță, respectiv cu selecția cadrelor militare a căror funcții s-au redus (hotărârea comisiei de selecție fiind anulată de instanță pe fond).

Menționează că nu a intrat în posesia motivării reale și serioase a eliberării din funcție ca urmare a reducerii postului, iar instanța de fond a decis că nu are sens să controleze legalitatea reducerii acestuia, deoarece motivarea ordinului de eliberare din funcție,.a fost suficientă" (aceasta neexistând în fapt).

Instanța constată și faptul că cererea privind constatarea nulității Ordinului SGP4/28.02.2014 (pe cale de consecință și constatarea nulității ordinului ministrului apărării naționale de prelungire a perioadei de punere la dispoziție) este neîntemeiată.

Cererea privind constatarea viciilor de formă ale actului și desființarea acestuia ca urmare a constatării nulității, a fost repetat solicitată pe parcursul procesului, în concluziile scrise, atât cele din perioada de rămânere în pronunțare a dosarului și în concluziile scrise de după repunerea pe rol a dosarului (la finalul procesului), dar judecătorul fondului nu a observat aceste aspecte.

Susține că, pentru funcționarii publici, un stat de organizare al instituției publice poate fi modificat și aceștia pot fi reintegrați în funcțiile publice deținute ca urmare a constatării netemeiniciei sau nelegalității încetării raportului de serviciu de către instanța de contencios-administrativ, în timp ce pentru militari (indiferent că sunt asimilați funcționarilor publici sau celor cu statut special), conform sentinței recurate, nu se poate pune problema analizării reducerii unui post cuprins în statul de organizare al unei unități militare, ceea ce a condus la eliberarea sa din funcție.

- Nu a solicitat să se constate și nulitatea, pe fond, a Ordinului nr. SGP4/28.02.2014, tocmai pentru că, urmare a acțiunii directe, instanța să deducă judecății legalitatea acestui ordin de eliberare din funcție și să dispună reintegrarea în funcție și nu să evite orice fel de judecată în acest sens.

Astfel, a invocat excepția de nelegalitate, în parte, a statului de organizare, în ceea ce privește reducerea postului de șef birou, având în vedere că de acesta depinde soluționarea litigiului de fond și reintegrarea/repunerea în funcția deținută.

În mod eronat s-a apreciat că nu a solicitat despăgubiri, întrucât prin acțiunea inițială a solicitat repunerile în diverse funcții de șef birou, revenirea la starea inițială de dinaintea deciziei de selecție anulate, înțelegând prin aceasta obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale egale cu indemnizația de conducere (indexată, majorate și recalculată după aprecierea sa) până la soluționarea definitivă a cauzei și în acest sens, a depus ca probă la dosar adeverința de venit prin care s-a arătat prejudiciul de cea. 100 RON/lunar, pentru oricare funcție solicitată de șef birou (adeverința conține solda din lunile de dinaintea reducerii postului și de după).

Referitor la respingerea excepției de nelegalitate a fișei de apreciere pe anul 2013, instanța a înțeles eronat că a solicitat și prin acțiune directă, influențată de cererea eronată a reprezentanților pârâtului MApN privind inadmisibilitatea acțiunii în anulare și a decis să respingă această cerere care nici nu există.

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a persoanelor fizice, precizează că potrivit Ghidului carierei militare, deciziile comisiilor de selecție sunt definitive, deci nu pot fi contestate la nici un alt nivel ierarhic din MApN, ci numai în instanța de judecată.

Această soluție a conferit siguranța necesară membrilor tuturor celor peste 15 comisii de selecție din MApN (întrunite în scopul asigurării de șanse egale și transparenței necesare pentru promovarea/numirea în toate tipurile de funcții) în sensul că vor putea lua și decizii nelegale, inclusiv ca cea anulată de instanță, deoarece nu vor deține nici o răspundere procesuală (instanța considerând că legitimarea procesuală pasivă aparține numai pârâtului MApN și celor care beneficiază de numirea în funcție prin clasarea pe locul I), coroborat cu faptul că reclamantul trebuia să solicite despăgubiri și membrilor acestei comisii până la prima ședință de judecată, deci înainte de a fi introduși în cauză pe parcursul desfășurării procesului.

Precizează prin motivele de recurs că acceptă:

- excepția privind lipsa calității procesuale pasive și respingerea cererilor formulate în contradictoriu cu persoanele care au făcut parte din comisia de selecție

- excepția privind lipsa calității procesuale pasive și respingerea cererilor formulate în contradictoriu cu pârâți persoane fizice, din diverse structuri centrale

- excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestora și respingerea cererilor formulate în contradictoriu cu pârâții pensionați din Secretariatul general, a căror decizii sau prin neîndeplinirea responsabilităților și atribuțiilor ce le reveneau au generat acest proces.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea în tot a acțiunii promovate de reclamantul A..

