ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1362/2021

Ședința publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.03.2017 pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Știuca, obligarea pârâtei la eliberarea unei xerocopii din registrul agricol în care este evidențiată proprietatea familiei Vodă în conformitate cu xerocopia de pe actul de proprietate, precum și acordarea unor daune morale de 2000 RON.

Prin sentința civilă nr. 4891 din data de 22 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Știuca, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de mai sus, a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, solicitând, în virtutea dreptului la informare, eliberarea unei copii xerox de pe fila din Registrul Agricol, în care este evidențiată proprietatea socrilor săi, B. și C., intabulată sub nr. 187-3 în 10.04.1943 la nr. 184.

Prin decizia civilă nr. 1286 din 11 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 4891 din data de 22 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Știuca, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1286 din 11 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă A., solicitând admiterea acțiunii și eliberarea înscrisului solicitat.

Intimata-pârâtă Primăria Știuca a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de către instanță din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată astfel, expres și limitativ, categoria hotărârilor judecătorești supuse acestei căi de atac.

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost promovat împotriva deciziei civile nr. 1286 din 11 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 4891 din data de 22 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Știuca, ca nefondat.

Astfel, recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., pronunțată în soluționarea unei alte cereri de recurs.

Prin urmare, se observă că, în speță, recurenta-reclamantă a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1286 din 11 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 1286 din 11 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 martie 2021.