ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2936/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu SRI - D.J.I. Prahova reprezentat de U.M. 0198 București, a solicitat anularea ordinului x din 28.02.1999, emis de Serviciul Roman de Informații, plata drepturilor bănești pentru perioada 28.02.1999-01.10.2001, considerarea ca vechime în muncă a acestei perioade și plata sumei de 200.000 RON, reprezentând daune morale. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 675 din data de la 22 mai 2019, Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - D.J.I.Prahova- reprezentat de UM 0198 București, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netermeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectivul recurs fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar - x/2018

Intimatul-pârât Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Prahova - reprezentat de UM 0198 București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și anularea acestuia ca nemotivat, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 675 din data de la 22 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Prahova - reprezentat de UM 0198 București, până la soluționarea definitivă a cauzei penale înregistrată cu nr. x/P/2017, la solicitarea recurentului -reclamant A., prin apărătorul său, cererea de suspendare fiind întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La data de 30 septembrie 2020, prin cererea înregistrată de către instanță sub nr. x/30.09.2020, intimatul-pârât Serviciul Român de Informații, reprezentat de Direcția Juridică-Unitatea Militară 0198 București, în conformitate cu disp. art. 416 și urm. C. civ. a invocat excepția perimării cererii de recurs, solicitând constatarea perimării dosarului.

În ședința publică din data de 28.10.2020 Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției perimării invocată de intimatul-pârât.

Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac

Prin Decizia nr. 974 pronunțată în data de 28.10.2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării cererii de recurs, invocată de intimatul - pârât, constatând perimată cererea de recurs formulat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 675 din data de la 22 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Prahova - reprezentat de UM 0198 București.

Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 974 pronunțată în data de 28.10.2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. și, fără a încadra criticile sale în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii.

Solicită instanței să constate că, în cazul recursului, în situația hotărârilor nesusceptibile de apel, recurs declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, particularitatea recursului în acest caz este că el nu este limitat la motivele de casare sau de modificare a recursului comun, ci, partea va putea formula orice fel de critici împotriva hotărârii atacate, iar instanța va putea examina cauza sub toate aspectele.

Susține astfel recurentul că intimatul SRI - SIJ Prahova prin UM 0198 București a solicitat constatarea perimării, iar instanța, neavând în vedere și neanalizând materialul probator comunicat de recurent la data de 21.10.2020 în conformitate cu opisul atașat a constatat perimat recursul și a admis excepție perimării cererii de recurs invocată de intimat.

În conformitate cu opisul ce cuprindea documentele invocate în susținerea faptului că nu a intervenit perimarea ca sancțiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei stăruinței în judecata, a depus încheierea din data de 14.11.2018 a CMA București în dosarul nr. x/2018, respectiv încheierea definitivă nr. 2 din 23.01.2019 a CMA București în dosarul nr. x/2018.

Aceste două înscrisuri au justificat suspendarea dispusă de instanță prin încheierea din 23.10.2019 în conformitate cu care instanța a constatat că sunt întrunite condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. dar și că urmează să fie dispusă suspendarea judecății până la soluționarea în mod definitiv a dosarului penal nr. x/2013, conform art. 413 alin. (2) C. proc. civ., dosar pe care nu l-a invocat niciodată în prezenta cauză, fiind total eronat cuprins și invocat în încheierea din 23.10.2019 în cadrul dosarului Curții de Apel Ploiești.

Cauza penală 79/P/2017 a fost soluționată definitiv prin încheierea definitivă nr. 2 din 23.01.2019 a CMA București în dosarul nr. x/2018 pe care a depus-o ca probă conform opisului și care se afla la dosarul nr. x/2018 încă din danul 2918 când a fost solicitată suspendarea, motivată prin încheierea definitivă nr. 2/2019 din 23.01.2019 în dosarul nr. x/2018 al CMA București.

Recurentul consideră că nu trebuia să apară în dispozitiv cauza nr. 79/P/2017 care a fost dosarul Parchetului Militar de pe lângă CMA București, ci dosarul penal nr. x/2018 al CMA București, așa cum apare în încheierea din 14.10.2019 a CA Ploiești în dosarul nr. x/2018 pe care a prezentat-o ca probă conform Opisului.

Susține că dosarul nr. x/2018 care s-a dispus conform încheierii definitive nr. 2/2019 din 23.01.2019 admiterea plângerii sale împotriva Ordonanței nr. 79/P/2017 a Parchetului Militar de pe langa CMA București face în prezent obiectul plângerii penale formulata de parte si aflată spre competenta soluționare la SIIJ, conform adresei primita de la Parchetul de pe langa ICCJ cu nr. x/2020 pe care a comunicat-o si depus-o conform Opisului in cauza pendinte.