Susține că în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea, considerentele reieșite din cuprinsul hotărârii rezumându-se la absența fișei postului, ipoteză care, în opinia instanței, greșită de altfel, a dus la vătămarea drepturilor reclamantului, raportat la prevederile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În mod eronat instanța a invocat dispozițiile art. 2 alin. (2) din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.2/16.01.2009 - norme metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naționale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, potrivit cărora "Structurile militare cărora li s-au solicitat funcții vacante vor transmite, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării, lista cu funcțiile vacante, fișele posturilor și tabelele cu cerințele de personal structurilor militare solicitante, iar acestea structurilor militare supuse restructurării, în cel mult două zile lucrătoare de la primirea acestor liste" (pagina 10 ultimul alineat), deoarece această situație, prevăzută de actul normativ, nu face obiectul cauzei. În unitatea supusă restructurării au existat posibilități de încadrare a tuturor cadrelor militare ale căror funcții s-au redus, în funcții vacante, potrivit pregătirii profesionale, cu gradul de cel puțin corespunzător gradului deținut, nefiind necesară aplicarea procedurii stabilite la art. 2 alin. (1) lit. d) din actul normativ menționat, și anume, "solicitarea, pe cale ierarhică, ...a listelor cu funcții vacante ce ar putea fi încadrate cu ofițeri".

Precizează că reclamantul și pârâtul O., au fost evaluați în sistem concurențial, comisia de selecție utilizând același algoritm și aceleași criterii de selecție, rezultatul final apreciindu-se în baza unor indicatori aplicați în egală măsură, ambilor militari. În acest sens, norma legală este explicită și extrem de riguroasă prin dispozițiile art. 5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 106/2011 și prevederile Normelor privind organizarea și funcționarea sistemului de selecție și ierarhizare în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare din Ministerul Apărării Naționale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.22/2010, reglementând exhaustiv modul de participare și condițiile cerute a fi îndeplinite de cadrele militare la selecțiile organizate, asigurându-se transparența procedurilor și implicit legalitatea numirilor în funcție.

Actul normativ care face referire la pașii de urmat în cazul reorganizării structurilor militare este Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.2/16.01.2009. Astfel, în cazul reorganizării acestora, s-a făcut o coroborare între prevederile respectivului ordin și cele ale Ordinului ministrului apărării naționale nr. M. 22/2010 - norme privind organizarea și funcționarea sistemului de selecție și ierarhizare în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare din Ministerul Apărării Naționale, în vigoare la data analizării în comisia de selecție în cadrul procesului de evaluare și ierarhizare s-au avut în vedere câteva elemente clare din noul stat de organizare: denumirea funcției (determinând domeniul de activitate al acesteia din cadrul gamei de posturi, stabilite în Cartea posturilor cadrelor militare din Armata României), gradul funcției (colonel) și specificațiile de studii (studii universitare de master), iar având în vedere domeniul de activitate al funcției - respectiv resurse umane și învățământ, membrii comisiei de selecție au utilizat criteriile cuantificabile prevăzute în Anexa nr. 3 la Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.22/05.02.2010 competențe, aptitudini și potențialul de

dezvoltare evaluate în aprecierile de serviciu, experiența profesională impusă de domeniul de activitate al funcției, calificativele acordate în ultimii 3 ani, opțiunile, recomandările și datele suplimentare furnizate de comandanții/șefii ierarhici), precum și documentele de evidență ale candidaților: memoriile originale, aprecierile de serviciu și fișele de evidență ale acestora;- s-a avut în vedere experiența fiecărui candidat în domeniul principal de activitate al funcției - respectiv resurse umane, precum și în domeniul secundar - respectiv, învățământ.

Intimații-pârâți L. și K. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurentul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, răspuns la întâmpinare și 2 precizări la recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost investită cu verificarea legalității Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. MP 278/29.05.2014 privind prelungirea perioadei de punere la dispoziție în vederea încadrării, Hotărârii nr. 1/28.01.2014 a Comisiei de selecție nr. 2 pentru funcțiile de colonel/comandor din Ministerul Apărării Naționale Ordinului secretarului general nr. SGP2/25.02.2014 privind numirea ca șef Birou resurse umane și învățământ a ofițerului clasat pe primul loc, Ordinului secretarului general nr. SGP4/28.02.2014 privind eliberarea reclamantului din funcția de șef Birou coordonare învățământ și punerea la dispoziție în vederea încadrării, Aprecierea de serviciu pe anul 2013 urmare a constatării nelegalității și Aprecierea de serviciu parțiale pe anul 2014, corespunzătoare perioadei de detașare pentru îndeplinirea altor atribuții în cadrul Secretariatului general din luna februarie.

