ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2021

Ședința publică din data de 4 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Informații Brăila, anularea răspunsului nr. x/4.05.2018 dat petiției adresate Direcției Județene de Informații Brăila și înregistrate sub nr. x/29.03.2018 și în consecință, admiterea cererii de stabilire a cuantumului brut al soldei funcției de bază, cu plata diferențelor rezultate, la nivelul maxim aflat în plată pentru funcția șef sector I corespunzătoare gradului de colonel.

Prin precizările depuse la data de 29.06.2018 reclamantul a arătat ca înțelege să se judece în contradictoriu cu Direcția Județeană de Informații Brăila-UM 0754 Brăila și Serviciul Român de Informații.

2.1. Hotărârea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 579/2018 din 12 decembrie 2018, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Direcția Județeană de Informații Brăila-UM 0754 Brăila și Serviciul Român de Informații prin Unitatea Militară 0198 București - Oficiul Juridic, în favoarea Curții de Apel Galați.

În considerentele sentinței a reținut că se solicită anularea răspunsului nr. x/4.05.2018 emis de un organ central - Sectorul Relatii cu cetățenii constituit la nivelul Serviciului Roman de Informatii, act administrativ emis de o autoritate publică centrală, ceea ce, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atrage competența de primă instanță a Curții de Apel Galați.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 36/2019 din data de 25 februarie 2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană de Informații Brăila - UM 0754 Brăila și Serviciul Român de Informații, în favoarea Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea judecării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că adresa nr. x/4.05.2018 emisă de pârâtul Serviciul Român de Informații nu poate fi considerată act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu reprezintă un act emis de pârât în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci reprezintă răspunsul pârâtului la cererea adresată de reclamant, astfel că refuzul instituției publice pârâte are valoarea de cauză a acțiunii.

S-a mai reținut că, în cauză, competența de soluționare a litigiului revine instanței de contencios administrativ în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999, care dă competență generală acestor jurisdicții pentru toate cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 14/1992, personalul Serviciului Român de Informații se compune din cadre militare permanente și salariați civili, care îndeplinesc atribuții operative și administrative. De asemenea, cadrele militare ale Serviciului Român de Informații au toate drepturile și obligațiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele și regulamentele militare, iar salariații civili sunt supuși dispozițiilor Codului muncii și celorlalte prevederi legale și regulamentare ale Serviciului Român de Informații.

Totodată, instanța a reținut că prin Decizia nr. 10/16 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că personalul militar care are și statutul de cadru militar și căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 are statutul de funcționar public, prevederile Legii nr. 188/1999 fiindu-le aplicabile, cu titlu de reglementare generală, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ.

În consecință, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

De asemenea, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în raport cu care a apreciat că revine Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A..

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea răspunsului nr. x/4.05.2018 dat petiției adresate Direcției Județene de Informații Brăila și înregistrate sub nr. x/29.03.2018 și admiterea cererii de stabilire a cuantumului brut al soldei funcției de bază, cu plata diferențelor rezultate, la nivelul maxim aflat în plată pentru funcția șef sector I corespunzătoare gradului de colonel.

Înalta Curte constată că drepturile solicitate de reclamant derivă din raporturile de serviciu pe care acesta le-a avut cu fostul angajator, respectiv Direcția Județeană de Informații Brăila, reclamantul urmărind obținerea unor drepturi corelative raporturilor de serviciu avute.

În acest sens, astfel cum în mod corect a sesizat Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, din Decizia nr. 10 din 16 aprilie 2018, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, rezultă că militarii reprezintă o categorie aparte de funcționari publici, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 cu titlu de drept comun, cu consecința atragerii competenței secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în privința soluționării tuturor cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al acestora, excepție făcând situațiile pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

De asemenea, și în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 34 din 9 februarie 2016 s-a constatat că Legea nr. 188/1999 reprezintă cadrul general pentru funcționarii publici, precizându-se în mod clar faptul că militarii sunt o categorie specială de funcționari publici.

Astfel fiind, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, și anume Legea nr. 188/1999, care la art. 109 prevede:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Textul de lege privitor la competență din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 10 alin. (1), avut în vedere de către Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, stabilește competența curții de apel în primă instanță în cazul litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, ceea ce atrage subsidiaritatea aplicării acestora în raport cu prevederile unor norme speciale în materie, derogatorii de la norma generală, iar o asemenea normă specială și derogatorie în materie este cea prevăzută la art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Prin urmare, față de calitatea reclamantului și raporturile juridice deduse judecății, devin aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ce atrag competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană de Informații Brăila și Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0198 București - Oficiul Juridic, în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 martie 2021.