Parchetul Militar de pe langa CMA Bucuresti, fără să respecte ca obligatorie încheierea definitiva nr. 2 dîn 23.01.2019 a judecătorului de camera preliminară a CMA București în dosarul nr. x/2018 a dispus printr-o noua Ordonanța nelegala si abuziva cu nr. 79/P/2017 din 11.11.2019 clasarea în dosarul nr. x/2017 care fusese desființată de primul judecător de camera preliminară,Colonel Magistrat B. prin încheierea definitiva nr. 2 din 23.01.2019 in dosarul CMA nr. x/2018

Întrucât a considerat ca a doua Ordonanța in dosarul de urmărire penala nr. 79/P/2017 din 11.11.2019 încalcă in mod abuziv prevederile obligatorii si imperative ale încheierii definitive nr. 2 din 23.01.2019 ale primului judecător de camera preliminară in dosarul x/2018 al CMA Bucuresti, B., a formulat plângere împotriva noii Ordonanțe 79/P/2017 din 11.11.2019 care s-a soluționat prin încheierea nr. 1 din 16.01.2020 în dosarul nr. x/2020 al CMA București.

Întrucât Parchetul Militar de pe langa CMA București prin procuror militar C., nu putea supune unei noi evaluări motivele pentru care primul judecător de camera preliminară a apreciat prin încheierea definitiva nr. 2 din 23.01.2019 că soluția de clasare dispusă este nelegală si netemeinică si nu putea supune unei noi evaluări legalitatea, pertinenta,concludenta si utilitatea probelor indicate de judecător ca fiind necesare, al doilea judecător de camera preliminară era obligat sa desființeze noua Ordonanța de clasare 79/P/2017 din 11.11.2019 si sa trimită cauza la procuror pentru a se conforma disp.primului judecător de camera preliminară.

Potrivit prev.art. 335 alin. (5) C. proc. pen., in cazul in care s-a dispus clasarea redeschiderea urmăririi penale are loc atunci când judecătorul de camera preliminară,a admis plângerea împotriva soluției de clasare si a trimis cauza la procuror in vederea completării urmăririi penale,dispozițiile judecătorului de camera preliminară fiind obligatorii pentru organul de urmărire penala .

Motivele pentru care judecătorul de camera preliminară a trimis cauza procurorului se impun cu caracter obligatoriu acestuia din urma.

Tot astfel, probele indicate de judecător in motivarea soluției si considerate de acesta necesare cauzei vor trebui administrate prin mijloacele de proba indicate de judecătorul de camera preliminară .

Prin urmare, procurorul militar C. nu putea supune unei noi evaluări motivele pentru care judecătorul de camera preliminară a apreciat ca soluția de clasare dispusa este nelegală și netemeinică .

"Prin urmare, solutia dispusa de procurorul militar C. la data de 11.11.2019 în dosarul de urmărire penala nr. 79/P/2017 al Parchetului Militar de pe lânga CMA București este nelegală, urmare a nesocotirii de către procuror a dispozițiilor cu caracter obligatoriu ale primului judecător de camera preliminară Col. B. în cuprinsul încheierii definitive nr. 2 din 23.01.2019 a CMA București in dosarul nr. x/2018."

In baza acestor motive, avand in vedere încălcarea legii de procedura penala, recurentul susține că a formulat plângere penala împotriva procurorului militar C. și a judecătorului D. de la CMA București care, prin încheierea nr. 1 din 16.01.2020 in dosarul nr. x/2020 al CMA București a constatat ca prin Ordonanța contestata s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii de abuz in serviciu si s-a declinat competenta de soluționare a cauzei la PArchetul Militar de pe langa TMT București încălcându-se competenta CMA București stabilita de primul judecător de camera preliminară in dosarul nr. x/2018.

Întrucât judecătorul D. în loc sa dispună admiterea plângerii sale și in temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen. sa trimită cauza la procuror pentru a se conforma încheierii definitive nr. 2 din 23.01.2019 in dosarul nr. x/2018 al CMA București, acesta a constatat din nou, prin încălcarea legii de procedura penala, clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii de abuz in serviciu si declinarea competentei de soluționare a cauzei către Parchetul Militar de pe langa TMT București prin încălcarea competentei CMA București stabilita de primul judecător de camera preliminară Col. B..