Instanța de fond a admis acțiunea, în parte, și a anulat în parte, Hotărârea nr. 1/28.01.2014 a Comisiei de selecție nr. 2 pentru funcțiile de colonel/comandor din M.A.N. pentru încadrarea în funcția de Șef Birou resurse umane și învățământ și Ordinul SGP2/25.02.2014 privind numirea ca Șef Birou resurse umane și învățământ a pârâtului O..

În mod evident, problema de drept ce se impune a fi dezlegată în prezentul recurs vizează stabilirea legalității soluției adoptate de prima instanță.

Înalta Curte constată netemeinicia motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul - reclamant A..

Criticile circumscrise acestui motiv, care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanța de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Strict procedural, pentru a fi incident acest caz de casare motivarea ar trebui să cuprindă numai motive străine de natura cauzei, însă Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe cuprinde cerințele impuse de dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt, a încadrării în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Motivul de casare comun invocat de ambii recurenți în susținerea recursurilor promovate în cauză este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticile acestuia, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt nefondate.

Pârâtul susține că admiterea acțiunii are la bază constatarea eronată că nu exista o fișă a postului a noii structuri.

În cauză, Înalta Curte constată că reclamantul a optat, urmare a desființării postului său de șef birou din cadrul Biroului coordonare învățământ, pentru funcția de șef birou resurse umane și învățământ. Cererea a fost analizată alături de cea a pârâtului O. de către Comisia de selecție nr. 2 - pentru funcțiile de colonel/comandor din Ministerul Apărării Naționale, în ședința din data de 28.01.2014 și în cadrul procesului de evaluare și ierarhizare, au fost avute în vedere criteriile în Anexa nr. 3 la Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 22/05.02.2010 și documentele de evidență ale candidaților (memoriile originale și fișele de evidență), mai puțin fișa postului. - potrivit dispozițiilor art. 4 (2) din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M 62/27.03.2006.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs constată că Ordinul nr. M.2 din 16 ianuarie 2009 al Ministerului Apărării Naționale nu conține norme speciale privitoare la baza de evaluare, context în care devin incidente dispozițiile Ordinului nr. M22/5.02.2010, pentru aprobarea Normelor privind organizarea și funcționarea sistemului de selecție și ierarhizare în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare din Ministerul Apărării Naționale, care la art. 13 din Anexă stipulează că, În cadrul procesului de evaluare și ierarhizare, comisiile de selecție utilizează criteriile cuantificabile prevăzute în anexa nr. 3, memoriile originale, fișele posturilor și datele suplimentare furnizate de către secretariatele tehnice" și prevederile art. 1 alin. (1) din Ordinul MAPN nr. 62/2006, conform cărora "fișa postului constituie documentul standardizat de reprezentare a informațiilor referitoare la elementele esențiale ale postului și ale cadrului militar care poate ocupa respectivul post și este procesul de analiză a posturilor din armată",.

Instanța de fond în mod legal a concluzionat că specificațiile de personal din fișa postului cuprind informații referitoare la experiența, pregătirea, competențele și aptitudinile pe care trebuie să le posede cadrul militar care ocupă postul respectiv, astfel că, în contextul lipsei organizării unui concurs, singura posibilitate de alege între candidați era aceea de a compara datele din dosarele acestora de personal (memoriile originale) și cerințele înscrise în fișa postului nou creat.

În concret, cum de altfel s-a menționat în cuprinsul sentinței atacate, prin maniera de realizare a procedurii de selecție, în lipsa comparării cerințelor din fișa postului noii structuri cu potențialul celor doi candidați, reclamantul a fost vătămat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca nefondat.

Recursul declarat de reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte ia act că, deși a formulat critici în cuprinsul căii de atac promovate, recurentul-reclamant în final, înțelege să accepte soluția pronunțată de către instanța de fond în ceea ce privește modul de soluționare a excepției privind: lipsa calității procesuale pasive și respingerea cererilor formulate în contradictoriu cu persoanele care au făcut parte din comisia de selecție; lipsa calității procesuale pasive si respingerea cererilor formulate în contradictoriu cu pârâți persoane fizice, din diverse structuri centrale și lipsa calității procesuale pasive a acestora si respingerea cererilor formulate în contradictoriu cu pârâții pensionați din Secretariatul general, a căror decizii sau prin neîndeplinirea responsabilităților și atribuțiilor ce le reveneau au generat acest proces.

În ceea ce privește celelelate argumente aduse de către recurentul-reclamant în combaterea soluției pronunțate de către instanța de fond, Înlata Curte constată următoarele:

Susținerea recurentului vizând faptul că Ordinul nr. SGP4/28.02.2014 al Secretariatului general și implicit ordinul de prelungire a perioadei de punere la dispoziție sunt anulabile în parte, nu poate fi primită întrucât potrivit art. 7 alin. (4) din Ordinul nr. M.2 din 16 ianuarie 2009 al Ministerului Apărării Naționale, în lipsa exprimării opțiunii pentru trecerea în rezervă, cadrul militar se pune la dispoziție în vederea încadrării pe un alt post.

