ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1359/2021

Ședința publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.09.2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj - Activitatea de Inspecție Fiscală, anularea în totalitate a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, înregistrată sub nr. x/10.06.2016, și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. x/10.06.2016, ambele emise de DGRFP Cluj-Napoca, AJFP Sălaj - Activitatea de inspecție fiscală, precum și anularea în totalitate a Deciziei nr. 140/28.02.2017 privind soluționarea contestației sale, înregistrată la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca sub nr. 15.935/19.07.2016.

Prin sentința civilă nr. 235/2018 din 01 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj și a anulat decizia nr. 140 din 28.02.2017 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca; a respins în rest acțiunea, cu consecința menținerii deciziei de impunere nr. x din 10.06.2016 și a RIF nr. x din 10.06.2016, ambele emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj.

Împotriva sentinței civile nr. 235/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. În acest sens, solicită anularea dispozițiilor privind menținerea deciziei de impunere nr. x și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/10.06.2016 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj.

De asemenea, solicită obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că la data de 10.06.2016, A.J.F.P. Sălaj a emis în sarcina contribuabilului A. S.R.L. Raportul de inspecție fiscală nr. x/10.06.2016 și Decizia de impunere nr. x/10.06.2016, stabilind în sarcina contribuabilului obligații fiscale suplimentare, reprezentând: 411.469 RON impozit pe profit, 236.868 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 61.903 RON penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, 617.198 RON taxă pe valoarea adăugată, 344.710 RON dobânzi/penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată și 93.080 RON penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată. Contestația administrativă a fost respinsă prin Decizia nr. 140/28.02.2017, fără a se intra în analiza fondului, având în vedere că reprezentantul convențional nu a depus împuternicirea în forma cerută de lege.

Consideră că sentința recurată este netemeinică și nelegală și că instanța de fond a anulat în mod corect Decizia nr. 140/28.02.2018 și a analizat în temeiul art. 281 alin. (7) Codul de procedură fiscală fondul raportului juridic fiscal, având în vedere că organele fiscale au respins în mod neîntemeiat contestația, invocând motive procedurale care nu existau.

Astfel, susține că instanța de fond, substituindu-se organului fiscal în aprecierea existenței și a întinderii raportului fiscal, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 92/2003, iar pe de altă parte, a nesocotit practica judiciară constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Arată că organul fiscal care a efectuat controlul a apreciat că au caracter fictiv mai multe facturi, reprezentând achiziții, prestării de servicii de construcții și mijloace de transport de la următorii furnizori: A70 Construcții S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L și F. S.R.L., întemeindu-și constatarea exclusiv pe un proces-verbal al I.P.J. Sălaj care înștiința ANAF de începerea urmăririi penale cu privire la aceste operațiuni.

Precizează că instanța de fond a analizat faptul că în dosarul penal nr. x/2016, prin sentința nr. 166/09.11.2016, Tribunalul Sălaj a admis acordul de recunoaștere a vinovăției, prin care a fost condamnat inculpatul G. și prin care s-a luat act că a fost achitat întregul prejudiciu cu care s-a constituit parte civilă D.G.R.F.P. Cluj - Napoca - A.J.F.P. Sălaj, respectiv suma de 1.146.801 RON. De asemenea, a luat act instanța fondului de faptul că prin aceeași sentință s-a stabilit că un număr de 63 de facturi fiscale din contabilitatea A. S.R.L. au avut caracter fictiv și au fost anulate.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a omis să verifice raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere din perspectiva faptului că, întrucât perioada pentru care s-a efectuat verificarea este 01.01.2010 - 30.09.2015, instanța fondului trebuia să verifice în ce măsura organele fiscale au avut în vedere toți furnizorii și toate operațiunile comerciale derulate, respectiv în ce măsura debitul suplimentar este derivat exclusiv din raporturile comerciale avute în vedere prin hotărârea penală sau vizează și raporturi comerciale derulate și cu alți contribuabili, având în vedere că a contestat chiar cuantumul debitului. Astfel, susține că nu există o corespondență între operațiunile financiare pentru care s-a încheiat acordul de recunoaștere și cele pe baza cărora organul fiscal a stabilit obligațiile fiscale suplimentare.