In susținerea celor prezentate invocă Noul C. proc. pen.-comentat de pro. Univ. Doct. E., care la pag. 864-865 precizează:

"Daca procurorul ignara dispozițiile imperative ale judecătorului de camera preliminară,in cazul emiterii unei alte soluții de clasare sau renunțare la urmărirea penala contestata de persoana interesata Judecătorul de camera preliminară ulterior sesizat,va admite plângerea pentru acest motiv,va desființa cea de-a doua soluție si va trimite cauza la Parchet pentru a se conforma celor dispuse de primul judecător de camera preliminară."

Având in vedere cele prezentate mai sus a formulat plângere penala la Parchetul de pe langa ICCJ împotriva procurorului militar C. si a judecătorului militar D. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prin nerespectarea prevederilor legii de procedura penala.

Plângerea sa a fost trimisa către SIIJ pentru competenta soluționare, conform adresei nr. x/2020 pe care a atasat-o conform Opisului în cauza pendinte.

Consideră ca a dovedit prin înscrisurile depuse ca proba conform Opisului comunicat CA Ploiești la data de 21.10.2020, faptul ca nu a existat lipsa dsa în soluționarea cauzei penale care impiedica soluționarea cauzei civile în dosarul nr. x/2018 al CA Ploiești, iar motivul pentru care intimata UM0198 București continuă sa intervină pe diverse cai in procesele sale civile si penale, inclusiv prin invocarea excepției perimării,care a fost admisa de CA Ploiești prin hotărârea nr. 974/2020 din 28.10.2020, îl constituie dorința dusa la extrem si împotriva legii de a-si scapa foștii șefi, respectiv F., G., H., I. de ancheta penala și de răspunderea civilă corelativă.

CA Ploiești nu a analizat răspunsul SRI înregistrat cu nr. x din 29.05.2020,care ii vine in contradicție cu solicitarea intimatei UM0198 "București care susține prin invocarea excepției perimării lipsa sa de stăruința în rezolvarea cauzei penale care împiedica soluționarea cauzei civile in dosarul x/2018 al CA Ploiești.

Astfel, conform adresei x din 29.05.2020, SRI precizează: "Referitor la memoriul dumneavoastră înregistrat de Administrația Prezidențiala spre soluționare instituției noastre si înregistrat cu nr. x din 21.04.2020,va comunicam faptul ca SRI respecta si aplica cu strictețe cadrul normativ in vigoare.

Întrucât aspectele reprezentate sunt in atenția organelor judiciare si fac obiectul cercetării organelor de urmărire penala,SRI respecta independenta justiției,context in care nu putem face niciun fel de aprecieri asupra faptelor investigate de organele abilitate."

Susține recurentul că afirmația în conformitate cu care aspectele prezentate sunt in atenția organelor judiciare si fac obiectul cercetării organelor de urmărire penală, confirma stăruința sa în soluționarea cauzei penale care împiedica soluționarea cauzei civile.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamant a formulat întâmpinare intimatul-pârât Serviciul Român de Informații - reprezentată de U.M. 0198 București, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală.

Susține intimatul că, având în vedere că, la data de 23.1012019 și până la data de 02.10.2020, data repunerii pe rol, dosarul a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de 6 luni și că, în speță, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, în condițiile art. 417 și 418 noul C. proc. civ., în mod corect s-a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 416 alin. (1) noul C. proc. civ., motiv pentru care, în baza art. 420 alin. (1) noul C. proc. civ., a admis excepția invocată de autoritate și în mod corect a constatat perimată cererea de recurs.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării a formulat Răspuns recurentul-reclamant în cadrul căruia susține că faptul că instanța (CA Ploiești) a indicat drept cauză a suspendării dosarul penal nr. x/2013, care nu a fost invocat niciodată in prezenta cauza (5841/105/2018 a CA Ploiești), iar aceasta a fost o greșeală materială dar, cauza penala 79/P/2017 a fost soluționata definitiv prin încheierea nr. 2 din 23.01.2019 a CMA București în dosarul nr. x/2018.

A considerat ca nu trebuia sa apară in dispozitivul hotărârii CA Ploiești, cauza penala nr. 79/P/2017, care era dosarul de urmărire penala al Parchetului Militar de pe langa CMA București si trebuia sa apară dosarul nr. x/2018 al Curții Militare de Apel București in care s-a dispus definitiv prin încheierea nr. 2 din 23.01.2019 completarea urmăririi penale în cauza nr. 79/P/2017 a Parchetului Militar de pe langa CMA București prin admiterea plângerii sale împotriva ordonanței Parchetului Militar de pe lângă CMA București nr. 79/P/2017 din 09.05.2018 menținută prin ordonanța nr. 12/11/2/2018 a procurorului militar general adjunct.