În mod corect prima instanță a observat că reclamantul nu a dovedit că și-ar fi exercitat opțiunea pentru trecerea în rezervă, caz în care punerea sa la dispoziție în vederea încadrării a fost adoptată cu respectarea legii.

Și precizarea, în sensul că nu a fost soluționat capătul de cerere privind anularea Ordinului SGP4/28.02.2014 în privința eliberării din funcție este nefondată, judecătorul fondului expunând, printr-un raționament logico-juridic că, începând cu data de 01.03.2014, la Secretariatul General a intrat în vigoare un nou stat de organizare, în baza Dispoziției Statului Major General nr. G/S 1093/18.12.2013, iar una dintre consecințele măsurii în discuție a fost reprezentată de desființarea Biroului coordonare învățământ și emiterea Ordinului SGP4/28.02.2014 de reducere a postului corespunzător funcției de șef birou ocupată la acel moment de către reclamant.

Înalta Curte constată că Dispoziția Statului Major General nr. G/S 1093/18.12.2013 nu a fost anulată și recurentul nu a fost formulat acțiune separată de anulare a dispoziției, context în care este neîntemeiată solicitarea reclamantului de reînființare a Biroului coordonare învățământ, de repunerea acestuia în funcția de Șef Birou coordonare învățământ, iar critica vizând faptul că nu s-a soluționat deloc cererea sa anulare a Ordinului SGP4/28.02.2014 nu are suport față de cele expuse anterior.

Recurentul - reclamant a susținut în cuprinsul motivelor de recurs că a solicitat despăgubiri materiale și că acest aspect se subînțelege din cuprinsul acțiunii.

Înalta Curte va respinge și această critică, întrucât reclamantul trebuia să precizeze clar, printr-un capăt al cererii de chemare în judecată, că solicită despăgubiri materiale pentru prejudiciile create de actele administrative contestate, sub acest aspect instanța de fond în mod legal a apreciat că nu s-a cerut decât ulterior, respingând cererile de completare ca tardiv formulate.

Mai mult, chiar recurentul reclamant a menționat prin motivele de recurs că prin "acțiunea directă, a menționat că există o diferență în valoare de 1000 RON/lunar, reprezentând cuantumul indemnizației de conducere de 869 RON/lunar", că nu a utilizat limbajul specific instanței de contencios-administrativ, iar prejudiciul nu a fost menționat în începutul acțiunii, ci subînțelegându-se din textul acesteia.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului că nu ar fi solicitat anularea aprecierii de serviciu pe anul 2013 prin acțiunea directă, urmând să se primească excepția de nelegalitate cerută, întrucât pe fila x verso, din cererea de chemare în judecată, rezultă clar acest aspect.

În ceea ce privește celelalte critici, acestea sunt reiterări ale cererii de chemare în judecată, de completare, precizare la acțiune și subsidiare, Înalta Curte le va respinge întrucât recurentul-reclamant nu și-a dovedit susținerile legate de nelegalitatea și nemotivarea Ordinului Secretarului General nr. SGP4/28.02.2014.

În mod legal și temeinic, Curtea de apel a constatat că Ordinul Secretarului General nr. SGP4/28.02.2014 a fost suficient motivat, din cuprinsul său rezultă că a fost emis în baza Dispoziției Statului Major General nr. G/S 1093/18.12.2013.

Recurentul-reclamant nu a contestat niciodată prevederile legale incidente și a parcurs procedura de selecție exprimându-și opțiunea la data de 28.02.2014 de a fi pus la dispoziție în vederea unei încadrării viitoare.

În mod corect instanța de fond a reținut că este neîntemeiată solicitarea reclamantului de a fi încadrat direct în funcția de Șef al Biroului curriculum și asigurarea calității educației, întrucât nu a contestat nici una dintre procedurile de selecție la care a participat și nici cea care s-a finalizată prin încadrarea unei alte persoane pe postul în discuție.

Înalta Curte constată că instanța de fond a adoptat soluții corecte, raportat la legislația incidentă cauzei, Legea nr. 554/2004, Ordinele Ministerului Apărării Naționale Legea nr. 53/2003, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 53/2011, O.G. nr. 7/1998, O.G. nr. 27/2002, H.G. nr. 106/2011, aspectele invocate de către recurentul-reclamant neconturând o altă viziune asupra celor cerute prin acțiunea introductivă și dezlegate de către curtea de apel.

Așadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuție aspecte noi, care să determine reținerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanței de fond, Înalta Curte, observând caracterul formal al acestor critici, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinței nr. 648 din 28 februarie 2017 de către recurentul-reclamant A..

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge declarate de reclamantul A. și pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 648 din 28 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantul A. și pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 648 din 28 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2020.