De asemenea, arată că instanța nu a reținut faptul că acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat între numitul G., în calitate de administrator statutar al societății, în vreme ce raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere vizează societatea și nici nu s-a pronunțat cu privire la soluția ce privește executarea "debitelor restante", constând în penalități și majorări și nici cu privire la persoana în sarcina căreia cade stingerea acestora. Astfel, de vreme ce instanța penală a constatat recuperarea debitului principal, organul fiscal va putea pune în executare din decizia de impunere numai creanțele fiscale accesorii (dobânzile și penalitățile de întârziere), în privința cărora acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.

Consideră că instanța avea obligația să stabilească, pe lângă faptul că organul fiscal ar fi în mod nelegal îndreptățit să obțină executarea aceluiași debit principal de două ori, și faptul că acest debit fie nu poate fi recuperat decât exclusiv din patrimoniul persoanei juridice, fie de la administratorul societății, în temeiul unui raport de solidaritate pasivă, conform dispozițiilor art. 1448 alin. (2) C. civ.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj Napoca a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj - Activitatea de Inspecție Fiscală, anularea în totalitate a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, înregistrată sub nr. x/10.06.2016, și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. x/10.06.2016, ambele emise de DGRFP Cluj-Napoca, AJFP Sălaj - Activitatea de inspecție fiscală, precum și anularea în totalitate a Deciziei nr. 140/28.02.2017 privind soluționarea contestației sale, înregistrată la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca sub nr. 15.935/19.07.2016.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deși prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a invocat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul acesteia a formulat și critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. De asemenea, instanța de recurs apreciază că în speță este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a analiza recursul din perspectiva acestor motive de casare, pe care le apreciază ca fiind fondate.

În speță au fost atacate Decizia de impunere nr. x/10.06.2016 și Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. x/10.06.2016, ambele emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj - Activitatea de inspecție fiscală, precum și Decizia nr. 140/28.02.2017 privind soluționarea contestației administrative, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Înalta Curte constată că în cauză a fost citată, în calitate de pârâtă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj - Activitatea de inspecție fiscală, la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice Sălaj.

Se impunea citarea în cauză atât a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, ca emitent al Deciziei nr. 140/28.02.2017 de soluționare a contestației, cât și a Administrației Județene a Finanțelor Publice Sălaj, ca emitent al Deciziei de impunere nr. x/10.06.2016 și al Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. x/10.06.2016.

Este adevărat că reclamanta nu a precizat la stabilirea cadrului procesual că înțelege să se judece în contradictoriu cu ambele organe fiscale, dar a indicat emitenții actelor pe care a înțeles să le conteste, astfel că revenea instanței de fond, în baza rolului activ prevăzut de art. 22 C. proc. civ., obligația stabilirii corecte a cadrului procesual și citarea emitenților actelor atacate.

Aceasta pentru că materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială față de dreptul comun, instituind obligativitatea citării în cauză a emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită, în vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum și dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că prima instanță nu a pus în discuția părților citarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, emitent al Deciziei nr. 140/28.02.2017 pe care a anulat-o.

Potrivit art. 153 C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără citarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, emitent al unuia dintre actele a căror anulare face obiectul cauzei de față, respectiv decizia de soluționare a contestației, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, instanța de recurs apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea cadrului procesual ce se impune a fi stabilit în cauză, respectiv cu citarea, în calitate de pârât și a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza criticile din cererea de recurs și, în măsura în care va aprecia necesară pentru soluționarea litigiului administrarea probei cu expertiza contabilă, va pune în discuția părților această probă.

Înalta Curte constată că în speță a fost încălcat dreptul părților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamantă, cu citarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în calitate de emitent al deciziei de soluționare a contestației, urmând a examina toate criticile care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, față de soluția dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanța de fond, care va soluționa cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 235/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 235/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 martie 2021.