UM 0198 Bucuresti-Directia juridica a SRI a precizat prin întâmpinare că dosarul nr. x/2017 a fost soluționat definitiv de CMA București la data de 16.01.2020 prin respingerea plângerii formulate de petent împotriva ordonanței nr. 79/P/2017 din 11.11.2019 a Parchetului Militar de pe langa CMA București.

Având in vedere ca aceasta cauza penala nr. 79/P/2017 a Parchetului Militar de pe langa CMA București a fost soluționata definitiv la data de 23.01.2019 prin încheierea nr. 2 in dosarul nr. x/2018 al aceleiași CMA București, iar același procuror militar C., nu putea supune unei evaluări motivele pentru care judecătorul de camera preliminară a apreciat prin încheierea nr. 2 din 23.01.2019-definitiva, ca soluția de clasare dispusa este nelegala si netemeinica si nu putea supune unei noi evaluări legalitatea, pertinenta, concludenta sau utilitatea probelor indicate de judecător ca fiind necesare cat si faptul ca potrivit art. 335, alin. (5), C. proc. pen., in cazul in care s-a dispus clasarea, redeschiderea urmăririi penale are loc atunci când judecătorul de camera preliminară a admis plângerea împotriva soluției de clasare si a trimis cauza la procuror in vederea completării urmăririi penale, dispozițiile judecătorului de camera preliminară fiind obligatorii pentru organul de urmărire penala, intrucat procurorul C. nu putea supune unei noi evaluări motivele pentru care judecătorul de camera preliminară a apreciat ca soluția de clasare dispusa este nelegala si netemeinica.

In concret, soluția de clasare dispusa din nou de procurorul C. la data de 11.11.2019 în același dosar de urmărire penala nr. 79/P/2017 al Parchetului Militar de pe langa CMA București este nelegala, urmare a nesocotirii de către procuror a dispozițiilor cu caracter obligatoriu ale judecătorului de camera preliminară in cuprinsul încheierii nr. 2 din 23.01.2019-definitiva in dosarul nr. x/2018 al CMA București.

Mai susține recurentul că aceasta nelegalitate a procurorului militar C., menținută prin hotărârea celui de al doilea judecător de camera preliminară l-a determinat sa formuleze plângere penala pentru abuz in serviciu la Parchetul de pe langa ICCJ pe care o depune ca proba scrisă, ce a fost comunicata la data de 11.03.2020 in conformitate cu confirmarea de primire.

Consideră astfel ca rămânerea în nelucrare a cauzei nr. 5841/105/2018 suspendată prin încheierea din 23.10.2019 a Curții de Apel Ploiești nu îi este imputabilă, întrucât a fost împiedicat să stăruie in judecata dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv, nerespectarea prevederilor C. proc. pen. de către procurorul militar C. si judecătorul militar D., nerespectare care l-a forțat sa formuleze plângere penala la Parchetul de pe langa ICCJ care a trimis-o spre competenta soluționare la SIIJ conform cu adresa din 20.03.2020, pe care o depune ca proba scrisa, cat si menținerea clasificării ca Secret de stat-strict secret a raportului cu propunerea de trecere in rezerva din 10.02.1999 clasificat cu nr. x si a ordinului de trecere in rezerva din 28.02.1999 clasificat Secret de stat-strict secret cu nr. x prin incalcarea prevederilor imperative ale art. 24, alin. (5), din Legea 182/2002.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 03.02.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18.05.2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu SRI - D.J.I. Prahova reprezentat de U.M. 0198 București, a solicitat anularea ordinului x din 28.02.1999, emis de Serviciul Roman de Informații, plata drepturilor bănești pentru perioada 28.02.1999-01.10.2001, considerarea ca vechime în muncă a acestei perioade și plata sumei de 200.000 RON, reprezentând daune morale. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 675 din data de la 22 mai 2019, Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - D.J.I.Prahova- reprezentat de UM 0198 București, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netermeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectivul recurs fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar - x/2018, instanța învestită cu judecarea acestuia fixând termen pentru data de 23.10.2019.

Prin încheierea de ședință din 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează suspendarea facultativă, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații -Direcția Județeană de Informații Prahova- reprezentat de UM0198 București, până la soluționarea definitivă a cauzei penale înregistrată sub nr. x/2017, la solicitarea recurentului-reclamant A., prin apărătorul său, cererea de suspendare fiind întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 974 din 28 octombrie 2020 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, admițând excepția perimării cererii de recurs, invocată de intimat, a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A., aceasta formulând critici de nelegalitate a acestei hotărâri, ce fac obiectul prezentei analize.

Înalta Curte amintește că potrivit art. 416 alin. (1)din C. proc. civ.,orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale mai sus redate perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, sancțiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții.

Totodată, potrivit textului art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., denumit marginal "Suspendarea facultativă", instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Deci, din coroborarea textelor legale citate, rezultă că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea, iar, pentru reluarea judecății, era necesară formularea unei cereri de către una dintre părți.

Deci, este evident că, după pronunțarea hotărârii, încetează cauza suspendării și începe să curgă termenul de perimare.

Conform art. 415 C. proc. civ.,

"Judecata cauzei suspendate se reia:

În situația suspendării facultative a judecății dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil.

Or, judecata dosarului de față a fost suspendată până la soluționarea definitivă a cauzei penale înregistrată cu numărul x/P/2017, respectiva cauză fiind soluționată la data de 16.01.2020 prin încheierea nr. 1/2020, ce are caracter definitiv, astfel cum rezultă din extrasul de pe Portalul Curții Militare de Apel București, atașat la dosarul Curții de Apel Ploiești.

Prin urmare, în condițiile în care motivul suspendării judecății prezentei pricini a încetat la data de 16.01.2020, iar în interiorul termenului de perimare, de 6 luni, recurentul - reclamant nu a întreprins diligențe pentru repunerea cauzei pe rol, în vederea judecării procesului, în mod corect Curtea de Apel Ploiești, admițând excepția perimării, invocată de intimat, a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamant, rămânerea pricinii în nelucrare fiind imputabilă recurentului, care, de la momentul suspendării judecății, din data de 23.10.2019 nu a mai îndeplinit nici un act de procedură pentru reluarea judecării procesului.

Nu pot fi avute în vedere celelalte demersuri judiciare întreprinse de recurentul - reclamant împotriva celor doi magistrați - C. - procuror militar și D. - judecător, judecata dosarului de față nefiind suspendată în raport de acestea, ci exclusiv raportat la soluționarea cauzei penale înregistrate sub nr. x/2017.

Nici criticile conform cărora ar fi eronată mențiunea instanței de fond, din finalul considerentelor încheierii de suspendare din data de 23 octombrie 2019, referitoare la " dosarul penal nr. x/2013", nu pot fi reținute ca motiv de nelegalitate a Deciziei nr. 974/28.10.2020, recurentul având posibilitatea de a formula fie o cerere de îndreptare a erorii materiale, în temeiul art. 442 C. proc. civ., în ipoteza în care considera că este vorba despre o simplă eroare materială, fie să exercite calea de atac a recursului, pe toată durata suspendării, în ipoteza în care nu era de acord cu măsura suspendării judecății dispusă de instanță prin această încheiere, raportat la soluționarea definitivă a cauzei penale înregistrată cu numărul x/P/2017, ci raportat la dosarul nr. x/2018, astfel cum susține acum.

Așadar, raportat la actele și lucrările dosarului Curții de Apel Ploiești, cum în prezenta cauză de la data de 23 octombrie 2019, când s-a dispus suspendarea judecății, până la data de 30 septembrie 2020, când intimatul - pârât a invocat excepția perimării dosarului prin cererea înregistrată sub nr. x/30.09.2020, recurentul - reclamant, ca parte care justifică un interes, nu a depus la dosar nici cerere de îndreptare a erorii materiale, nici cerere de recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății, în sensul celor susținute abia la acest moment procesual, dar nici un alt act de procedură" făcut în vederea judecării procesului", conform art. 417 C. proc. civ., deși, cauza penală înregistrată sub nr. x/2017 se soluționase definitiv încă din data de 16.01.2020, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor de fapt ale cauzei, argumentele invocate de recurentul - reclamant atât în cadrul cererii de recurs ce face obiectul prezentei analize, cât și prin Notele Scrise depuse pentru termenul de judecată din data de 28 octombrie 2020, neputând fi reținute ca motive temeinic justificate, în sensul că recurentul ar fi fost împiedicat de a stărui în judecată, pentru a determina suspendarea cursului perimării.

Înalta Curte amintește dispozițiile art. 10 din C. proc. civ. ce prevăd că" Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia"

Prin urmare, criticile recurentului sunt nefondate, iar hotărârea primei instanțe este corectă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 și art. 416 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A., menținând sentința atacată, soluția pronunțată de curtea de apel fiind la adăpost de orice critică de natură a determina reformarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 974 din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.